• 108 comentarii

    31004 vizualizari

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta guvernare, pe de alta, din păcate, se vede tot mai clar că lipsește o gîndire economică autentică, imediată ori de perspectivă, iar aici, principala vină cred că aparține noului ministru al Economiei, liberalul Daniel Chițoiu.

    Ca unul retras de ceva vreme, mă interesează mai puțin interesele și aranjamentele de tip politic, dar, cînd vine vorba de economie propriu-zisă, lucrurile se schimbă și îmi vine greu să nu observ anumite nereguli. Unele destul de serioase cît să creeze probleme majore USL, alianță care și-a propus să cîștige detașat alegerile din toamnă, dar mai ales sa creeze probleme României și românilor prin dispariția unor locuri de muncă și incapacitatea de a crea altele noi.

    USL are, în primul rînd, o mare problemă la ministerul Economiei, acolo unde a fost adus un personaj destul de șters, să o recunoaștem, dl.Daniel Chițoiu, lucru care nu înseamnă automat că nu putea face treabă bună.
    Numai că timpul trece și în loc de proiecte consistente și chiar oarece realizări, asistăm numai la gafe și stîngăcii. Pare că ministrul e numai un purtător de vorbe între premier și OPSPI, în timp ce mesajele pentru mediile de afaceri lipsesc cu desăvîrșire.

    Personal, țin legătura strîns cu oameni de afaceri, cu lideri de sindicat pe care i-am cunoscut în perioada propriului meu ministeriat, cu analiști și specialiști în economie, astfel că pot spune, fără teama de a greși, că știu cam în ce fel se prezintă lucrurile în economia reală.
    Și nu prea stau bine deloc.
    Au apărut deja bîlbîieli de proporții, ca să nu le spun erori majore de-a dreptul, cum ar fi scandalul Oltchim, Hidroelectrica șamd, care pot costa scump statul român în perioada care urmează.
    Micile întreprinderi continuă să falimenteze pe capete, producînd șomaj cot la cot cu mari companii de stat ca și lichidate, gen Termoelectrica. În loc să se propună proiecte majore, sunt omorîte pînă și cele care mai erau. În loc să fie aduși specialiști de valoare recunoscută - dacă tot se vrea aducerea unor manageri din mediul privat în fruntea unor companii de stat -, sunt promovați cei cu experiență în falimente și insolvență sau persoane fără nicio calificare.


    Pentru a determina creșterea economică, ar trebui stimulate exporturile, așa cum sugerează și Banca Națională, ar trebui lichidate cheltuielile arbitrare în toate companiile de stat, ar trebui create programe speciale de marketing pe diverse piețe etc. Trebuie luate măsuri urgente pentru creșterea cererii interne, dar pentru asta trebuie rezolvată problema scăderii veniturilor românilor, din ce în ce mai accentuată.

    În loc de asta, se aude că prin ședințele de partid, unii miniștri liberali se vaită că nu primesc mai mulți bani pentru tocat în te miri ce proiecte superficiale ori de impact ”personal”, eufemistic vorbind.
    O parte din vină îi aparține clar și primului ministru, care nu ia taurul de coarne suficient de vîrtos, pentru că cine greșește trebuie să plătească și, în mandatul USL de pînă acum, s-a greșit încă prea mult, de aici și problemele care încep să se simtă în sondajele de opinie. În calitate de lider la capitolul încredere din sondaje, Victor Ponta are suficient capital politic pentru a face schimbările și ajustările necesare, pînă nu e prea tîrziu. Altfel, așa cum ne-am obișnuit, după alegeri mulți viteji se vor arăta, pentru a explica, eventual, de ce USL a luat mai puțin decît lăsa impresia, la momentul preluării guvernării.

    P.S.: Oare ministrul Economiei a aflat că vine iarna? Nu de alta, dar nu am întîlnit pînă acum nicio referire în presă la activitățile de pregătire a iernii, cum ar fi asigurarea stocurilor de gaze și alți combustibili, mai ales că se anunță o iarnă destul de grea. Probabil, însă, că sunt mai importante pregătirile pentru cîștigarea unui nou colegiu, în decembrie, decît încălzirea populației.

    Continuare
  • 631 comentarii

    85314 vizualizari

  • 305 comentarii

    108175 vizualizari

    Prima masura dupa summitul UE: guvernul Boc trebuie schimbat urgent

    Prima masura dupa summitul UE: guvernul Boc trebuie schimbat urgent

    Europa a eșuat în încercarea de a modifica tratatul UE, dar un pas înainte a fost, totuși, făcut, adică introducerea unor reglementări mult mai stricte în ce privește deficitele bugetare, ceea ce merită salutat. Întrebarea este ce are de făcut România în perioada imediat următoare, pentru a fi sigură că se pune de acord cu noile cerințe.

    Desigur, achiesarea la noile norme financiare decise la Bruxelles poate fi interpretată de mulți drept o cedare parțială a suveranității naționale, dar cred că nu ar trebui, cel puțin noi, românii, să ne îngrijorăm sub acest aspect. Faptul că președintele pleacă la summit fără o minimă consultare (dacă a făcut-o, dar pe șest, e același lucru!) pe temele de discuție cu guvernul, cu BNR, nu mai vorbesc de opoziție ori societatea civilă, dovedește că liderii țării sunt, de fapt, primii care calcă în picioare suveranitatea națională, adică a poporului.
    Poate, dacă ar fi făcut-o, Traian Băsescu nu ar mai fi pus, de-a dreptul hilar, problema încetinirii progresului statelor avansate ale UE, pentru a putea fi prinse și de altele din urmă, ci s-ar fi gîndit la metode ca să apăsăm noi pe accelerator.

    Nu mai vorbesc că șeful statului s-a grăbit să aplice iar una dintre șmecheriile sale consacrate, aceea de a introduce pe agenda națională anumite teme care îi convin sub pretexetul că le cer cancelariile europene. Mă refer la iuțeala anunțului privind necesitatea modificării rapide a Constituției, pentru a fi pusă de acord cu noua decizie europeană privind deficitul bugetar, anunț care maschează, mai mult ca sigur, dorința rezolvării cu totul altor probleme politice, strict în beneficiul actualei puteri.

    În realitate, adevărata problemă e, cum spuneam, ce are de făcut România în perioada următoare pentru a fi sigură că respectă deficitul bugetar în paralel cu luarea de măsuri pentru ieșirea din criză, ceea ce înseamnă crearea de locuri de muncă, stimularea consumului, garantarea protecției sociale șamd.

    Din acest punct de vedere, o spun cu toată tăria, prima măsură este demisia actualului cabinet. Emil Boc trebuie să înțeleagă că rolul său e încheiat și că trebuie să lase locul unei echipe de adevărați profesioniști, conduși de un tehnocrat de excepție, care să poate gestiona criza. Sfertodocții și semianalfabeții trebuie înlocuiți cu somități în domeniile majore, obtuzitatea trebuie să lase locul viziunii coerente, de ansamblu și de viitor.

    Fără asemenea măsură urgentă, perpetuînd vechile năravuri ale luării de decizii guvernamentale strict din perspective electorale, hrănind de la buget clientela politică și ignorînd adevăratele necesități la nivel național, România riscă să ajungă, pînă în toamna viitoare, într-o situație care ar putea sugera o Europă nu cu două viteze, cum s-a discutat pe la colțuri după summit, ci cu trei, după modelul butadei populare ”încet, încetișor și pi loc”. România fiind, evident, în a treia categorie.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 251 comentarii

    22530 vizualizari

    Geoana nu a fost un lider, ci doar un actor politic

    Geoana nu a fost un lider, ci doar un actor politic

    Momentul adevarului: Mircea Geoană nu a fost niciodată un lider autentic, ci, trebuie să o spunem, doar un actor foarte bun. Școlit în sistemul american, cu principiile de bază ale comunicării excelent însușite, el nu a fost vreodată, în politică, mai mult decît un actor, care a interpretat întotdeauna partiturile scrise de alții.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 70 comentarii

    8178 vizualizari

    Alo, Guvernul, se poate un mic imprumut pentru organizarea de alegeri?

    Alo, Guvernul, se poate un mic imprumut pentru organizarea de alegeri?

    Dacă tot s-a împrumutat și se împrumută de bani pe toate părțile, inclusiv pentru construit piscine olimpice în sate cu o sută de locuitori, poate nu ar fi rău dacă guvernul Boc ar face un mic împrumut în contul democrației.

    Un împrumut care să permită organizarea de alegeri separate, locale și parlamentare, și nu așa cum vrea puterea, comasate pe motiv de economie la buget. Nu am spus-o eu primul că democrația costă scump, pe cînd dictatura e ieftină. Comasarea alegerilor e, indiferent de motiv, o decizie catastrofală pentru România, mai ales că ea naște o situație-limită. Dacă actualul regim prelungește mandatele tuturor aleșilor locali cu aproape 6 luni, din iunie pînă în noiembrie anul viitor, pentru a putea suprapune alegerile cu cele parlamentare, se creează un precedent mai mult decît periculos. Care ar putea ispiti următorul regim, oricare ar fi el, să pluseze la o prelungire de un an sau chiar mai mult, ceea ce ar echivala cu un haos cvasi-generalizat. Actualii aleși ai nației au jurat, să nu uităm, pe Biblie să respecte Constituția necondiționat, iar cetățenii, pe de altă parte, au votat pentru un mandat de patru ani. Schimbînd regulile jocului din mers, regimul Băsescu ar încălca și Constituția, și voința cetățenilor, dintr-un singur foc. 
    Legea administrației publice locale spune clar că mandatele aleșilor locali, de patru ani, se prelungesc doar în caz de război sau catastrofă. De război nu se pune problema, la cum se prezintă situația în plan geopolitic, cît despre catastrofă, numai guvernarea Boc s-ar mai încadra, cît de cît, la această categorie, dar e greu de crezut că acesta va fi motivul pe care același guvern îl va furniza oficial.
    Așa că singura ”soluție” rămîne un abuz incalificabil, de nimic acoperit legal, care ar putea genera situații de maximă gravitate, cum ar fi contestarea de către cetățeni a unor decizii luate de primari în perioada de prelungire ilegală a mandatului. Așa că o variantă rezonabilă ar fi cea sugerată de mine, potrivit căreia guvernul să ia un mic împrumut extern, dacă nu mai are bani, și să lase alegerile separate, așa cum se derulează în orice stat civilizat de pe planetă. Criza nu e doar în România, ci în toate statele europene, unele chiar în situații mai grele decît a noastră, dar nicăieri nu s-a pus măcar problema unei amînări a alegerilor, așa cum s-a decis la noi, ceea ce ne aduce, pentru a cîta oară, în una din cele posturi care au născut celebra expresie ”ca la noi, la nimenea...”. 

    Continuare

    Tag-uri:

  • 142 comentarii

    11001 vizualizari

    Mario Monti si noul guvern italian, o lectie pentru Romania

    Mario Monti si noul guvern italian, o lectie pentru Romania

    O lecție din care România ar avea multe de învățat: pînă și o țară temperamentală politic precum Italia a putut, în situații de criză, să ofere un exemplu impresionant de mobilizare și înțelepciune, pentru constituirea unui nou cabinet.
    Desemnat duminică seara premier, în locul lui Berlusconi, fostul comisar european Mario Monti a reușit în numai două zile să rezolve toate problemele, să depășească toate barierele și să elaboreze un cabinet nou, pe care îl prezintă azi președintelui. Au fost, trebuie spus din capul locului, două zile de negocieri intense, într-un moment extrem de dificil pentru țară, cu nervii încordați la maxim și cu o criză rînjindă la ușă. Și totuși, echilibrul și înțelepciunea lui Monti, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal acum cîțiva ani, și-au spus cuvîntul, iar Italia înfruntă criza cu un nou guvern, mai bine pregătit. De cealaltă parte, România, confruntată cu o criză la fel de grea ca Italia, oferă spectacolul unui haos politic deplin, în care premierului i se bat apropouri prezidențiale pe bază de arestări să își ia tălpășița ori măcar să facă o remaniere, iar în Senat e nevoie de o săptămînă doar pentru a se demara procedura de schimbare a unui lider necorespunzător.



    Continuare

    Tag-uri:

  • 147 comentarii

    61746 vizualizari

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    S-a produs o fisură importantă în corul lăudătorilor măsurilor luate de guvernul Boc, deși ea a trecut insuficient observată, în presă. E vorba de un interviu dat de Theodor Stolojan, în care punctează cîteva motive pentru care românii nu ar trebui să fie foarte liniștiți în viitorul apropiat și care mi se pare salutar, deși, personal, aș împinge lucrurile chiar mai departe.

    Concret, Stolojan afirmă, într-un interviu pentru ziare.com, că România se confruntă cu alte riscuri majore decît cele vehiculate în mod curent, la loc de cinste figurînd datoria externă de 97 de miliarde de euro, pe care o consideră un risc enorm pentru România, pe locul doi ca importanță fiind situația sistemului bancar. Și mai atrage atenția că e riscant să compari România cu Grecia, atît timp cît țara uleiului de măsline are un PIB de 27.000 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce noi avem 8000.
    Foarte corect. Și ar mai fi o diferență, aș adăuga eu: guvernele Greciei s-au împrumutat în neștire, ducînd țara la o datorie publică uriașă, pentru a permite grecilor să beau Uzo la taverna din colț și să rîdă fericiți, cu burta la soare, în timp ce guvernele de dreapta ale ultimilor ani de la noi s-au împrumutat pentru a pompa, pe mai departe, prin contracte de stat, bani către marea clientelă de partid. Într-o parte avem o țară ai cărei locuitori s-au cam dezvățat de ideea muncii susținute și care au dus-o exagerat de bine, exagerat de mult timp. De cealaltă, avem o țară în care au sărăcit milioane și s-au îmbogățit enorm cîțiva.

    O regulă economică de fier spune că, în momente de criză, trebuie să dirijezi, ca stat, puținele resurse disponibile strict către acele domenii care sunt capabile să producă și, totodată, să atragă și investiții private, și să sacrifici, temporar, alte sectoare mai puțin rentabile.
    Așa cum am atras atenția și altădată, însă, la noi s-a continuat într-o veselie distribuirea cît mai unitară a banilor, după principiul anteriului lui Arvinte, ceea ce a însemnat că găurile negre au continuată să rămînă găuri negre. Guvernarea PSD, din care am făcut parte, a fost acuzată că a privatizat anumite mari companii, precum Sidex, ori Petrom, încasînd prea puțini bani pentru ele. Nu comentez aici subiectul prețului, numai mințile obtuze ar putea pune astfel problema, dar am să amintesc, totuși, că prin asemenea privatizări s-a pus în primul rînd capăt activității unor găuri negre de proporții. Guvernarea de dreapta, care trebuia, chipurile, să stimuleze economia, a transformat, mai nou, în găuri negre pînă și companii care au fost profitabile chiar la stat, precum Poșta Română sau CFR Marfă.

    Nici nu mai e de mirare că un fenomen foarte grav care se dezvoltă la această oră este lipsa de speranță, de încredere a românilor în capacitatea țării de a se mai redresa, în viitor, pur și simplu. Să nu mai crezi în nimic, decît în mai rău, iată adevărata rețeta a dezastrului.

    Cred că una dintre falsele probleme ale României este, azi, goana disperată după încadrarea în deficitul bugetar de numai 3%; ar trebui, după părerea mea, să se riște depășirea acestui deficit în numele stimulării investițiilor, a creditării și a consumului, singurele soluții reale de punere în mișcare a economiei în momente de criză. Sigur, depășirea unui asemenea deficit ne-ar crea probleme în ce privește termenul de aderare la zona euro. Dar, dacă România se va prăbuși economic la un moment dat, oricum nu îi va mai păsa nimănui că am ratat cu brio zona respectivă și nici nu vom avea parte de sprijinul pe care mai-marii Europei s-au repezit să îl acorde Eladei.


    Continuare

    Tag-uri:

  • 109 comentarii

    10044 vizualizari

    Avem nevoie de o regula politica noua

    Avem nevoie de o regula politica noua

    Acum exact un an, avertizam asupra unui nărav al actualei puteri care riscă să provoace daune incomensurabile viitorului regim politic, oricare ar fi el, prin utilizarea unei strategii pe cît de perfide, pe atît de eficiente pentru Boc & comp. E vorba de demararea a zeci și zeci de proiecte, unele de mare anvergură, care presupun costuri uriașe, și se întind pe mai mulți ani, dar banii necesari nu sunt achitați în timpul mandatului actual, ci în cele care urmează.

    Altfel spus, PDL dă tot mai frecvent startul unor mari investiții de stat, care să fie finalizate într-o anume măsură pînă la momentul alegerilor, pentru a se putea face tapaj electoral pe tema eficienței guvernării portocalii, dar de plătit, se va plăti abia după 2012 încolo. La fel cum tot în viitorul mandat se va plăti și grosul datoriei externe a României, contractată de guvernul Boc în ultimii doi ani. Teoretic, e posibil ca după 2012 să guverneze tot actuala putere și să tragă, tot ea, ponoasele proiectelor populiste demarate în ultima vreme. Mult mai probabil e, însă, că va veni la putere o nouă forță politică și care se va trezi obligată să deconteze lucrări de care nu o leagă absolut nimic. Unele de-a dreptul sfidătoare sau fanteziste.

    Cînd au venit la putere, „n 2004, pedeliștii și liberalii au găsit visteria plină și o țară fără datorii, pentru că guvernarea pesedistă se îngrijise atent de viitor. Anul următor, însă, cine va veni, va găsi doar holdele pîrjolite și fîntînile otrăvite, ca să mă exprim ca în cartea de istorie.

    Tocmai de aceea, poate nu ar fi rău să se introducă o regulă nouă, aceea ca niciun regim politic că nu antameze proiecte majore de investiții care să depășească, din punct de vedere al termenului de execuție, durata mandatului politic obținut în alegeri.
    Iar acolo unde, totuși, nu se poate evita această depășire, să se obțină acordul parlamentului mai înaintea demarării lucrărilor, pentru a se da, în acest fel, și opoziției posibilitatea de a avea un cuvînt de spus în legătură cu subiecte care o pot viza în mod direct, la un moment dat. În felul acesta, s-ar evita și neplăcutele probleme legate de întreruperea cu scandal a lucrărilor dubioase, după schimbarea regimului politic, de declanșarea unor anchete, de acuzații de furt la adresa multinaționalelor șamd.

    Continuare
  • 127 comentarii

    8893 vizualizari

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Din păcate, ultimele rapoarte ale organismelor internaționale de prestigiu confirmă scepticismul de care, personal, am dat dovadă în ultima perioadă vizavi de așa-zisul final al crizei economice, urmat de revenirea la creșterea economică și la prosperitatea cetățenilor din țările europene ori de peste ocean. Nu numai că nu se iese din criză, dar cel mai recent raport al Global Financial Stability Report, publicat pe siteul FMI, e mai degrabă sumbru.

    Actualizat zilele trecute, raportul GFSR avertizează că riscurile la adresa stabilităţii financiare globale au crescut substanţial în ultimele luni, în cursul cărora datoriile publice imense ale unor state puternice, combinate cu șocuri economice globale, au subminat perspectivele de creștere economică pe care se sconta la un moment dat. Piețele emergente, în pofida perspectivelor de creştere luminoase, se confruntă acum cu riscul revenirii crizei și trebuie să ia măsuri pentru a limita apariția vulnerabilităților financiare.
    Mai mult, spune raportul, odată cu intrarea crizei în al cincilea an, s-a intrat într-o nouă fază, în care divergențele politice din spatele unor economii naționale împiedică progresul în ce privește gestionarea recesiunii. Nici nu e de mirare, în aceste condiții, că tot mai mulți mari investitori (vezi și cazul Soros, de care se tot scrie în publicațiile economice în ultima vreme) se reorientează și încep să țină cu dinții de lichidități. Or, blocarea unor mari sume de bani la saltea nu are cum să stimuleze sub nicio formă revenirea economiilor statale, ci e, mai degrabă, o aplicare practică a principiului ”scapă cine poate”.

    Nu intru în prea multe detalii tehnice, raportul analizează variabile care pot acţiona ca indicatori în avans ai crizei financiare şi, totodată, modul în care utilizarea de rezerve de capital poate ajuta să se atenueze ciclurile destabilizatoare, iar acestea sunt elemente neinteresante pentru cetățeanul obișnuit.
    Ceea ce reiese clar, însă, din document, dincolo de frazeologia specifică, este că situația, în Europa și în lume, e dramatică, iar criză mai degrabă revine decît se duce.
    Iar FMI face un apel, mai mult sau mai puțin direct, la liderii politici să renunțe la disputele sterile, la orgolii ieftine și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a stimula consumul, pentru a crea locuri de muncă și pentru a reda speranțele cetățenilor.
    Or, tocmai legat de acest din urmă aspect, pe mine mă îngrozește gîndul că România, care e la fel de puternică economic precum o coajă de nucă pe valuri, ar putea întîmpina anul viitor cu programe populist-electorale de construit patinoare și săli de sport în comune fără apă și drumuri, gondole pe munți de nimeni călcați ori te miri ce alte trăsnăi din care cîștigă mai mult autorii decît beneficiarii.

    Continuare
  • 81 comentarii

    7390 vizualizari

    Unde am gresit la ”meciul” cu Franta

    Unde am gresit la ”meciul” cu Franta



    La meciul cu Franța nu s-a vorbit atît de mult de jocul propriu zis cît de faptul că presa franceză ne-a tăbăcit pentru gazonul deplorabil ori pentru anumite caracteristici naționale. A venit, mai ales, deja celebra emisiune "Les Guignols de l'Info" de la Canal +, unde prezentatorii au spus despre români că sunt cerșetori, păduchioși șamd, iar spiritele s-au inflamat, la noi, apărînd o droaie de comentarii nervoase. Cred însă că, atît în ce privește meciul de fotbal, cît și comentariile, noi, românii, am făcut cîteva greșeli tactice, după cum voi relata mai jos.

    "Nu sunt sigur că meciul va începe pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer pentru a stabili împărţirea terenului, nu e sigur că o să cadă pe pământ, cu toţi românii ăia acolo" a spus unul dintre protagoniștii emisiunii mai sus pomenite. Și a continuat în aceeași notă. "Trebuie să ne temem de contactul direct cu românii pentru că au păduchi” etc.

    Întrebarea e, ce ne-a oprit să facem și noi cîteva observații de același calibru, că doar sunt și la noi prezentatori, realizatori, presă, emisiuni, șugubeți?
    Și ce ce-a oprit să aplicăm cîteva strategii secrete chiar pe terenul de joc, odată ce tocmai meciul de fotbal a declanșat bășcăliile la adresa românilor?

    Spre exemplu, Pițurcă ar fi trebuit să își pună jucătorii să vorbească pe teren, la încălzire, în germană; nici picior de francez nu ar mai fi ieșit de la vestiare și cîștigam cu 3-0 la masa verde.
    Sau șampania pregătită de ai noștri pentru victorie – rămasă nebăută – putea fi pocnită înaintea partidei: francezii ar fi capitulat fără condiții. La urma-urmei, de asta s-au interzis și artificiile la Disneylandul din Paris, pentru că imediat ce începeau să bubuie, mai toți parizienii o luau la fugă spre Elveția.

    În pauza meciului, același Pițurcă ar fi putut să îl întrebe pe omologul francez de ce toți jucătorii săi sunt bronzați la subsuori, sigur ar fi reușit să îl enerveze. Ori să îl întrebe dacă e adevărat că pe e-bay se vînd arme franceze din ambele războaie însoțite de următorul anunț: ”Stare perfectă, a fost încărcată doar odată și niciodată folosită”.

     O altă greșeală a selecționerului nostru a fost că a ales contra Franței jucători de viteză, precum Bănel Nicoliță, cînd se știe că nimeni nu îi întrece pe francezi la goană. Probabil de aia marii producători de pantofi de alergat, Puma și Adidas, sunt germani, dar au făcut marile vînzări în Hexagon.

    Pînă acum vreo zece ani, francezii mergeau la mondiale doar ca să învețe cum se spune ”Iertați-ne” în vreo 17 limbi diferite.
    Acum cîțiva ani, au luat, e drept, Cupa Mondială, dar toată lumea s-a mirat că au cîștigat ceva, în premieră, fără ajutorul unei coaliții internaționale.

    Cît despre terenul plin de gropi, nici nu e de mirare că a fost criticat de oaspeți: de cînd e lumea, francezii nu prea sunt familiarizați cu tranșeele. Puteam să le explicăm, însă, că arată așa pentru că am căutat melci să le facem o tocană  după partidă. Să zică mersi, în schimb, că nu a plouat în ziua meciului, la București; se știe că din cauza ploii, nemții au ocupat cîndva Franța cu cîteva zile întîrziere.
    Nici nu e de mirare că generalul american Patton a spus că preferă mai degrabă o divizie de nemți în față decît una de francezi în spate.
    Ori că, spun gurile rele, adevăratul drapel al Franței e o cruce albă pe fond, de asemenea, alb. Asta după ce s-a dovedit științific că, în caz de alertă francezii au o strategie de rezervă în patru timpi: fugă, ascundere, capitulare și colaborare.
    Să ne amintim și cum explica Jay Leno faptul că francezii au refuzat să se implice în lupta contra lui Saddam: ”De ce ne-ar fi ajutat să facem asta, cînd ei nu ne-au ajutat nici măcar să îi scoatem pe germani din Paris?”.

    Poate că, într-adevăr, în română, la coș de gunoi se spune ”București”, dar se aude prin tîrg că în franceză ”Hello” se traduce ”Mă predau!”, iar ”Maginot” se traduce ”Bun venit”.

    Și da, or fi românii păduchioși, dar nu ei au dezvoltat industria parfumurilor doar ca să nu se mai simtă mirosul de sudoare. Și nici nu au început să folosească usturoiul doar ca să își îmbunătățească aroma gurii.
    Poate de aia englezii susțin că francezii produc brînză puturoasă ca să nu li se simtă mireasma proprie în încăpere, iar dacă vrei să scoți un francez din cadă, cel mai sigur e să îi arunci acolo o bucată de săpun. Același săpun al francezilor despre care se spune că e cel mai sigur loc dacă îți ascunzi banii sub el. Iar răutăcioșii de americani susțin că francezii poartă cravate galbene doar pentru că le asortează la dinți.

    Lăsînd gluma deoparte, probabil că acesta e singurul mod în care ar trebui să reacționăm la miștocăreala franceză: fără supărare. Doar amintindu-le că și ei mai au, pe ici, pe colo, cîte un schelet în dulap.
    Nu degeaba fostul candidat prezidențial John McCain spunea, nu demult, că Franța îi amintește de o glorie a cinematografiei interbelice care ar vrea să epateze, în continuare, dar, din păcate, nu o mai ajută fața.
     

    Continuare

    Tag-uri:

  • 73 comentarii

    10628 vizualizari

    O veste proasta pentru PDL: ”uslasii” se incaiera pe candidaturi

    O veste proasta pentru PDL: ”uslasii” se incaiera pe candidaturi


    Oricît ar părea de paradoxal, informația că în USL nu merge deloc bine împărțirea candidaturilor, ba chiar dimpotrivă, nu e o veste pozitivă pentru putere. Din punctul de vedere al PDL, abia vestea că în interiorul opoziției problema desemnării candidaților a mers ca unsă ar fi fost una salutară, din motive pe care le voi explica mai jos.

    De la primele ore ale dimineții, presa a relatat, azi, bunăoară, că în USL există probleme mari de împărțire a candidaturilor pentru alegerile locale și că cele trei partide nu prea se înțeleg, mai ales în județe precum Iași, Buzău, Prahova, ca să nu mai vorbim de București. La Iași, spre exemplu, conform sondajelor, primăria ar putea fi luată cu șanse egale de pesedistul Gheorghe Nichita, actualul primar, de liberalii Relu Fenechiu și Cristian Adomniței ori de conservatorul Tudor Ciuhodaru. Nici nu e de mirare că se ceartă zdravăn între ei. Aceeași situație se va fi regăsit în multe alte județe, municipii sau comune din țară.

    Puterea își freacă mîinile de de încîntare. ”Priviți ce prost funcționează USL!” e mesajul pe care îl răspîndesc, în ultima vreme, pedeliștii.
    Poate ar trebui să fie ceva mai rezervați, însă. Nu de alta, dar, la fel cum orice funie are două capete, și scandalul candidaturilor poate avea două interpretări diferite.
    Una ar fi că, într-adevăr, în interiorul USL negocierile nu merg ca unse pentru că e o construcție anchilozată din start.
    La fel de bine, însă, motivul pentru care ”uslașii” se bat pe candidaturi e acela că alianța are mari șanse de cîștig și că, în multe localități, opoziția are resurse pentru doi sau chiar trei candidați diferiți, cu șanse similare de victorie.

    Numai naivii și-ar putea imagina că cineva complet lipsit de șanse se luptă în ziua de azi pentru o nominalizare doar ca să își îmbogățească CV-ul politic. Vorba vine îmbogățit, fiind vorba de o înfrîngere asumată din start.

    La două decenii de la revoluție alegerile, mai ales cele locale, au devenit un examen dur și costisitor. Candidații trebuie să cheltuie bani din buzunarele proprii, pe lîngă alte resurse, trebuie să poarte o bătălie grea, să iasă în media, să meargă din poartă în poartă, să consume energie și nervi.
    Mai înainte de toate, ei și familiile lor se expun mizeriilor politico-electorale, borhotului deșertat în cap de adversari, dezvăluirilor incomode, unele reale, altele ba.
    O fi plăcut să fii primar sau președinte de CJ, dar nu și să te bați pentru funcția respectivă. Or ieși unii mai bogați din mandat, dar din campanie sigur ies toți mai săraci.
    În trecutul apropiat, experiența unor alegeri anticipate în anumite colegii sau primării a dovedit că, atunci cînd partidele nu se înghesuiau să desemneze candidați, invocînd diverse pretexte, de fapt își recunoașteau lipsa de șanse reale.
    Aglomerația din USL pe multe dintre posturile de la locale arată, acum, exact contrariul.

    Înaintea debarcării din Normandia, marii generali ai forțelor aliate se băteau care să își asume răspunderea comenzii marii operațiuni militare, de care depindea soarta Europei. Ce bine pentru Hitler ar fi fost să nu se înghesuie nimeni... La fel cum bine ar fi fost pentru putere ca, astăzi, partidele din USL să își paseze unul altuia candidaturile, în loc să se certe pe ele.


    Continuare

    Tag-uri:

Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • ios:

    It's гemаrkable to pay a vist this weЬ site and reading the views of all friends about his paraɡraph, while I amm also keen of g...

  • riderblogzone:

    Nice replies in return of this query with solid arguments and telling all about that.

  • شركة تنظيف خزانات بالطائف:

    It's awesome designed for me to have a web page, which is beneficial in favor of my knowledge. thanks admin

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva