• 70 comentarii

    10136 vizualizari

    Alo, Guvernul, se poate un mic imprumut pentru organizarea de alegeri?

    Alo, Guvernul, se poate un mic imprumut pentru organizarea de alegeri?

    Dacă tot s-a împrumutat și se împrumută de bani pe toate părțile, inclusiv pentru construit piscine olimpice în sate cu o sută de locuitori, poate nu ar fi rău dacă guvernul Boc ar face un mic împrumut în contul democrației.

    Un împrumut care să permită organizarea de alegeri separate, locale și parlamentare, și nu așa cum vrea puterea, comasate pe motiv de economie la buget. Nu am spus-o eu primul că democrația costă scump, pe cînd dictatura e ieftină. Comasarea alegerilor e, indiferent de motiv, o decizie catastrofală pentru România, mai ales că ea naște o situație-limită. Dacă actualul regim prelungește mandatele tuturor aleșilor locali cu aproape 6 luni, din iunie pînă în noiembrie anul viitor, pentru a putea suprapune alegerile cu cele parlamentare, se creează un precedent mai mult decît periculos. Care ar putea ispiti următorul regim, oricare ar fi el, să pluseze la o prelungire de un an sau chiar mai mult, ceea ce ar echivala cu un haos cvasi-generalizat. Actualii aleși ai nației au jurat, să nu uităm, pe Biblie să respecte Constituția necondiționat, iar cetățenii, pe de altă parte, au votat pentru un mandat de patru ani. Schimbînd regulile jocului din mers, regimul Băsescu ar încălca și Constituția, și voința cetățenilor, dintr-un singur foc. 
    Legea administrației publice locale spune clar că mandatele aleșilor locali, de patru ani, se prelungesc doar în caz de război sau catastrofă. De război nu se pune problema, la cum se prezintă situația în plan geopolitic, cît despre catastrofă, numai guvernarea Boc s-ar mai încadra, cît de cît, la această categorie, dar e greu de crezut că acesta va fi motivul pe care același guvern îl va furniza oficial.
    Așa că singura ”soluție” rămîne un abuz incalificabil, de nimic acoperit legal, care ar putea genera situații de maximă gravitate, cum ar fi contestarea de către cetățeni a unor decizii luate de primari în perioada de prelungire ilegală a mandatului. Așa că o variantă rezonabilă ar fi cea sugerată de mine, potrivit căreia guvernul să ia un mic împrumut extern, dacă nu mai are bani, și să lase alegerile separate, așa cum se derulează în orice stat civilizat de pe planetă. Criza nu e doar în România, ci în toate statele europene, unele chiar în situații mai grele decît a noastră, dar nicăieri nu s-a pus măcar problema unei amînări a alegerilor, așa cum s-a decis la noi, ceea ce ne aduce, pentru a cîta oară, în una din cele posturi care au născut celebra expresie ”ca la noi, la nimenea...”. 

    Continuare

    Tag-uri:

  • 321 comentarii

    32888 vizualizari

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Mult comentatul sondaj de sfîrșit de an al IMAS vine mănușă, aparent, pentru cei de la putere, care au prins glas pe ultima sută de metri și s-au repezit să profețească, iar, moartea USL. În realitate, s-ar putea ca efectul să fie exact invers, iar sondajul să servească intereselor USL și nu celor ale adversarilor acesteia.

    Plasată sub cota psihologică de 50%, USL ar trebui, după mintea sforarilor PDL, să fie demobilizată, ba chiar să se întărească puternic curentul de opinie din interior care militează pentru separarea celor trei partide.

    Să trecem peste faptul că pedeliștii salută cu mare satisfacție datele prezentate de un institut, IMAS, pe care nu demult îl trînteau de toți pereții pe motiv că ar fi mașinăria de falsuri a lui Sorin Vîntu.

    Să trecem și peste altă ciudățenie, anume dezvăluirea directorului IMAS, Alin Teodorescu, făcută la B1TV cu puțin timp înaintea sondajului, potrivit căreia Băsescu a picat anul trecut la 7% încredere și de atunci nu se mai poate ridica, în timp ce respectiva cercetare sociologică îl dă la 12,9%, adică aproape dublu.

    Să luăm, deci, de bune datele sondajului și să ne imaginăm ce impact ar putea avea ele. Desigur, e posibil ca membri ai USL să fie amărîți de căderea în sondaje și chiar să dea tîrcoale partidelor din arcul puterii, considerînd că alianța nu mai are viitor.
    E posibil, deși mult mai improbabil, ca alți membri să facă presiuni asupra conducerilor de partid pentru destrămarea USL și promovarea unor candidaturi separate. Deocamdată, Antonescu și Ponta nu vor să audă de rupere și își strunesc partidele destul de bine.

    La fel de bine, însă, am putea asista la o mobilizare a membrilor PNL, PSD și PC tocmai din cauza scăderii în sondaje. Mult mai grav ar fi fost pentru alianță, credem noi, un sondaj măsluit care să scoată USL la 70%, mult peste zestrea reală; abia atunci s-ar fi putut vorbi de o demobilizare autentică, produsă de confortul cifrelor. Sociologii știu demult că cel mai mare risc e ca cifrele prea mari din sondaje să țină electoratul dur în casă, la vot, pe motiv că ”oricum cîștigăm”.
    În 2007, spre exemplu, suspendarea lui Băsescu nu a dus la risipirea alegătorilor PDL, ci, dimpotrivă, la mobilizarea lor nebănuită.

    Destinderea poate fi mult mai periculoasă decît disperarea.

    Pe de altă parte, majoritatea uslașilor știu un adevăr incontestabil: migrația spre putere înaintea alegerilor nu este accesibilă decît unui număr redus de oameni. Tot mai redus.

    UNPR, spre exemplu, care s-a dovedit casă bună pentru mulți oameni din USL, ar avea nevoie de minim 7% în alegeri doar ca să își mențină actualii parlamentari pe posturi. Or, formațiunea lui Oprea are cca.40% la nivel național, dar numai dacă stabilim procentul ca într-un banc celebru: 0,8% în Alba, 0,9% în Călărași și tot așa. În medie, însă, nu depășește 1%.

    Nici PDL nu își va putea menține toți parlamentarii actuali, și nici chiar UDMR, în condițiile apariției a două noi partide maghiare.
    Mai grav, Sulfina Barbu a anunțat oficial că noile colegii vor fi stabilite după rezultatele ultimului recensămînt, ceea ce va înseamnă un parlament mai subțire cu vreo 70 de aleși.

    Concluzia e aspră: mulți chemați, puțini aleși. Puterea nu are locuri nici măcar pentru actualii oameni, darmite să îi mai înghesuie și pe stranierii de la USL.

    Soluția, în acest caz, rămîne, cum spuneam, mobilizarea pe pozițiile actuale și readucerea USL la un scor corespunzător.





    Continuare

    Tag-uri:

  • 198 comentarii

    30516 vizualizari

    Romania isi recistiga demnitatea in strada

    Romania isi recistiga demnitatea in strada

    Analizînd la rece manifestările de stradă izbucnite în ultimele zile, nu te poți împiedica să remarci că fiecare popor are trăsături de caracter proprii, la fel cum are fiecare individ.

    Goethe spunea cîndva ”Întotdeauna am simțit o profundă tristețe la gîndul că poporul german, în care fiecare individ este atît de respectabil, luat la grămadă este atît de lamentabil”. Uneori, s-a dovedit că la noi, românii, e puțin invers.
    Putem avea existențe terne, mărunte, șterse, sărmane, dar cîteodată suntem capabili de momente de spectaculoasă solidaritate, de minunată interconectare sufletească.



    ”Deșteaptă-te române” a fost scris de poeți pentru a lansa un mesaj elocvent de trezire a poporului român, răbdător, în general, la maxim. Politicienii, din care am făcut și eu parte, prin pragmatismul lor, reușesc în general să transmită mesaje corecte poporului, să-l liniștească, să transmită, dacă sunt de bună credință, speranța unui trai mai bun în viitor, speranța unui loc de muncă. În acest fel încearcă, normal, să-și mențină și propria poziție politică.

    Din păcate, actuala conducere a țării, prin tupeul nemăsurat pe care îl demonstrează principalii săi exponenți, Băsescu, Udrea, Boc șamd scoate la iveală adevărul crunt, anume că pentru ea puterea e un instrument pe care e dispusă să îl păstreze cu orice preț, cu orice sacrificiu, mințind, călcînd în picioare principii, orice valoare dar, mai ales, valorile democrației în ansamblul lor. Românii sunt răbdători, cum spuneam, sunt modești, se mulțumesc cu puțin și dispuși să facă sacrificii, uneori supreme. Acest lucru l-a înțeles și l-a speculat abil și pervers Traian Băsescu. Românii nu sunt în stradă doar pentru neajunsuri, pentru cu au frig în case și frigidere goale. Ei sunt pe stradă mai mult pentru că au fost jigniți în ființa lor, li s-a călcat în picioare demnitatea proprie, la nici două decenii după ce abia și-o recîștigaseră cu sînge, riscuri și sacrificii umane.

    Impunerea prin forță, prin dictat, a supremației unui singur om, nu a mai putut fi înghițită în momentul în care cetățenii au fost loviți în, poate, cel mai sensibil punct: sănătatea lor și a familiilor.

    De ani de zile, presa semnalează furturile și jafurile din sectorul sanitar, nu era nimic nou sub soare, dar, în momentul în care s-a depășit orice limită și s-a încercat să se impună jaful ca regulă, prin lege, s-a umplut paharul. A fost greșeala capitală a acestui regim. Chiar dacă a încercat să dreagă busuiocul prin retragerea legii sănătății și reintegrarea doctorului Arafat, a uitat să retragă și restul de legi promovate prin mizerabile asumări ale răspunderii, și să reintegreze specialiștii îndepărtați de politruci. Cu o floare nu se (mai) face primăvară.
    Acum, mai au o singură șansă teoretică, aceea de a limita pierderile prin alegeri anticipate. Dacă nu vor avea parte de mintea de pe urmă, soarta lor va fi mai cruntă decît a țărăniștilor, în 2000.
    Timpul nu mai are răbdare cu ei, iar românii descoperă ce înseamnă recîștigarea demnității prin ieșirea în stradă, prin ”scenele de uliță”, cum le numea un alt rebel anti-putere, gazetarul Eminescu acum un veac și mai bine.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 246 comentarii

    40577 vizualizari

    Marirea pensiilor: Guvernul e in deriva si da mesaje confuze

    Marirea pensiilor: Guvernul e in deriva si da mesaje confuze

    Am urmărit cu interes, dar și cu o anume stupefacție mesajele de azi ale guvernanților, potrivit cărora sunt gata să demareze negocieri serioase cu FMI pentru a mai da drumul la șurub și a mări pensiile și salariile.

    Cu interes, spun, pentru că anunțul lui Boc e o recunoaștere clară că, pe fondul discuțiilor europene vizavi de posibila renunțare parțială la suveranitate a unor state din interiorul UE, România deja a făcut-o. Altfel cum se poate explica mersul cu jalba-n proțap la un organism internațional pentru a le reda românilor propriile lor drepturi, adică pensiile ciuntite abuziv de o putere incapabilă să administreze statul?

    Cu stupefacție, pentru că anul trecut a fost votat un buget de stat care prevede că nu va exista tot anul în curs vreo mărire salarială ori de pensii.
    Și pentru că mai există o legea a responsabilității fiscal-bugetare, care stipulează că majorările salariale cu șase luni înainte de alegeri sunt interzise, plus alte restricții asemănătoare, care transformă demersul guvernului într-unul profund ilegal.

    Concluzia care îmi vine în minte e că actualul executiv e complet în derivă, iar spaima îl face să acționeze haotic, sub imperiul inspirației de moment.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 264 comentarii

    47501 vizualizari

    O greseala fatala a romanilor: credinta in discursuri

    O greseala fatala a romanilor: credinta in discursuri

    Am avut parte, în ultimele săptămîni, de cîteva discursuri politice de nivel înalt care au stîrnit comentarii tumultoase, de sus pînă jos, mă refer la discursurile lui Băsescu de la investirea lui Diaconescu și cel din perioada manifestațiilor de protest, discursul lui Ponta de la învestirea guvernului, cele ale lui Mihai Ungureanu de la instalarea fiecărui nou ministru, discursul acid al lui Antonescu ca reacție la discursul lui Ponta și tot așa...Marea greșeală a românilor este că, din păcate, în 20 de ani nu au învățat încă o lecție amară: să nu mai judece politicienii după ce spun, ci după ce au făcut și fac. Diferențele sunt cel puțin catastrofale.

    Să luăm, de exmplu, cazul președintelui. Majoritatea discursurilor sale fac valuri, le comentează aprins politicienii, le comentează taximetriștii, coafezele, intelectualii. Probabil că și țăranii care cosesc fac pauze din cînd în cînd, dau cușma pe frunte și spun ”Băi Ioane, văzuși ce spuse Băsescu aseară?”. Parcă Eliade spune cîndva că nu știe vreo țară în care să se mai consume atîtea energii politice.
    Dacă am privi lucrurile prin perspectiva unei minime logici și al unui minim bun simț, însă, spusele lui Băsescu nu ar fi trebuit de multă vreme să mai merite cel mai mărunt comentariu. Ci doar efortul de a apăsa butonul telecomenzii.
    Asta, pentru că rar mai poți găsi atîtea contradicții, atîtea lejere deziceri, atîta inconsecvență, atîtea ”reevaluări”. Practic, nu există principiu pe care Băsescu să-l fi expus vreodată și pe care să nu-l fi folosit mai apoi la lustruitul pantofilor proprii.
    Copilul Petrică din poveste a strigat de atîtea ori ”Săriți lupul” încît a sfîrșit prin a nu mai fi crezut nici cînd a spus adevărul. Din păcate, Petrică-politicianul reușește, în continuare, să strige ce vrea și de cîte ori vrea și tot se mai găsesc naivi să îl asculte, ba chiar să-l creadă.

    Nu știu cum funcționează memoria colectivă a altor popoare, dar a noastră funcționează tare prost.
    Se uită prea multe și prea ușor.
    Se uită că avem un președinte și un lider de partid de guvernămînt, fost premier, care și-au făcut cariera declamînd principiile stîngii și au trecut peste noapte în partea cealaltă, la dreapta. Se uită că în acest partid se regăsesc foști pesediști, liberali șamd care strigau ”Jos PDL” cu aceeași tărie cu care strigă azi pe dos.
    Cum să fii îngăduitor cu noul ministru de Interne și discursurile sale dacă ți-ai aminti că, pînă acum vreun an, era unul dintre cele mai tăioase voci anti-putere din postura de distins liberal, aproape seară de seară pe ecranele TV. Trecerea dintr-o parte în alta s-a făcut peste noapte, aproape la modul propriu.

    Cum să nu ridici din sprîncene aflînd de la noul premier că a avut dintotdeauna principii de dreapta, deși s-a lansat în cariera pe extrema stînga, la PCR? Mă rog, scuza lui ar putea fi că pe vremea aia toate erau cu dosul în sus, deci dreapta era la stînga.

    Dacă românii ar ignora discursurile care le influențează dramatic opțiunile de vot și ar privi în profunzime la ce au făcut concret, în viața lor, cei care le rostesc, lăsînd, deci, faptele să vorbească, ar avea parte de surprize majore.
    Ar descoperi ”mari” politicieni care s-au apucat de multe fără a termina nimic, iar azi, fără a sesiza ironia, sunt fericiți cu etichete precum ”Pasaj început de Băsescu și finalizat de Oprescu”.
    Dacă s-ar face o cercetare, probabil că veterinarii ar putea confirma, mai în glumă, mai în serios, că pînă și maidanezii sterilizați de Băsescu au rămas cu un testicul intact, asta apropo de treburi neterminate.

    Și totuși, deși mai toți românii știu asta, continuă să urmărească și să disece discursurile prezidențiale, cu fascinația găinii hipnotizate de șarpe. Și nu doar pe cele prezidențiale.
    Iar atunci cînd nu înțeleg unele mesaje din discursurile politicienilor, mai ales ai puterii, sunt ”ajutați” de analiști care, la rîndul lor, pînă mai ieri scuipau unde azi ling și invers.
    Dacă cetățenii vor cu adevărat să facă un pas înainte în direcția reformei politice a țării, adevărata soluție e să ignore de aici înainte discursurile sforăitoare și să își îndrepte privirea către trecutul mai mult sau mai puțin apropiat, ori spre prezent, urmărind atent ce au făcut și ce fac, nu ce spun că fac politicienii, indiferent de culoare.
    Și să se preocupe nu de diplomele și bursele – adesea cumpărate la kil - ale respectivului candidat de președinte, premier, ministru ori deputat, ci de realizările profesionale și umane efective pe care le-a avut pînă la acel moment.

    Abia atunci se vor fi apropiat de esența lucrurilor și nu vor mai avea atît de des ocazia să se vaite, după fiecare rînd de alegeri, că au fost amarnic trași în piept.

    P.S.: Pentru că e important, ne rezervăm dreptul de a reveni, în viitorul apropiat, asupra temei discursurilor din politica mioritică.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 297 comentarii

    89764 vizualizari

    Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot impune eleganța și bunul simț atunci cînd nu le-ai obținut la timp, prin educație. În fapt, mult lăudatul premier dovedește de cîteva zile încoace că nu știe să piardă frumos și că are aceeași școală a șmecheriei balcanice ca și cei ce l-au emanat.

    În mod firesc, guvernul debarcat prin moțiune și promovat de o coaliție sfărîmată ar trebui să se îngrijească strict de predarea gestiunii către succesori. Așa e civilizat, așa prevede legea și așa au procedat, spre exemplu, miniștrii PSD, între care m-am numărat, în ultimele zile ale lui 2004, după venirea regimului DA la putere. Atunci, fiecare nou demnitar a primit un raport amănunțit al situației din minister, la zi, pentru a ști cu precizie ce ia în primire.
    Ce face guvernul Ungureanu, în schimb, în zilele după căderea în parlament, desigur, atunci cînd nu se laudă sforăitor cu marile performanțe din cele două luni la post?

    Cu totul altceva, din păcate.

    Astfel, guvernul continuă numirile, pe ultima sută de metri, de oameni provenind din clientela de partid în funcții călduțe de stat, în țară ori peste hotare, continuă alocarea discreționară de bani de la buget către aceiași clientelă și semnează, în general, tot felul de acte care ar trebui lăsate în sarcina viitorului executiv.
    Dacă parlamentarii ori simpli membri ai PDL se comportă de mai multă vreme de parcă partidul s-a făcut definitiv praf și pulbere, guvernul Ungureanu lasă impresia exact contrară.
    Bani de la buget pentru biserici, într-un dintre ultimele ședințe? În ce țară s-a mai pomenit un asemenea demers, parcă special pentru a transmite mesajul sfidării?
    Nu mai vorbesc de jocul penibil de-a ”uite banii, nu sunt banii”, în materie de creștere a salariilor.

    De fapt, ceea ce urmăresc pedeliștii e simplu: victimizarea. Numind pe funcții oameni despre care se știe că vor fi înlocuiți curînd de succesori, guvernarea MRU nu vizează decît o lungă și sfîșietoare victimizare publică, sperînd că asta va mai ajuta electoral, în toamnă.

    În 2009, PDL a debarcat dintr-un condei zeci de prefecți ai PSD, deși aceștia cîștigaseră concursuri legale de numiri pe post ca înalți funcționari publici.
    În același an, pe Boc nu îl impresionase nici măcar decizia Curții Constituționale, care declarase ilegale schimbări de acest tip prin ordonanțe de urgență; azi, înțeleg că își manifestă regretul. Sigur, e ușor să regreți și să îmbraci haina democratului DUPĂ ce pierzi puterea.

    În realitate, intențiile actualei puteri vizavi de politizarea criminală a structurilor de stat erau vizibile încă de acum cîteva luni, cînd PDL depunea la Senat o iniţiativă aiuritoare conform căreia atît funcţionarii publici, cît şi înalții funcţionari publici nu vor mai fi obligaţi să-şi depună demisia în cazul în care vor intra în cursa electorală pentru posturile de primari, preşedinţi de consilii judeţene, senatori, deputaţi sau consilieri locali şi judeţeni. Asta însemna, evident, dreptul de a se înscrie în partide politice pentru a putea candida.

    Incredibila propunere venea la doar cîteva luni după ce Boc însuși anunța intenția introduceri unei legi prin care politizarea să se oprească strict la nivelul miniștrilor și secretarilor de stat, astfel încît oamenii din celelalte structuri să își păstreze posturile indiferent de regimul politic.

    Încă o dovadă că pedeliștii una vorbeau și alta fumau.

    Nici nu e de mirare că au apărut cazuri halucinante, precum numirea lui Radu F.Alexandru la CNA, acesta refuzînd timp de o lună să demisioneze din Senat, conform legii. Finalmente, a ales Senatul, aruncînd toată tevatura numirii la capitolul ”bătaie de joc guvernamentală”.

    Luna trecută, presa relata pe larg despre ordinele pe firul scurt primite de directorii din deconcentrate de la PDL privind obligativitatea susținerii financiare a partidului și aducerii a cel puțin 20 de voturi fiecare pentru partid, în alegeri.

    Peste cîteva săptămîni, odată cu necesara primenire a structurilor statului de politrucii pedeliști va începe, prevăd de acum, o infinită boceală pe toate canalele privind ”execuția” bravilor ”profesioniști” din companiile statului.
    Și, pentru că efectul de imagine trebuie să fie cît mai spectaculos, premierul MRU cel școlit la Oxford nu prididește să semneze pînă în ultima secundă numiri peste numiri.
    PDL a putut observa de-a lungul ultimilor ani că bocetul poate fi o strategie bună de imagine (Băsescu a fost un ”profesor” bun), dar nu a înțeles, probabil, că, aplicată excesiv, ca orice strategie sfîrșește prin a obosi și plictisi.

    Continuare
  • 110 comentarii

    31713 vizualizari

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta guvernare, pe de alta, din păcate, se vede tot mai clar că lipsește o gîndire economică autentică, imediată ori de perspectivă, iar aici, principala vină cred că aparține noului ministru al Economiei, liberalul Daniel Chițoiu.

    Ca unul retras de ceva vreme, mă interesează mai puțin interesele și aranjamentele de tip politic, dar, cînd vine vorba de economie propriu-zisă, lucrurile se schimbă și îmi vine greu să nu observ anumite nereguli. Unele destul de serioase cît să creeze probleme majore USL, alianță care și-a propus să cîștige detașat alegerile din toamnă, dar mai ales sa creeze probleme României și românilor prin dispariția unor locuri de muncă și incapacitatea de a crea altele noi.

    USL are, în primul rînd, o mare problemă la ministerul Economiei, acolo unde a fost adus un personaj destul de șters, să o recunoaștem, dl.Daniel Chițoiu, lucru care nu înseamnă automat că nu putea face treabă bună.
    Numai că timpul trece și în loc de proiecte consistente și chiar oarece realizări, asistăm numai la gafe și stîngăcii. Pare că ministrul e numai un purtător de vorbe între premier și OPSPI, în timp ce mesajele pentru mediile de afaceri lipsesc cu desăvîrșire.

    Personal, țin legătura strîns cu oameni de afaceri, cu lideri de sindicat pe care i-am cunoscut în perioada propriului meu ministeriat, cu analiști și specialiști în economie, astfel că pot spune, fără teama de a greși, că știu cam în ce fel se prezintă lucrurile în economia reală.
    Și nu prea stau bine deloc.
    Au apărut deja bîlbîieli de proporții, ca să nu le spun erori majore de-a dreptul, cum ar fi scandalul Oltchim, Hidroelectrica șamd, care pot costa scump statul român în perioada care urmează.
    Micile întreprinderi continuă să falimenteze pe capete, producînd șomaj cot la cot cu mari companii de stat ca și lichidate, gen Termoelectrica. În loc să se propună proiecte majore, sunt omorîte pînă și cele care mai erau. În loc să fie aduși specialiști de valoare recunoscută - dacă tot se vrea aducerea unor manageri din mediul privat în fruntea unor companii de stat -, sunt promovați cei cu experiență în falimente și insolvență sau persoane fără nicio calificare.


    Pentru a determina creșterea economică, ar trebui stimulate exporturile, așa cum sugerează și Banca Națională, ar trebui lichidate cheltuielile arbitrare în toate companiile de stat, ar trebui create programe speciale de marketing pe diverse piețe etc. Trebuie luate măsuri urgente pentru creșterea cererii interne, dar pentru asta trebuie rezolvată problema scăderii veniturilor românilor, din ce în ce mai accentuată.

    În loc de asta, se aude că prin ședințele de partid, unii miniștri liberali se vaită că nu primesc mai mulți bani pentru tocat în te miri ce proiecte superficiale ori de impact ”personal”, eufemistic vorbind.
    O parte din vină îi aparține clar și primului ministru, care nu ia taurul de coarne suficient de vîrtos, pentru că cine greșește trebuie să plătească și, în mandatul USL de pînă acum, s-a greșit încă prea mult, de aici și problemele care încep să se simtă în sondajele de opinie. În calitate de lider la capitolul încredere din sondaje, Victor Ponta are suficient capital politic pentru a face schimbările și ajustările necesare, pînă nu e prea tîrziu. Altfel, așa cum ne-am obișnuit, după alegeri mulți viteji se vor arăta, pentru a explica, eventual, de ce USL a luat mai puțin decît lăsa impresia, la momentul preluării guvernării.

    P.S.: Oare ministrul Economiei a aflat că vine iarna? Nu de alta, dar nu am întîlnit pînă acum nicio referire în presă la activitățile de pregătire a iernii, cum ar fi asigurarea stocurilor de gaze și alți combustibili, mai ales că se anunță o iarnă destul de grea. Probabil, însă, că sunt mai importante pregătirile pentru cîștigarea unui nou colegiu, în decembrie, decît încălzirea populației.

    Continuare
  • Pagina:

    3 4
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva