• 170 comentarii

    18472 vizualizari

    Dezastru politic: parlamentul va arata anul viitor ca un svaiter

    Dezastru politic: parlamentul va arata anul viitor ca un svaiter


    Alegerile de ieri, de la Baia Mare, prefigurează o situație fără precedent care se va înregistra anul viitor în România și care va da dureri de cap majore guvernului și ar putea răsturna multe calcule politice. Motivul? Simplu: prevederile votului uninominal, care nu a ținut cont de realitățile din țara noastră.

    Baia Mare are primar nou, dar Cătălin Cherecheș trebuie să demisioneze din Parlament pentru a se dedica noii calități. Evident, guvernul va trebui să organizeze alegeri anticipate pentru cele 15-16 luni de mandat rămase.
    Problema e alta, și are dimensiuni de-a dreptul incomensurabile: există cîteva zeci de parlamentari care se pregătesc, în acest moment, pentru candidaturi în alegerile locale, la primării și șefii de Consilii Județene.

    Istoria ultimilor ani a dovedit că banii și influența nu mai decurg din calitatea de parlamentar, ci din cea de edil local; anul viitor, în numele acestei ”descoperiri”, va fi o bătălie fără precedent pentru nominalizarea la diverse posturi locale. În alte vremuri, candidații erau adesea trimiși la primării cu forța, acum deja avem parlamentari care demisionează din partidele lor pentru a obține promisiunea candidaturii din partea altora.
    Să vedem doar cîteva nume de parlamentari vehiculate, deja, oficial sau mai puțin, pentru funcțiile de primari sau șefi de consilii județene.
    La PSD, senatoarea Lia Vasilescu vrea la primăria Craiovei, dar tot acolo vrea și deputatul Florentin Gust, care, mai prost plasat, a ales să se transfere la PC.
    Deputatul PC Tudor Ciuhodaru vrea la primăria Iași, unde se bate și Daniel Oajdea, de la PDL, iar deputatul Ioan Botiș pare bătut în cuie pentru primăria Bistrița-Năsăud. Deputatul PNL Nini Săpunaru trage la primăria Focșanilor, deputatul PSD Călin Potor vrea la primăria Alba-Iulia, iar senatorul PSD Sorin Lazăr s-ar mulțumi cu primăria Tg.Frumos.

    Deputatul PSD Cornel Itu vrea șefia CJ Cluj, iar senatorul PSD Alexandru Cordoș primăria Clujului. Tot șefia CJ Cluj o vrea și deputatul PNL Horia Uioreanu, iar senatorul liberal Marius Nicoară vrea primăria clujeană.
    Senatorul PSD Iulian Bădescu va candida aprope cert la primăria Ploiești, iar deputatul PNL de Prahova, Adriana Săftoiu, e tentată de primăria Dej.
    Deputatul PNL Relu Fenechiu vrea șefia CJ Iași, ca și senatorul PSD Florin Constantinescu. Deputata Oana Niculescu-Mizil ar putea fi trimisă, și ea, să candideze la primăria Călărași, iar pedelistul Radu Berceanu ar putea fi trimis, se aude, la Consiliul Județean Olt. Și deputata Elena Udrea ar putea fi trimisă de partid la primăria Capitalei, dacă sondajele o vor afla bine plasată.

    Lista completă, în curs de perfectare, să fiți siguri că va fi de 2-3 ori mai lungă. Desigur, nu toți care vor candida vor și obține posturile vizate, dar estimez că, după localele din iunie, cel puțin 35-40 de parlamentari vor pleca spre primării și Consilii Județene, lăsînd tot atîtea locuri goale în legislativ.

    Să nu uităm și un alt fenomen, deloc de neglijat: în fiecare al patrulea an de mandat, un număr important de parlamentari care realizează că nu vor mai prinde nominalizările partidelor în toamnă, fac tot posibilul să primească drept compensații alte posturi (ambasadori, reprezentanți în unele organisme internaționale, consilieri prezidențiali, directori în deconcertate, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, CNVM șamd) care, de asemenea, îi obligă să părăsească parlamentul înainte de termen. În mandatul trecut, au demisionat din Parlament cca.70 de parlamentari, record care ar putea fi bătut, cred eu.

    Dezastrul de abia acum începe: conform legii, pentru posturile rămase libere, guvernul nu mai poate organiza alegeri anticipate, pentru  că în mai puțin de șase luni vin alegerile la termen (art.48 din legea alegerilor). În consecință, între locale și parlamentare, legislativul va arăta ca un șvaițer. Acest lucru ar putea avea un impact neașteptat asupra procesului legislativ și asupra stabilității guvernului, în ansamblu, știut fiind că guvernul Boc rezistă, la această oră, în vreo 20 de voturi, iar la Senat majoritatea e decisă doar de un vot.
    Un alt motiv de haos va fi că prefecții și subprefecții care vor dori să candideze la locale sunt obligați să demisoneze cu 50 de zile înaintea alegerilor, ceea ce va duce, probabil, la înlocuiri pe bandă, pripite, și la nivelul acestor funcții.
    Toate aceste probleme vor apărea, cum spuneam, din cauza votului uninominal, conceput de unii cu picioarele, care reclamă înlocuirea parlamentarilor demisionari numai prin alegeri, spre deosebire de votul pe liste care asigură înlocuirea din mers. Tot sistemul respectiv e vinovat și de locul rămas gol pînă la alegeri după decesul deputatei aromâne Liana Dumitrescu, o situație de netolerat și care ar trebui să dea serios de gîndit făuritorilor de legi pe genunchi din România.


    Continuare
  • 147 comentarii

    18101 vizualizari

    Deschide-te, PSD!

    Deschide-te, PSD!


    A mai rămas un an pînă la alegeri și partidele de la noi dau semne că una dintre problemele cele mai spinoase dezbătute la congresele din ultimii doi rămîne în coadă de pește: deschiderea către noi membri, în special către valori care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, nu se hazardează să facă pasul către politică.


    Aproape nu a existat congres de partid în ultimii doi ani, la PNL, PDL, PSD sau UDMR, la care să nu se fi discutat o problemă majoră, care dă bătăi de cap formațiunilor autohtone în ultimii ani și care a fost sancționată de mult de către observatorii lucizi ai scenei politice. Mă refer la ”închiderea” partidelor față de noi membri. Într-adevăr, formațiunile autohtone au devenit de niște ani buni structuri închise, dacă nu chiar ”afaceri” locale de familie, în care diverși baroni decid numai ei cine intră și cine iese. Și, trebuie spus, mai mult se iese...Teama de concurență îi face pe mulți factori decidenți să bareze accesul unor noi membri de valoare, ori să elimine alții, iar pagubele se resimt exact cînd e mai greu, adică în anii electorali.
    Un exemplu foarte bun mi se pare cel al liderului PNL, Crin Antonescu, care a intrat rapid în conflict public cu unii dintre reprezentanții de mare calibru ai societății civile care s-au aflat în spatele său, ca susținători, la confruntările televizate din campanie.
    Și, atenție!, nici măcar nu apucaseră să intre în partid...

    Nici la PSD lucrurile nu stau mai bine, după epoca Geoană, care a avut, cred, drept unic obiectiv alungarea cît mai multor membri de valoare, fără a atrage mai nimic în loc. Cu excepția, desigur, a cîtorva cărători de geantă, a căror prestație a costat scump la ultimele alegeri.

    Cred că una dintre marile sarcini ale lui Victor Ponta va fi să repare ce a stricat predecesorul său și să deschidă grabnic partidul către figuri noi, de valoare, și asta, dacă se poate, nu cu trei zile înainte de alegeri.
    Un prim mare pas care ar trebui făcut, în opinia mea, este înființarea, în interiorul PSD, a unei structuri de legătură cu managerii români care activează peste hotare. O resursă cenușie de excepție, prea puțin exploatată de partidele de la noi.
    De cîțiva ani, exportul românesc de manageri a devenit de-a dreptul consistent; marile companii străine au început deja să înlocuiască managerii aduși special la post, în subsidiarele din România, cu specialiști autohtoni. Apoi, cei care dau satisfacție, sunt promovați și trimiși, ei înșiși, în alte țări, pe post de manageri străini. Media anuală este de 7-800 de executivi români trimiși afară, și e în creștere vertiginoasă, ajungînd să bată ”importurile”. Cîteva mii de români lucrează, în acest moment, pe post de manageri de top în companii din întreaga lume, inclusiv Africa.

    Din păcate, cînd se ajunge în acest punct, valoarea și experiența lor nu mai sunt în nicio formă utile țării natale, cel mai adesea pentru că nimeni nu se înghesuie să îi consulte în vreo problemă. Deși ar avea multe de spus.

    Personal, cunosc cîțiva asemenea manageri români care fac carieră peste hotare, vorbesc adesea cu ei și, în general, la mai toți se remarcă un soi de regret mut că nimeni din țară nu pare interesat de experiența lor. ”Aș veni, din cînd în cînd, în țară pe banii mei, numai să știu că sunt de folos în anumite chestiuni. Dar nu prea ne cheamă nimeni, nici măcar la simpozioane” îmi mărturisea unul dintre aceștia, zilele trecute.
    Nici nu e de mirare că, în timp, majoritatea se rup de tot de România și nu se mai uită la ce au lăsat în urmă.

    Dacă cel mai mare partid al țării, PSD, vrea să revină la valoarea și la forța care l-au consacrat, nu își mai poate permite luxul de a se dispensa de cel mai prețios bun al unei țări, aurul cenușiu, experiența oamenilor de mare valoare. Altfel spus, deschide-te, PSD, și alegătorii se vor deschide și ei spre tine.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 97 comentarii

    1214 vizualizari

    Ce capcana pregateste puterea pentru USL

    Ce capcana pregateste puterea pentru USL


    Alegerile parțiale de duminică reprezintă un test important pentru clasa politică, dar, pentru a se trage adevăratele învățăminte de rigoare, cel mai important lucru e modul în care datele furnizate sunt interpretate de actorii politici. Privind în ansamblu peisajul, reacțiile, sfaturile etc se poate remarca deja o strategie abilă a Puterii, una care ar putea crea mari probleme Opoziției dacă se lasă păcălită. Altfel spus, nu avem încă Alba ca Zăpada, dar avem precis mărul otrăvit. Marea întrebare: va mușca USL din el?


    Alegerile de duminică nu au adus rezultate bune pentru USL, să recunoaștem. S-a pierdut un fotoliu de deputat, iar scorul maxim obținut, 45% la Neamț, e departe de sondajele optimiste ale PNL, PC și PSD. Sunt necesare analize lucide, schimbări de strategii și măsuri disciplinare ferme, pentru că există vinovați și vinovății.

    Dincolo de asta, însă, liderii USL au obligația, în opinia mea, să analizeze foarte atent reacțiile reprezentanților puterii și ale analiștilor și jurnaliștilor de casă ai acesteia. Pentru că ele devoalează atît strategia puterii vizavi de opoziție, cît și principalele ei temeri.

    Să recapitulăm, pe scurt, principalele idei lansate în aceste zile de președinte, premier, consilieri prezidențiali, lideri ai PDL, comentatori portocalii:
    USL e în cădere, PDL în creștere, iar sondajele care dau altceva sunt mincinoase
    USL e o eroare politică, cele trei partide nu se vor înțelege niciodată și nu vor cîștiga
    Liderii USL sunt imaturi
    PNL ar trebui să se rupă de PSD și să se apropie de PDL
    USL ar trebui să se dispenseze de PC și de trustul de presă al lui Dan Voiculescu, pentru că s-a dovedit inutil

    Probabil că în fiecare dintre aceste afirmații există cîte un sîmbure de adevăr, ceea ce le face și mai seducătoare.
    Marea problemă e, însă, tocmai faptul că asemenea observații și indicații vin de la adversarii USL. Este exclus ca strategii puterii să nu cunoască principiul de bază al unei bătălii, anume să nu îți întrerupi dușmanul atunci cînd face greșeli.
    Judecînd astfel, pare că PDL și Cotrocenii nu au alt gînd în cap decît să își corijeze adversarii, să îi întărească și să îi trimită mult mai bine pregătiți în alegeri, unde vor da piept cu ei înșiși.
    Naivitate?
    Generozitate?
    Spirit sportiv?

    Să fim serioși: puterea se folosește de alegerile de duminică, și de alte probleme ale USL, tocmai pentru a rezolva principala ei temere, aceea că, unite, partidele de opoziție fac mai mult decît separat.
    Dacă USL ar fi o eroare chiar atît de mare, strategii puterii nu ar mai prididi lansînd semnale de spaimă simulată, pentru a o menține în viață pînă la alegeri.
    Zarva din ultima vreme, mișcările subterane care au loc, arată, însă, exact contrariul: PDL se teme de USL și face tot posibilul pentru a o destrăma.

    Nu e prima oară cînd Băsescu & comp. recurg la asemenea strategii. Am spus-o și altă dată, una dintre marile erori ale PSD în mandatul Geoană a fost că s-a ”reformat” după povețele adversarilor politici.
    De parcă Băsescu chiar avea interesul să revigoreze PSD. Evident că ”sfaturile” binevoitoare nu au urmărit altceva decît slăbirea partidului. Și, din păcate, s-a și reușit, în mare măsură.
    Un exemplu grăitor: după ce a ”consiliat” PSD să scape de nucleul dur de lideri – adevărata forță a partidului -  și să întinerească echipa de lideri, Băsescu trage acum din toate pozițiile pe ideea imaturității, a infantilității șefilor partidului. Pînă la urmă, unde e adevărul?
    Una peste alta, toate semnalele date în aceste zile dinspre putere trebuie analizate cu mare atenție și intepretate, în principiu, exact pe dos, tocmai pentru că ele arată teama PDL de USL.
    Or exista, e drept, probleme în interiorul alianței, dar, fără formula USL, nu s-ar fi cîștigat nici măcar fotoliul de la Baia Mare, adică exact ceea ce ar fi convenit de minune PDL.

    Cît despre amenințările prezidențiale cu refuzul desemnării unui premier al opoziției, să ne amintim un adevăr demonstrat cu vîrf și îndesat, inclusiv în 2004: în politică, alianțele și combinațiile politice se fac și se desfac uneori cînd nici nu te aștepți, iar guvernarea poate fi decisă de un singur vot. A emite pretenția că știi cu precizie ce se va întîmpla cu mai bine de un an înainte, mi se pare o formă de a-și face singur curaj cînd, de fapt, te gîndești tot mai serios pe unde vei scoate cămașa.

    Continuare
  • 147 comentarii

    61739 vizualizari

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    S-a produs o fisură importantă în corul lăudătorilor măsurilor luate de guvernul Boc, deși ea a trecut insuficient observată, în presă. E vorba de un interviu dat de Theodor Stolojan, în care punctează cîteva motive pentru care românii nu ar trebui să fie foarte liniștiți în viitorul apropiat și care mi se pare salutar, deși, personal, aș împinge lucrurile chiar mai departe.

    Concret, Stolojan afirmă, într-un interviu pentru ziare.com, că România se confruntă cu alte riscuri majore decît cele vehiculate în mod curent, la loc de cinste figurînd datoria externă de 97 de miliarde de euro, pe care o consideră un risc enorm pentru România, pe locul doi ca importanță fiind situația sistemului bancar. Și mai atrage atenția că e riscant să compari România cu Grecia, atît timp cît țara uleiului de măsline are un PIB de 27.000 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce noi avem 8000.
    Foarte corect. Și ar mai fi o diferență, aș adăuga eu: guvernele Greciei s-au împrumutat în neștire, ducînd țara la o datorie publică uriașă, pentru a permite grecilor să beau Uzo la taverna din colț și să rîdă fericiți, cu burta la soare, în timp ce guvernele de dreapta ale ultimilor ani de la noi s-au împrumutat pentru a pompa, pe mai departe, prin contracte de stat, bani către marea clientelă de partid. Într-o parte avem o țară ai cărei locuitori s-au cam dezvățat de ideea muncii susținute și care au dus-o exagerat de bine, exagerat de mult timp. De cealaltă, avem o țară în care au sărăcit milioane și s-au îmbogățit enorm cîțiva.

    O regulă economică de fier spune că, în momente de criză, trebuie să dirijezi, ca stat, puținele resurse disponibile strict către acele domenii care sunt capabile să producă și, totodată, să atragă și investiții private, și să sacrifici, temporar, alte sectoare mai puțin rentabile.
    Așa cum am atras atenția și altădată, însă, la noi s-a continuat într-o veselie distribuirea cît mai unitară a banilor, după principiul anteriului lui Arvinte, ceea ce a însemnat că găurile negre au continuată să rămînă găuri negre. Guvernarea PSD, din care am făcut parte, a fost acuzată că a privatizat anumite mari companii, precum Sidex, ori Petrom, încasînd prea puțini bani pentru ele. Nu comentez aici subiectul prețului, numai mințile obtuze ar putea pune astfel problema, dar am să amintesc, totuși, că prin asemenea privatizări s-a pus în primul rînd capăt activității unor găuri negre de proporții. Guvernarea de dreapta, care trebuia, chipurile, să stimuleze economia, a transformat, mai nou, în găuri negre pînă și companii care au fost profitabile chiar la stat, precum Poșta Română sau CFR Marfă.

    Nici nu mai e de mirare că un fenomen foarte grav care se dezvoltă la această oră este lipsa de speranță, de încredere a românilor în capacitatea țării de a se mai redresa, în viitor, pur și simplu. Să nu mai crezi în nimic, decît în mai rău, iată adevărata rețeta a dezastrului.

    Cred că una dintre falsele probleme ale României este, azi, goana disperată după încadrarea în deficitul bugetar de numai 3%; ar trebui, după părerea mea, să se riște depășirea acestui deficit în numele stimulării investițiilor, a creditării și a consumului, singurele soluții reale de punere în mișcare a economiei în momente de criză. Sigur, depășirea unui asemenea deficit ne-ar crea probleme în ce privește termenul de aderare la zona euro. Dar, dacă România se va prăbuși economic la un moment dat, oricum nu îi va mai păsa nimănui că am ratat cu brio zona respectivă și nici nu vom avea parte de sprijinul pe care mai-marii Europei s-au repezit să îl acorde Eladei.


    Continuare

    Tag-uri:

  • 320 comentarii

    30348 vizualizari

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Mult comentatul sondaj de sfîrșit de an al IMAS vine mănușă, aparent, pentru cei de la putere, care au prins glas pe ultima sută de metri și s-au repezit să profețească, iar, moartea USL. În realitate, s-ar putea ca efectul să fie exact invers, iar sondajul să servească intereselor USL și nu celor ale adversarilor acesteia.

    Plasată sub cota psihologică de 50%, USL ar trebui, după mintea sforarilor PDL, să fie demobilizată, ba chiar să se întărească puternic curentul de opinie din interior care militează pentru separarea celor trei partide.

    Să trecem peste faptul că pedeliștii salută cu mare satisfacție datele prezentate de un institut, IMAS, pe care nu demult îl trînteau de toți pereții pe motiv că ar fi mașinăria de falsuri a lui Sorin Vîntu.

    Să trecem și peste altă ciudățenie, anume dezvăluirea directorului IMAS, Alin Teodorescu, făcută la B1TV cu puțin timp înaintea sondajului, potrivit căreia Băsescu a picat anul trecut la 7% încredere și de atunci nu se mai poate ridica, în timp ce respectiva cercetare sociologică îl dă la 12,9%, adică aproape dublu.

    Să luăm, deci, de bune datele sondajului și să ne imaginăm ce impact ar putea avea ele. Desigur, e posibil ca membri ai USL să fie amărîți de căderea în sondaje și chiar să dea tîrcoale partidelor din arcul puterii, considerînd că alianța nu mai are viitor.
    E posibil, deși mult mai improbabil, ca alți membri să facă presiuni asupra conducerilor de partid pentru destrămarea USL și promovarea unor candidaturi separate. Deocamdată, Antonescu și Ponta nu vor să audă de rupere și își strunesc partidele destul de bine.

    La fel de bine, însă, am putea asista la o mobilizare a membrilor PNL, PSD și PC tocmai din cauza scăderii în sondaje. Mult mai grav ar fi fost pentru alianță, credem noi, un sondaj măsluit care să scoată USL la 70%, mult peste zestrea reală; abia atunci s-ar fi putut vorbi de o demobilizare autentică, produsă de confortul cifrelor. Sociologii știu demult că cel mai mare risc e ca cifrele prea mari din sondaje să țină electoratul dur în casă, la vot, pe motiv că ”oricum cîștigăm”.
    În 2007, spre exemplu, suspendarea lui Băsescu nu a dus la risipirea alegătorilor PDL, ci, dimpotrivă, la mobilizarea lor nebănuită.

    Destinderea poate fi mult mai periculoasă decît disperarea.

    Pe de altă parte, majoritatea uslașilor știu un adevăr incontestabil: migrația spre putere înaintea alegerilor nu este accesibilă decît unui număr redus de oameni. Tot mai redus.

    UNPR, spre exemplu, care s-a dovedit casă bună pentru mulți oameni din USL, ar avea nevoie de minim 7% în alegeri doar ca să își mențină actualii parlamentari pe posturi. Or, formațiunea lui Oprea are cca.40% la nivel național, dar numai dacă stabilim procentul ca într-un banc celebru: 0,8% în Alba, 0,9% în Călărași și tot așa. În medie, însă, nu depășește 1%.

    Nici PDL nu își va putea menține toți parlamentarii actuali, și nici chiar UDMR, în condițiile apariției a două noi partide maghiare.
    Mai grav, Sulfina Barbu a anunțat oficial că noile colegii vor fi stabilite după rezultatele ultimului recensămînt, ceea ce va înseamnă un parlament mai subțire cu vreo 70 de aleși.

    Concluzia e aspră: mulți chemați, puțini aleși. Puterea nu are locuri nici măcar pentru actualii oameni, darmite să îi mai înghesuie și pe stranierii de la USL.

    Soluția, în acest caz, rămîne, cum spuneam, mobilizarea pe pozițiile actuale și readucerea USL la un scor corespunzător.





    Continuare

    Tag-uri:

  • 245 comentarii

    33029 vizualizari

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu




    De aseară pînă acum, discursul președintelui e întors pe toate părțile de analiști, de presă, de politicieni și concluzia aproape comună, indiferent de tabere, e că a fost un dezastru, sau măcar dezamăgitor. Cu atît mai surprinzătoare ar putea apărea o opinie precum cea dezvoltată în rîndurile care urmează, potrivit căreia discursul a fost unul epocal, care marchează începutul unei noi ere și explică multe mistere de pe scena politică a ultimului an.

    Marea eroare a observatorilor este că discursul ar fi fost adresat românilor, fie ei și numai susținătorii președintelui.
    Într-adevăr, din perspectiva unui român, discursul e aiuritor și găunos, în orice caz la ani-lumină distanță de ceea ce se aștepta.
    Abordat dintr-un alt punct de vedere, însă, mesajul președintelui explică multe și anunță la fel de multe.

    Mai exact, am asistat aseară la un mesaj destinat strict urechilor unor mari cancelarii occidentale, începînd cu cea de la Washington. Un mesaj pentru marii licurici, dacă vreți. (Ceea ce explică și micile diferențe între textul rostit de președinte în direct, unde Traian a mai dat-o ”popular” și cel postat pe siteul președinției, ceva mai sec și mai concis)

    Un mesaj disperat, în care un politician cere ajutor de afară pentru a fi re-valorizat înăuntru, pentru a putea rămîne un pilon geostrategic.
    Nu mai e demult un secret că forța de după 2004 a lui Băsescu a venit din predispoziția către un parteneriat aproape necondiționat cu americanii, aflați în căutare de aliați strategici în această parte a globului. Venirea crizei a însemnat șansa lui Băsescu de a-și relansa relațiile și cu unii lideri grei europeni, de aici precipitarea președintelui de a anunța mereu primul deciziile dure contra populației și de a nu se abate de la linia trasată de organismele europene.

    Marea problemă a președintelui a apărut cam cu un an în urmă, atunci cînd premierul Boc și oamenii săi au început să prindă rădăcini solide la guvernare și în partid, iar executivul și PDL au început să nu mai asculte necondiționat ordinele Cotrocenilor, în ciuda unei impresii publice contrare.
    Am asistat, anul trecut, la o ciudată campanie a procurorilor mult mai mult contra pedeliștilor decît contra opoziției, cum te-ai fi așteptat, precum și la declanșarea unei campanii media ample pe tema necesității unor noi partide, curate și moderne. Interesant, dar cei care răspîndeau aceste idei era strict oamenii Cotrocenilor.

    În fapt, a fost vorba de tentativa tot mai disperată a președintelui de a ține PDL sub control în condițiile în care supușii săi de altădată îl sfidau tot mai tare.
    Pentru a doua oară după 2004, Traian s-a văzut pus în situația de a pierde controlul guvernării. Încă un Moliceanu a devenit Tăriceanu.
    Mai rău de atît, protestele de stradă din ultimele zile nu au generat nicio contramanifestație pedelistă de sprijin, nicio mișcare semnificativă în apărarea președintelui, al cărui cap e cerut insistent de oameni.

    O ruptură totală de PDL se întrezărește, dar asta i-ar crea președintelui dificultăți majore în ducerea la capăt a mandatului, din care mai are trei ani zdraveni.


    Concluzie e că Băsescu are nevoie urgent de sprijin pentru a-și întări poziția, iar dacă mijloacele interne le-a epuizat, nu i-au mai rămas decît ”licuricii”.

    Președintele are nevoie de mesaje oficiale și explicite de sprijin din partea marilor cancelarii, are nevoie de vizite de stat, are nevoie de primiri la Cotroceni. Adică ceva ce nu s-a mai întîmplat de mult, lăsînd impresia că nici măcar americanii nu-și mai aduc aminte numele lui.

    Schimbarea lui Baconschi nu a fost produsă de postarea pe blog, ci de incapacitatea acestuia de a reprezenta interesele președintelui peste hotare și de a aranja vizite externe. De aici și mesajul către noul ministru, Cristian Diaconescu, potrivit căruia îl așteaptă sarcini grele. Știut drept un om al americanilor, Diaconescu va trebui să revitalizeze urgent în special relația cu Washingtonul.
    S-a văzut clar în ultima vreme că pe Băsescu îl deranjează profund lipsa de implicare de partea sa a oficialilor SUA, lipsa unei invitații onorante la Casa Albă etc, de aici refuzul de a participa la Ziua Americii și alte semnale indirecte.

    Cum poate obține președintele sprijinul dorit? Simplu: prezentînd România ca pe o țară în care scena politică e un dezastru, ocupată de partide iresponsabile și incapabile de reformă măcar în ceea ce le privește pe ele însele, darmite statul. Conturînd acest peisaj apocalptic, președintele se scoate în evidență ca unica oază de stabilitate, de maturitate, drept unicul partener cu care se mai poate discuta lucid și pragmatic. Un personaj care trebuie susținut și păstrat.
    De aici atacurile vehemente din discurs la adresa partidelor, în special PDL, ceea ce a derutat pe mulți.


    Să vedem, pe scurt, acele mesaje ale președintelui adresate direct partenerilor externi și să le comentăm:

    ”Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, iar eu vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut”.
    În traducere: eu am know-how-ul, spre deosebire de restul politicienilor care bîjbîie.
    ”Peste 80% dintre români au votat pentru Parlament unicameral şi pentru un număr maxim de 300 de parlamentari. Toate partidele fără excepţie se fac că uită de votul pe care românii l-au dat în noiembrie 2009, însă nu ezită să spună că ascultă vocea poporului. Eu nu aş crede pe niciunul din ei atât timp cât nu respectă acum un vot dat de români în proporţie de peste 80%. Repet: nu vizez niciun partid anume, ci toate partidele; indiferent ce declară, niciunul nu a vrut să mişte lucrurile înainte”.
    Traducerea: eu sunt consecvent în principii, partidele nu.

    ”Va trebui să continuăm lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale”.
    Traducerea: un mesaj foarte drag urechilor occidentale, mai ales că în ultima vreme s-au întețit reclamațiile privind șpaga cerută investitorilor străini.

    ”Va trebui să creăm locuri de muncă valorificând banii europeni prin crearea de întreprinderi mici şi mijlocii şi - de ce nu? - prin redeschiderea exploatărilor miniere care au devenit rentabile ca urmare a creşterii costului metalelor”.
    Traducerea: sunt gata să dau drumul exploatării de la Roșia Montana.

    ”Avem nevoie de oameni politici credibili şi acest lucru nu se poate face decât prin transparenţa cheltuielilor publice. Degeaba miniştrii vor anunţa proiecte pe care le-au făcut, dacă cetăţenii nu vor putea accesa în orice zi site-ul ministerului pentru a vedea aprobările pentru cheltuirea oricărui leu. Numai aşa Guvernul, politicienii de la nivel local, vor putea ieşi de sub suspiciunea fraudării fondurilor publice”.
    Traducerea: e pusă la zid aceeași problemă a corupției și lipsei de transparență care enervează cancelariile vestice.

    ”Avem nevoie de eficientizarea regiilor autonome şi avem nevoie de desfiinţarea clientelismului politic la nivelul desemnărilor pe funcţii la conducerea acestor regii”.
    Traducerea: încă un cui bătut în palma guvernului și a PDL, odată cu recunoașterea clientelismului politic.

    ”Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii de criza economică europeană şi, îndrăznesc să spun, globală. Vor câştiga bătălia cu viitorul naţiunile care vor avea state flexibile, administraţii debirocratizate şi care vor fi pregătite să absoarbă şansa relansării economice”.
    Traducerea: un mesaj drag în special marilor puteri europene, speriate că ar putea fi obligate să ducă în cîrcă mult și bine state mai sărace incapabile de reformă statală.

    ”În momentul de faţă nu se mai poate miza pe investiţiile străine pentru crearea locurilor de muncă, cel puţin în Europa investiţiile străine au scăzut foarte mult. De aceea, orientarea corectă a resurselor de investiţii pe care le are anul acesta bugetul de stat este esenţială pentru menţinerea locurilor de muncă şi creşterea numărului acestora”.
    Traducerea: promit să nu vă mai cer  fonduri și investiții masive în țara mea, o să încerc să mă descurc cu ce am.

    ”Un dictator pe care îl înjuri de dimineaţa până seara nu îmi pare a fi chiar un dictator”.
    Traducere: se garantează libertatea de exprimare, aspect foarte important pentru statele democrate.

    ”"Băsescu conduce PDL". Aici nu mai am niciun comentariu decât să vă spun că, dacă l-aş fi condus eu, partidul ar fi fost mult mai bine condus”.
    Traducerea: se reia obsesiv teza eșecului PDL ca partid la guvernare.

    ”M-am implicat pentru că ţara avea nevoie de aceste legi, iar cei care îmi recomandă să mă duc pe Muntele Găina să contemplez ce se întâmplă şi, din când în când, să mediez se înşală. Nu aşa se comportă un Preşedinte, mai ales când statul, când ţara lui, când poporul lui trece prin momente de criză şi de transformări fundamentale ale instituţiilor statului”.
    Traducerea: dacă mă sprijiniți pe post, eu, unul, sunt gata să ma bat pînă la capăt.

    ”Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până acum, excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public”.
    Traducerea: rămîn exact așa cum mă știți, eu nu mă schimb cum bate vîntul, ca alții.

    ”Foarte mulţi oameni politici, practic toate partidele politice susţin că ele pot moderniza România. Vreau să fac o singură observaţie la această asumare a partidelor politice, mă refer la toate: PDL, PSD, PNL şi ce o mai fi, inclusiv UDMR, UNPR. Nu pot fi credibili spunând că reformează România când ele nu s-au putut reforma ele însele”.
    Traducerea: partidele de la noi sunt praf și pulbere.

    ”O reformare a partidelor este singurul element care poate credibiliza afirmaţiile că sunt pregătiţi să îşi asume modernizarea României în continuare”.
    Traducerea: reformarea ar fi bună, dar imaginați-vă cît va dura dacă nici măcar nu a început.


    ”Nimic nu va mai fi ca înainte de criză, la terminarea acestei crize. Instituţiile vor trebui să funcţioneze altfel, instituţiile statelor, vor trebui să aibă alt tip de relaţii cu propriile naţiuni, vor trebui să se implice altfel decât până acum în viaţa de zi cu zi. Până acum, şi ăsta a fost modelul Europei sociale, toţi, cu mici excepţii, au crezut că Europa socială înseamnă să împrumuţi bani şi să măreşti veniturile populaţiei. Iată că ce se întâmplă astăzi, ce se întâmplă de un an, de doi ani şi ce se va întâmpla în anii următori, ne arată că sunt şanse ca naţiunile să o ducă bine acolo unde politicienii împrumută bani pentru dezvoltare şi nu pentru consum. Va trebui să ne asigurăm susţinerea propriilor noştri cetăţeni cu resursele pe care le producem. Ori, asta înseamnă să avem partide responsabile, modernizate, care înţeleg ziua de mâine”.
    Traducerea: din nou se subliniază lipsa de viziune a partidelor autohtone și incapacitatea lor de reformă, în opoziție cu luciditatea președintelui, care vede dincolo de criza actuală.

    ”În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia”.
    Traducere: e posibilă inocularea subliminală a ideii că dirijarea unei țări precum o navă poate include și aruncarea peste bord a unor marinari rebeli, precum protestanții din stradă. Totul e să existe sprijinul ”Amiralității”.


    Ce va urma după mesajul lui Băsescu?

    În paralel cu așteptarea doritelor mesaje de sprijin de afară, e de presupus că președintele va încerca sporirea considerabilă a vizitelor externe, contactele cu liderii vestici, capacitarea unor figuri interne importante ale societății civile, pe care le-a neglijat în ultimii ani, dar și o mai mare prezență în media.

    Pe de altă parte, discursul de ieri poate semnifica finalul relației exclusive cu PDL și deschiderea, pe termen mediu și lung, către dialogul cu alte forțe politice.
    Este foarte posibil ca Băsescu să se pregătească de un alt statut, acela de președinte capabil de coabitare cu forțe politice altădată ostile, ceea ce ar reprezenta o lovitură grea pentru PDL. Sigur e, totuși, că mult trîmbițatele Albă ca zăpada, Mișcarea Populară ori Noua Republică vor fi murit înainte de a se naște.
    Vremea susținerii comode și depline s-a terminat pentru Traian Băsescu, a venit vremea echilibristicii dificile. De aici, probabil, mari surprize care vor urma.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 297 comentarii

    35070 vizualizari

    Lectia servita de un mare om politic: Tony Blair

    Lectia servita de un mare om politic:  Tony Blair

    Vizita făcută în România de către fostul premier britanic, Tony Blair, la invitația PSD, a reprezentat prilejul mult prea rar, din păcate, de a asculta pe viu o lecție de politică matură, de mare anvergură. O lecție probabil prea superficial recepționată într-o țară ca România, unde ”viziunea” și angajamentele politice durează de dimineață pînă după prînz, maxim pînă a doua zi. Un extraordinar om politic, un bărbat de stat, Blair ne-a arătat ce înseamnă să ai capacitatea de a arunca o privire departe, în viitor, și să clădești avînd în minte un model îndepărtat de societate așa cum își doresc oamenii. Să clădești durabil, să gîndești în perspectiva, iată esența unui discurs care m-a impresionat și din care am să reproduc cîteva fragmente, așa cum am apucat să mi le notez după televizor.
    Tony Blair, despre rostul Europei de azi
    ”Cred în Europa, în viitorul acesteia şi în rolul naţiunilor ca România, ca cea britanică, în Europa. Uităm mult prea uşor că au fost pe continentul nostru multe secole de diviziuni şi de război. Uităm mult prea uşor...Oricare ar fi fost provocările, am avut multe decenii de pace şi stabilitate. Totuşi, criza europeană ne obligă să avem în vedere pentru secolul al 21-lea care este baza şi raţiunea de a fi a UE, de astăzi. În opinia mea, această raţiune astăzi trebuie să se modifice. Pentru generaţia părinţilor mei, rostul de a fi al Europei era foarte clar. Era vorba de pace. Raţiunea de a fi a Europei de azi se referă la putere. Rostul de azi al Europei se centrează în mod critic pe schimbările din întreaga lume
    Rostul Europei de azi, într-un tipar în plină schimbare, e ca ţările să se unească. Trebuie să facem asta pentru că nu putem fi puternici pe cont propriu nici economic, nici militar. Miza în Europa e cum să ne unim cît mai eficace, cu scopul de a rămâne puternici şi a avea o influenţă în lume. Avem două provocări, în Europa, pentru a atinge această poziţie. Prima e legată de moneda unică. Pentru a depăşi această situaţie ne trebuie măsuri pe termen scurt şi termen lung. Pe termen scurt, pentru ca moneda să supravieţuiască trebuie să fie clar că toată Europa o susţine. E important ca Europa să susţină moneda unică, ca naţiunile creditoare să stimuleze creşterea necesară, fiindcă fără creştere toate problemele de reformă structurală devin mai dificile pentru Europa, pentru a le depăşi. Întrebarea este: poate Europa să ia acum hotărârile necesare pentru a restructura economia astfel încât să fie în concordanţă cu politica ei? Aceasta este provocarea, pentru că altfel moneda unică e în pericol.
    Pe termen mai lung e important să se reformeze sistemul naţional european, serviciile, piaţa muncii, modul în care realizăm parteneriatul între patronate şi sindicate, aspect fundamental pentru viitorul Europei. A doua provocare e pe o agendă mai amplă şi decurge din ideea că Europa de azi trebuie să se refere la modul în care exercităm puterea. Trebuie să fie condusă de ideea că, în zone cheie, în care Europa se uneşte, se poate face ca naţiunile separate să devină parte a unei Europe mai mari. Mai ”multă” Europă înseamnă mai puţin stat naţional şi asta înseamnă nişte structuri internaţionale care să limiteze statul naţional. E foarte dificil pentru naţiuni să se strîngă împreună, dar sunt sigur că se poate în lumea de azi, dacă vrem să fim siguri că valorile rămâne puternice: democraţia, un sens profund al justiţiei, respectul la adresa fiinţei umane, indiferent de rasă sau convingere. În secolul 21, dominat de noi puteri emergente, noi avem unitatea şi puterea să ne facem vocea auzită, influenţa simţită, valorile noastre respectate şi să le permitem celor care cred că sunt majoritatea în lume şi vor să-şi trăiască viaţa în spiritul acelorași valori, să-şi poată trăi viaţa. E un moment crucial şi e nevoie de decizii majore pe termen scurt şi lung. Cred că Europa e viitorul nostru comun, sunt mândru de ţara mea, de ce a făcut în lume, de ce face acum în lume, dar, de asemenea, ştiu că pentru ţări ca a noastră, o parte din viitor e un viitor comun şi acel viitor comun e într-adevăr în Europa”.
    Aș mai adăuga un aspect notabil, anume că, întrebat ce ar face dacă ar fi premier al României, Blair a evitat, elegant, un răspuns concret, precizînd, însă, că e o mare diferență între lozinci și fapte, și că ceea ce contează e ce faci efectiv, nu ceea ce spui că faci.
    P.S. Mare păcat că, în politică, inițialele numelor seamănă, uneori, dar numai ele. În rest....nicio asemănare.



    Continuare
  • 294 comentarii

    85082 vizualizari

    Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot impune eleganța și bunul simț atunci cînd nu le-ai obținut la timp, prin educație. În fapt, mult lăudatul premier dovedește de cîteva zile încoace că nu știe să piardă frumos și că are aceeași școală a șmecheriei balcanice ca și cei ce l-au emanat.

    În mod firesc, guvernul debarcat prin moțiune și promovat de o coaliție sfărîmată ar trebui să se îngrijească strict de predarea gestiunii către succesori. Așa e civilizat, așa prevede legea și așa au procedat, spre exemplu, miniștrii PSD, între care m-am numărat, în ultimele zile ale lui 2004, după venirea regimului DA la putere. Atunci, fiecare nou demnitar a primit un raport amănunțit al situației din minister, la zi, pentru a ști cu precizie ce ia în primire.
    Ce face guvernul Ungureanu, în schimb, în zilele după căderea în parlament, desigur, atunci cînd nu se laudă sforăitor cu marile performanțe din cele două luni la post?

    Cu totul altceva, din păcate.

    Astfel, guvernul continuă numirile, pe ultima sută de metri, de oameni provenind din clientela de partid în funcții călduțe de stat, în țară ori peste hotare, continuă alocarea discreționară de bani de la buget către aceiași clientelă și semnează, în general, tot felul de acte care ar trebui lăsate în sarcina viitorului executiv.
    Dacă parlamentarii ori simpli membri ai PDL se comportă de mai multă vreme de parcă partidul s-a făcut definitiv praf și pulbere, guvernul Ungureanu lasă impresia exact contrară.
    Bani de la buget pentru biserici, într-un dintre ultimele ședințe? În ce țară s-a mai pomenit un asemenea demers, parcă special pentru a transmite mesajul sfidării?
    Nu mai vorbesc de jocul penibil de-a ”uite banii, nu sunt banii”, în materie de creștere a salariilor.

    De fapt, ceea ce urmăresc pedeliștii e simplu: victimizarea. Numind pe funcții oameni despre care se știe că vor fi înlocuiți curînd de succesori, guvernarea MRU nu vizează decît o lungă și sfîșietoare victimizare publică, sperînd că asta va mai ajuta electoral, în toamnă.

    În 2009, PDL a debarcat dintr-un condei zeci de prefecți ai PSD, deși aceștia cîștigaseră concursuri legale de numiri pe post ca înalți funcționari publici.
    În același an, pe Boc nu îl impresionase nici măcar decizia Curții Constituționale, care declarase ilegale schimbări de acest tip prin ordonanțe de urgență; azi, înțeleg că își manifestă regretul. Sigur, e ușor să regreți și să îmbraci haina democratului DUPĂ ce pierzi puterea.

    În realitate, intențiile actualei puteri vizavi de politizarea criminală a structurilor de stat erau vizibile încă de acum cîteva luni, cînd PDL depunea la Senat o iniţiativă aiuritoare conform căreia atît funcţionarii publici, cît şi înalții funcţionari publici nu vor mai fi obligaţi să-şi depună demisia în cazul în care vor intra în cursa electorală pentru posturile de primari, preşedinţi de consilii judeţene, senatori, deputaţi sau consilieri locali şi judeţeni. Asta însemna, evident, dreptul de a se înscrie în partide politice pentru a putea candida.

    Incredibila propunere venea la doar cîteva luni după ce Boc însuși anunța intenția introduceri unei legi prin care politizarea să se oprească strict la nivelul miniștrilor și secretarilor de stat, astfel încît oamenii din celelalte structuri să își păstreze posturile indiferent de regimul politic.

    Încă o dovadă că pedeliștii una vorbeau și alta fumau.

    Nici nu e de mirare că au apărut cazuri halucinante, precum numirea lui Radu F.Alexandru la CNA, acesta refuzînd timp de o lună să demisioneze din Senat, conform legii. Finalmente, a ales Senatul, aruncînd toată tevatura numirii la capitolul ”bătaie de joc guvernamentală”.

    Luna trecută, presa relata pe larg despre ordinele pe firul scurt primite de directorii din deconcentrate de la PDL privind obligativitatea susținerii financiare a partidului și aducerii a cel puțin 20 de voturi fiecare pentru partid, în alegeri.

    Peste cîteva săptămîni, odată cu necesara primenire a structurilor statului de politrucii pedeliști va începe, prevăd de acum, o infinită boceală pe toate canalele privind ”execuția” bravilor ”profesioniști” din companiile statului.
    Și, pentru că efectul de imagine trebuie să fie cît mai spectaculos, premierul MRU cel școlit la Oxford nu prididește să semneze pînă în ultima secundă numiri peste numiri.
    PDL a putut observa de-a lungul ultimilor ani că bocetul poate fi o strategie bună de imagine (Băsescu a fost un ”profesor” bun), dar nu a înțeles, probabil, că, aplicată excesiv, ca orice strategie sfîrșește prin a obosi și plictisi.

    Continuare
  • 240 comentarii

    48031 vizualizari

    Ultima sansa a Romaniei

    Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt aşteaptă oamenii de la noi. Vreau să vorbesc cu colegii mei ce avem de făcut în zilele următoare din punct de vedere economic”.


    Rugămintea de mai sus aparține premierului Ponta, în dialogul cu o jurnalistă care îl chestiona despre conflictul cu Băsescu și reprezintă, după părerea mea, un apel firesc către încetarea unei stări aberante de permanent conflict pe scena politică de la noi. O stare care a ajuns să reprezinte în România normalul și să fie percepută ca atare de toți cetățenii. Altminteri, greu de înțeles de ce ar fi mai interesați românii de războiul premier-președinte, guvern-CCR, putere-opoziție, Năstase-procurori șamd decît de siguranța zilei de mîine, de locuri de muncă, de restanțele la bănci și de ce vor pune la prînz copiilor pe masă.

    Europa e în fierbere, nu doar din cauza caniculei, ci pentru că Uniunea e în pericol de destrămare, la porțile turcești ale bătrînului continent se aude zăngănit de arme și zgomot de război, iar românii își sparg capetele pe tema adevăratei reprezentări la Consiliul European: președinte ori premier?

    Mă rog, cetățenii sau presa care pretinde că le reprezintă interesele, personal nu sunt convins că e chiar așa o temă de discuție în familii cine ar trebui să meargă la Bruxelles și cine nu.
    Ceea ce e important de menționat – și aici e vestea îmbucurătoare – e că tînărul premier Ponta, ”student” la cursuri intensinve la facultatea din Palatul Victoria, a învățat rapid o lecție: aceea că scandalurile mediatice sunt una, iar prioritățile țării alta.

    Meseria de premier se învață din mers, iar liderul PSD arată că deține tot cei îi trebuie pentru a învăța repede și bine, și pentru a aplica ceea ce învață.

    România are nevoie de reintegrarea în normalitate, și normalitatea înseamnă politicieni responsabili, înseamnă renunțarea la scandaluri infinite, la interpretări după ureche ale legilor, la amestecul perpetuu al serviciilor secrete în tot ce mișcă. Are nevoie de relansare economică, de locuri de muncă, de protecție socială pentru cei defavorizați, de privatizări inteligente și de management competent, de reformă a statului și de stimulare a cercetării.
    Are nevoie de stoparea migrației care ne lasă fără forța de muncă cea mai calificată și fără materia cenușie cea mai competentă.

    Are, mai ales, însă, nevoie de desprinderea de un trecut tenebros, în care țara a ajuns teren de experiențe nulear-politice pentru lideri-jucători și șlehtele din umbra lor. Și a mai ajuns peisajul marquezian în care politicieni fără bacalaureate îi caută pe alții la doctorate.

    Iar pentru asta, Ponta are nevoie de înțelegere, de încredere și de sprijin, în special din partea clasei politice, atît cît a mai rămas în ea responsabilitate și bun simț.
    Așa cum a început munca la palat, Ponta dă semne că ar putea fi șansa de evadare a României din plutonul țărilor bananiere sub aspect moral-politic (că bananele adevărate tot din import le aducem), șansa de regăsire a demnității pierdute a românilor, șansa de ridicare din genunchii în care prea mult am stat, umili și umiliți, în ultimul deceniu. Cine umblă cît de cît peste hotare știe bine la ce mă refer.

    A rata și ultima șansă care ne-a mai fost oferită, prin debarcarea odioasei guvernări portocalii, înseamnă a ne bate joc de viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, iar asta nu trebuie să se întîmple.
    Treziți-vă, politicieni responsabili, strîngeți rîndurile și întoarceți-vă privirile către popor: guvernarea USL e, poate, ultimul tren în care ne mai putem urca pentru mult timp de aici încolo.
    Asta, dacă vrem ca România să nu mai fie țara în care a trăi ne ocupă, vorba pișicherului, tot timpul.


    Continuare

    Tag-uri:

  • Pagina:

    2 3
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • ios:

    It's гemаrkable to pay a vist this weЬ site and reading the views of all friends about his paraɡraph, while I amm also keen of g...

  • riderblogzone:

    Nice replies in return of this query with solid arguments and telling all about that.

  • شركة تنظيف خزانات بالطائف:

    It's awesome designed for me to have a web page, which is beneficial in favor of my knowledge. thanks admin

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva