• 307 comentarii

    112451 vizualizari

    Prima masura dupa summitul UE: guvernul Boc trebuie schimbat urgent

    Prima masura dupa summitul UE: guvernul Boc trebuie schimbat urgent

    Europa a eșuat în încercarea de a modifica tratatul UE, dar un pas înainte a fost, totuși, făcut, adică introducerea unor reglementări mult mai stricte în ce privește deficitele bugetare, ceea ce merită salutat. Întrebarea este ce are de făcut România în perioada imediat următoare, pentru a fi sigură că se pune de acord cu noile cerințe.

    Desigur, achiesarea la noile norme financiare decise la Bruxelles poate fi interpretată de mulți drept o cedare parțială a suveranității naționale, dar cred că nu ar trebui, cel puțin noi, românii, să ne îngrijorăm sub acest aspect. Faptul că președintele pleacă la summit fără o minimă consultare (dacă a făcut-o, dar pe șest, e același lucru!) pe temele de discuție cu guvernul, cu BNR, nu mai vorbesc de opoziție ori societatea civilă, dovedește că liderii țării sunt, de fapt, primii care calcă în picioare suveranitatea națională, adică a poporului.
    Poate, dacă ar fi făcut-o, Traian Băsescu nu ar mai fi pus, de-a dreptul hilar, problema încetinirii progresului statelor avansate ale UE, pentru a putea fi prinse și de altele din urmă, ci s-ar fi gîndit la metode ca să apăsăm noi pe accelerator.

    Nu mai vorbesc că șeful statului s-a grăbit să aplice iar una dintre șmecheriile sale consacrate, aceea de a introduce pe agenda națională anumite teme care îi convin sub pretexetul că le cer cancelariile europene. Mă refer la iuțeala anunțului privind necesitatea modificării rapide a Constituției, pentru a fi pusă de acord cu noua decizie europeană privind deficitul bugetar, anunț care maschează, mai mult ca sigur, dorința rezolvării cu totul altor probleme politice, strict în beneficiul actualei puteri.

    În realitate, adevărata problemă e, cum spuneam, ce are de făcut România în perioada următoare pentru a fi sigură că respectă deficitul bugetar în paralel cu luarea de măsuri pentru ieșirea din criză, ceea ce înseamnă crearea de locuri de muncă, stimularea consumului, garantarea protecției sociale șamd.

    Din acest punct de vedere, o spun cu toată tăria, prima măsură este demisia actualului cabinet. Emil Boc trebuie să înțeleagă că rolul său e încheiat și că trebuie să lase locul unei echipe de adevărați profesioniști, conduși de un tehnocrat de excepție, care să poate gestiona criza. Sfertodocții și semianalfabeții trebuie înlocuiți cu somități în domeniile majore, obtuzitatea trebuie să lase locul viziunii coerente, de ansamblu și de viitor.

    Fără asemenea măsură urgentă, perpetuînd vechile năravuri ale luării de decizii guvernamentale strict din perspective electorale, hrănind de la buget clientela politică și ignorînd adevăratele necesități la nivel național, România riscă să ajungă, pînă în toamna viitoare, într-o situație care ar putea sugera o Europă nu cu două viteze, cum s-a discutat pe la colțuri după summit, ci cu trei, după modelul butadei populare ”încet, încetișor și pi loc”. România fiind, evident, în a treia categorie.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 248 comentarii

    37364 vizualizari

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu




    De aseară pînă acum, discursul președintelui e întors pe toate părțile de analiști, de presă, de politicieni și concluzia aproape comună, indiferent de tabere, e că a fost un dezastru, sau măcar dezamăgitor. Cu atît mai surprinzătoare ar putea apărea o opinie precum cea dezvoltată în rîndurile care urmează, potrivit căreia discursul a fost unul epocal, care marchează începutul unei noi ere și explică multe mistere de pe scena politică a ultimului an.

    Marea eroare a observatorilor este că discursul ar fi fost adresat românilor, fie ei și numai susținătorii președintelui.
    Într-adevăr, din perspectiva unui român, discursul e aiuritor și găunos, în orice caz la ani-lumină distanță de ceea ce se aștepta.
    Abordat dintr-un alt punct de vedere, însă, mesajul președintelui explică multe și anunță la fel de multe.

    Mai exact, am asistat aseară la un mesaj destinat strict urechilor unor mari cancelarii occidentale, începînd cu cea de la Washington. Un mesaj pentru marii licurici, dacă vreți. (Ceea ce explică și micile diferențe între textul rostit de președinte în direct, unde Traian a mai dat-o ”popular” și cel postat pe siteul președinției, ceva mai sec și mai concis)

    Un mesaj disperat, în care un politician cere ajutor de afară pentru a fi re-valorizat înăuntru, pentru a putea rămîne un pilon geostrategic.
    Nu mai e demult un secret că forța de după 2004 a lui Băsescu a venit din predispoziția către un parteneriat aproape necondiționat cu americanii, aflați în căutare de aliați strategici în această parte a globului. Venirea crizei a însemnat șansa lui Băsescu de a-și relansa relațiile și cu unii lideri grei europeni, de aici precipitarea președintelui de a anunța mereu primul deciziile dure contra populației și de a nu se abate de la linia trasată de organismele europene.

    Marea problemă a președintelui a apărut cam cu un an în urmă, atunci cînd premierul Boc și oamenii săi au început să prindă rădăcini solide la guvernare și în partid, iar executivul și PDL au început să nu mai asculte necondiționat ordinele Cotrocenilor, în ciuda unei impresii publice contrare.
    Am asistat, anul trecut, la o ciudată campanie a procurorilor mult mai mult contra pedeliștilor decît contra opoziției, cum te-ai fi așteptat, precum și la declanșarea unei campanii media ample pe tema necesității unor noi partide, curate și moderne. Interesant, dar cei care răspîndeau aceste idei era strict oamenii Cotrocenilor.

    În fapt, a fost vorba de tentativa tot mai disperată a președintelui de a ține PDL sub control în condițiile în care supușii săi de altădată îl sfidau tot mai tare.
    Pentru a doua oară după 2004, Traian s-a văzut pus în situația de a pierde controlul guvernării. Încă un Moliceanu a devenit Tăriceanu.
    Mai rău de atît, protestele de stradă din ultimele zile nu au generat nicio contramanifestație pedelistă de sprijin, nicio mișcare semnificativă în apărarea președintelui, al cărui cap e cerut insistent de oameni.

    O ruptură totală de PDL se întrezărește, dar asta i-ar crea președintelui dificultăți majore în ducerea la capăt a mandatului, din care mai are trei ani zdraveni.


    Concluzie e că Băsescu are nevoie urgent de sprijin pentru a-și întări poziția, iar dacă mijloacele interne le-a epuizat, nu i-au mai rămas decît ”licuricii”.

    Președintele are nevoie de mesaje oficiale și explicite de sprijin din partea marilor cancelarii, are nevoie de vizite de stat, are nevoie de primiri la Cotroceni. Adică ceva ce nu s-a mai întîmplat de mult, lăsînd impresia că nici măcar americanii nu-și mai aduc aminte numele lui.

    Schimbarea lui Baconschi nu a fost produsă de postarea pe blog, ci de incapacitatea acestuia de a reprezenta interesele președintelui peste hotare și de a aranja vizite externe. De aici și mesajul către noul ministru, Cristian Diaconescu, potrivit căruia îl așteaptă sarcini grele. Știut drept un om al americanilor, Diaconescu va trebui să revitalizeze urgent în special relația cu Washingtonul.
    S-a văzut clar în ultima vreme că pe Băsescu îl deranjează profund lipsa de implicare de partea sa a oficialilor SUA, lipsa unei invitații onorante la Casa Albă etc, de aici refuzul de a participa la Ziua Americii și alte semnale indirecte.

    Cum poate obține președintele sprijinul dorit? Simplu: prezentînd România ca pe o țară în care scena politică e un dezastru, ocupată de partide iresponsabile și incapabile de reformă măcar în ceea ce le privește pe ele însele, darmite statul. Conturînd acest peisaj apocalptic, președintele se scoate în evidență ca unica oază de stabilitate, de maturitate, drept unicul partener cu care se mai poate discuta lucid și pragmatic. Un personaj care trebuie susținut și păstrat.
    De aici atacurile vehemente din discurs la adresa partidelor, în special PDL, ceea ce a derutat pe mulți.


    Să vedem, pe scurt, acele mesaje ale președintelui adresate direct partenerilor externi și să le comentăm:

    ”Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, iar eu vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut”.
    În traducere: eu am know-how-ul, spre deosebire de restul politicienilor care bîjbîie.
    ”Peste 80% dintre români au votat pentru Parlament unicameral şi pentru un număr maxim de 300 de parlamentari. Toate partidele fără excepţie se fac că uită de votul pe care românii l-au dat în noiembrie 2009, însă nu ezită să spună că ascultă vocea poporului. Eu nu aş crede pe niciunul din ei atât timp cât nu respectă acum un vot dat de români în proporţie de peste 80%. Repet: nu vizez niciun partid anume, ci toate partidele; indiferent ce declară, niciunul nu a vrut să mişte lucrurile înainte”.
    Traducerea: eu sunt consecvent în principii, partidele nu.

    ”Va trebui să continuăm lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale”.
    Traducerea: un mesaj foarte drag urechilor occidentale, mai ales că în ultima vreme s-au întețit reclamațiile privind șpaga cerută investitorilor străini.

    ”Va trebui să creăm locuri de muncă valorificând banii europeni prin crearea de întreprinderi mici şi mijlocii şi - de ce nu? - prin redeschiderea exploatărilor miniere care au devenit rentabile ca urmare a creşterii costului metalelor”.
    Traducerea: sunt gata să dau drumul exploatării de la Roșia Montana.

    ”Avem nevoie de oameni politici credibili şi acest lucru nu se poate face decât prin transparenţa cheltuielilor publice. Degeaba miniştrii vor anunţa proiecte pe care le-au făcut, dacă cetăţenii nu vor putea accesa în orice zi site-ul ministerului pentru a vedea aprobările pentru cheltuirea oricărui leu. Numai aşa Guvernul, politicienii de la nivel local, vor putea ieşi de sub suspiciunea fraudării fondurilor publice”.
    Traducerea: e pusă la zid aceeași problemă a corupției și lipsei de transparență care enervează cancelariile vestice.

    ”Avem nevoie de eficientizarea regiilor autonome şi avem nevoie de desfiinţarea clientelismului politic la nivelul desemnărilor pe funcţii la conducerea acestor regii”.
    Traducerea: încă un cui bătut în palma guvernului și a PDL, odată cu recunoașterea clientelismului politic.

    ”Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii de criza economică europeană şi, îndrăznesc să spun, globală. Vor câştiga bătălia cu viitorul naţiunile care vor avea state flexibile, administraţii debirocratizate şi care vor fi pregătite să absoarbă şansa relansării economice”.
    Traducerea: un mesaj drag în special marilor puteri europene, speriate că ar putea fi obligate să ducă în cîrcă mult și bine state mai sărace incapabile de reformă statală.

    ”În momentul de faţă nu se mai poate miza pe investiţiile străine pentru crearea locurilor de muncă, cel puţin în Europa investiţiile străine au scăzut foarte mult. De aceea, orientarea corectă a resurselor de investiţii pe care le are anul acesta bugetul de stat este esenţială pentru menţinerea locurilor de muncă şi creşterea numărului acestora”.
    Traducerea: promit să nu vă mai cer  fonduri și investiții masive în țara mea, o să încerc să mă descurc cu ce am.

    ”Un dictator pe care îl înjuri de dimineaţa până seara nu îmi pare a fi chiar un dictator”.
    Traducere: se garantează libertatea de exprimare, aspect foarte important pentru statele democrate.

    ”"Băsescu conduce PDL". Aici nu mai am niciun comentariu decât să vă spun că, dacă l-aş fi condus eu, partidul ar fi fost mult mai bine condus”.
    Traducerea: se reia obsesiv teza eșecului PDL ca partid la guvernare.

    ”M-am implicat pentru că ţara avea nevoie de aceste legi, iar cei care îmi recomandă să mă duc pe Muntele Găina să contemplez ce se întâmplă şi, din când în când, să mediez se înşală. Nu aşa se comportă un Preşedinte, mai ales când statul, când ţara lui, când poporul lui trece prin momente de criză şi de transformări fundamentale ale instituţiilor statului”.
    Traducerea: dacă mă sprijiniți pe post, eu, unul, sunt gata să ma bat pînă la capăt.

    ”Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până acum, excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public”.
    Traducerea: rămîn exact așa cum mă știți, eu nu mă schimb cum bate vîntul, ca alții.

    ”Foarte mulţi oameni politici, practic toate partidele politice susţin că ele pot moderniza România. Vreau să fac o singură observaţie la această asumare a partidelor politice, mă refer la toate: PDL, PSD, PNL şi ce o mai fi, inclusiv UDMR, UNPR. Nu pot fi credibili spunând că reformează România când ele nu s-au putut reforma ele însele”.
    Traducerea: partidele de la noi sunt praf și pulbere.

    ”O reformare a partidelor este singurul element care poate credibiliza afirmaţiile că sunt pregătiţi să îşi asume modernizarea României în continuare”.
    Traducerea: reformarea ar fi bună, dar imaginați-vă cît va dura dacă nici măcar nu a început.


    ”Nimic nu va mai fi ca înainte de criză, la terminarea acestei crize. Instituţiile vor trebui să funcţioneze altfel, instituţiile statelor, vor trebui să aibă alt tip de relaţii cu propriile naţiuni, vor trebui să se implice altfel decât până acum în viaţa de zi cu zi. Până acum, şi ăsta a fost modelul Europei sociale, toţi, cu mici excepţii, au crezut că Europa socială înseamnă să împrumuţi bani şi să măreşti veniturile populaţiei. Iată că ce se întâmplă astăzi, ce se întâmplă de un an, de doi ani şi ce se va întâmpla în anii următori, ne arată că sunt şanse ca naţiunile să o ducă bine acolo unde politicienii împrumută bani pentru dezvoltare şi nu pentru consum. Va trebui să ne asigurăm susţinerea propriilor noştri cetăţeni cu resursele pe care le producem. Ori, asta înseamnă să avem partide responsabile, modernizate, care înţeleg ziua de mâine”.
    Traducerea: din nou se subliniază lipsa de viziune a partidelor autohtone și incapacitatea lor de reformă, în opoziție cu luciditatea președintelui, care vede dincolo de criza actuală.

    ”În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia”.
    Traducere: e posibilă inocularea subliminală a ideii că dirijarea unei țări precum o navă poate include și aruncarea peste bord a unor marinari rebeli, precum protestanții din stradă. Totul e să existe sprijinul ”Amiralității”.


    Ce va urma după mesajul lui Băsescu?

    În paralel cu așteptarea doritelor mesaje de sprijin de afară, e de presupus că președintele va încerca sporirea considerabilă a vizitelor externe, contactele cu liderii vestici, capacitarea unor figuri interne importante ale societății civile, pe care le-a neglijat în ultimii ani, dar și o mai mare prezență în media.

    Pe de altă parte, discursul de ieri poate semnifica finalul relației exclusive cu PDL și deschiderea, pe termen mediu și lung, către dialogul cu alte forțe politice.
    Este foarte posibil ca Băsescu să se pregătească de un alt statut, acela de președinte capabil de coabitare cu forțe politice altădată ostile, ceea ce ar reprezenta o lovitură grea pentru PDL. Sigur e, totuși, că mult trîmbițatele Albă ca zăpada, Mișcarea Populară ori Noua Republică vor fi murit înainte de a se naște.
    Vremea susținerii comode și depline s-a terminat pentru Traian Băsescu, a venit vremea echilibristicii dificile. De aici, probabil, mari surprize care vor urma.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 309 comentarii

    46244 vizualizari

    Lectia servita de un mare om politic: Tony Blair

    Lectia servita de un mare om politic:  Tony Blair

    Vizita făcută în România de către fostul premier britanic, Tony Blair, la invitația PSD, a reprezentat prilejul mult prea rar, din păcate, de a asculta pe viu o lecție de politică matură, de mare anvergură. O lecție probabil prea superficial recepționată într-o țară ca România, unde ”viziunea” și angajamentele politice durează de dimineață pînă după prînz, maxim pînă a doua zi. Un extraordinar om politic, un bărbat de stat, Blair ne-a arătat ce înseamnă să ai capacitatea de a arunca o privire departe, în viitor, și să clădești avînd în minte un model îndepărtat de societate așa cum își doresc oamenii. Să clădești durabil, să gîndești în perspectiva, iată esența unui discurs care m-a impresionat și din care am să reproduc cîteva fragmente, așa cum am apucat să mi le notez după televizor.
    Tony Blair, despre rostul Europei de azi
    ”Cred în Europa, în viitorul acesteia şi în rolul naţiunilor ca România, ca cea britanică, în Europa. Uităm mult prea uşor că au fost pe continentul nostru multe secole de diviziuni şi de război. Uităm mult prea uşor...Oricare ar fi fost provocările, am avut multe decenii de pace şi stabilitate. Totuşi, criza europeană ne obligă să avem în vedere pentru secolul al 21-lea care este baza şi raţiunea de a fi a UE, de astăzi. În opinia mea, această raţiune astăzi trebuie să se modifice. Pentru generaţia părinţilor mei, rostul de a fi al Europei era foarte clar. Era vorba de pace. Raţiunea de a fi a Europei de azi se referă la putere. Rostul de azi al Europei se centrează în mod critic pe schimbările din întreaga lume
    Rostul Europei de azi, într-un tipar în plină schimbare, e ca ţările să se unească. Trebuie să facem asta pentru că nu putem fi puternici pe cont propriu nici economic, nici militar. Miza în Europa e cum să ne unim cît mai eficace, cu scopul de a rămâne puternici şi a avea o influenţă în lume. Avem două provocări, în Europa, pentru a atinge această poziţie. Prima e legată de moneda unică. Pentru a depăşi această situaţie ne trebuie măsuri pe termen scurt şi termen lung. Pe termen scurt, pentru ca moneda să supravieţuiască trebuie să fie clar că toată Europa o susţine. E important ca Europa să susţină moneda unică, ca naţiunile creditoare să stimuleze creşterea necesară, fiindcă fără creştere toate problemele de reformă structurală devin mai dificile pentru Europa, pentru a le depăşi. Întrebarea este: poate Europa să ia acum hotărârile necesare pentru a restructura economia astfel încât să fie în concordanţă cu politica ei? Aceasta este provocarea, pentru că altfel moneda unică e în pericol.
    Pe termen mai lung e important să se reformeze sistemul naţional european, serviciile, piaţa muncii, modul în care realizăm parteneriatul între patronate şi sindicate, aspect fundamental pentru viitorul Europei. A doua provocare e pe o agendă mai amplă şi decurge din ideea că Europa de azi trebuie să se refere la modul în care exercităm puterea. Trebuie să fie condusă de ideea că, în zone cheie, în care Europa se uneşte, se poate face ca naţiunile separate să devină parte a unei Europe mai mari. Mai ”multă” Europă înseamnă mai puţin stat naţional şi asta înseamnă nişte structuri internaţionale care să limiteze statul naţional. E foarte dificil pentru naţiuni să se strîngă împreună, dar sunt sigur că se poate în lumea de azi, dacă vrem să fim siguri că valorile rămâne puternice: democraţia, un sens profund al justiţiei, respectul la adresa fiinţei umane, indiferent de rasă sau convingere. În secolul 21, dominat de noi puteri emergente, noi avem unitatea şi puterea să ne facem vocea auzită, influenţa simţită, valorile noastre respectate şi să le permitem celor care cred că sunt majoritatea în lume şi vor să-şi trăiască viaţa în spiritul acelorași valori, să-şi poată trăi viaţa. E un moment crucial şi e nevoie de decizii majore pe termen scurt şi lung. Cred că Europa e viitorul nostru comun, sunt mândru de ţara mea, de ce a făcut în lume, de ce face acum în lume, dar, de asemenea, ştiu că pentru ţări ca a noastră, o parte din viitor e un viitor comun şi acel viitor comun e într-adevăr în Europa”.
    Aș mai adăuga un aspect notabil, anume că, întrebat ce ar face dacă ar fi premier al României, Blair a evitat, elegant, un răspuns concret, precizînd, însă, că e o mare diferență între lozinci și fapte, și că ceea ce contează e ce faci efectiv, nu ceea ce spui că faci.
    P.S. Mare păcat că, în politică, inițialele numelor seamănă, uneori, dar numai ele. În rest....nicio asemănare.



    Continuare
  • 274 comentarii

    56368 vizualizari

    Ultima sansa a Romaniei

    Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt aşteaptă oamenii de la noi. Vreau să vorbesc cu colegii mei ce avem de făcut în zilele următoare din punct de vedere economic”.


    Rugămintea de mai sus aparține premierului Ponta, în dialogul cu o jurnalistă care îl chestiona despre conflictul cu Băsescu și reprezintă, după părerea mea, un apel firesc către încetarea unei stări aberante de permanent conflict pe scena politică de la noi. O stare care a ajuns să reprezinte în România normalul și să fie percepută ca atare de toți cetățenii. Altminteri, greu de înțeles de ce ar fi mai interesați românii de războiul premier-președinte, guvern-CCR, putere-opoziție, Năstase-procurori șamd decît de siguranța zilei de mîine, de locuri de muncă, de restanțele la bănci și de ce vor pune la prînz copiilor pe masă.

    Europa e în fierbere, nu doar din cauza caniculei, ci pentru că Uniunea e în pericol de destrămare, la porțile turcești ale bătrînului continent se aude zăngănit de arme și zgomot de război, iar românii își sparg capetele pe tema adevăratei reprezentări la Consiliul European: președinte ori premier?

    Mă rog, cetățenii sau presa care pretinde că le reprezintă interesele, personal nu sunt convins că e chiar așa o temă de discuție în familii cine ar trebui să meargă la Bruxelles și cine nu.
    Ceea ce e important de menționat – și aici e vestea îmbucurătoare – e că tînărul premier Ponta, ”student” la cursuri intensinve la facultatea din Palatul Victoria, a învățat rapid o lecție: aceea că scandalurile mediatice sunt una, iar prioritățile țării alta.

    Meseria de premier se învață din mers, iar liderul PSD arată că deține tot cei îi trebuie pentru a învăța repede și bine, și pentru a aplica ceea ce învață.

    România are nevoie de reintegrarea în normalitate, și normalitatea înseamnă politicieni responsabili, înseamnă renunțarea la scandaluri infinite, la interpretări după ureche ale legilor, la amestecul perpetuu al serviciilor secrete în tot ce mișcă. Are nevoie de relansare economică, de locuri de muncă, de protecție socială pentru cei defavorizați, de privatizări inteligente și de management competent, de reformă a statului și de stimulare a cercetării.
    Are nevoie de stoparea migrației care ne lasă fără forța de muncă cea mai calificată și fără materia cenușie cea mai competentă.

    Are, mai ales, însă, nevoie de desprinderea de un trecut tenebros, în care țara a ajuns teren de experiențe nulear-politice pentru lideri-jucători și șlehtele din umbra lor. Și a mai ajuns peisajul marquezian în care politicieni fără bacalaureate îi caută pe alții la doctorate.

    Iar pentru asta, Ponta are nevoie de înțelegere, de încredere și de sprijin, în special din partea clasei politice, atît cît a mai rămas în ea responsabilitate și bun simț.
    Așa cum a început munca la palat, Ponta dă semne că ar putea fi șansa de evadare a României din plutonul țărilor bananiere sub aspect moral-politic (că bananele adevărate tot din import le aducem), șansa de regăsire a demnității pierdute a românilor, șansa de ridicare din genunchii în care prea mult am stat, umili și umiliți, în ultimul deceniu. Cine umblă cît de cît peste hotare știe bine la ce mă refer.

    A rata și ultima șansă care ne-a mai fost oferită, prin debarcarea odioasei guvernări portocalii, înseamnă a ne bate joc de viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, iar asta nu trebuie să se întîmple.
    Treziți-vă, politicieni responsabili, strîngeți rîndurile și întoarceți-vă privirile către popor: guvernarea USL e, poate, ultimul tren în care ne mai putem urca pentru mult timp de aici încolo.
    Asta, dacă vrem ca România să nu mai fie țara în care a trăi ne ocupă, vorba pișicherului, tot timpul.


    Continuare

    Tag-uri:

  • Pagina:

    1 2
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • payday lender fees:

    payday loans online legit loans online only payday loans online legit loans online instant

  • pogo casino slots:

    casino arizona game slots list of all harrah's casinos real money casino online online casino bovada

  • pogo casino slots:

    casino online application casino online for fun casino online free casino online for fun

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva