• 94 comentarii

    66526 vizualizari

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Ultimul banc care circula e ca executivul va asigura in perioada urmatoare slujbe pentru absolut toti somerii. Desigur, in colaborare cu Patriarhia, care va furniza preotii necesari.

    Gluma asta trimite la un adevar mult mai incomod, vorba lui Gore, anume ca, pina acum, la nivelul puterii se vorbeste doar de reduceri salariale si de concedieri, fara a exista cea mai mica referire la reconstructie, la masuri prin care sa se stimuleze economia si crearea de noi slujbe. Termenul unic pe care l-am auzit este 31 decembrie, ca un posibil punct final al perioadei de reducere a salariilor. Atit. In Germania, spre exemplu, se vorbeste in acest moment de un plan pe termen mediu prin care cheltuielile statului sa fie reduse, pina in 2015, cu 60 de miliarde de euro, tocmai pentru a indulci asprimea masurilor anti-criza, altfel spus, mai bine suferi mai putin, pe termen mai lung, decit sa provoci un soc social de proportii, prin masuri apocaliptice, aplicate peste  noapte, fie ele si pe termen mai scurt. Iata ceea ce eu numesc un model de gindire, de viziune economica. In Romania, se practica mai degraba o politica de tip Ciomu, adica ce sa taiem si cit sa taiem, nimic altceva.

    Nu se analizeaza cu luciditate nici macar cauzele reale ale acestei situatii. Am auzit una buna, ca de vina ar fi toate guvernele post-decembriste, mai putin cea pedelista, probabil. Acest mod de generalizare a vinii mi se pare emblematic pentru politicienii fara sira spinarii.
    In realitate, ar trebui sa auzim mai des despre cele trei cauze majore care au dus la aceasta situatie fara precedent, la noi: incompetenta guvernantilor, tergiversarea analizarii crizei atunci cind aceasta abia se intrezarea la orizont si, in fine, politica dusa in ultimii cinci, de folosire a resurselor publice pentru obtinerea, eufemistic vorbind, a consensului politic. (Pe sleau vorbind, pentru cumpararea voturilor din parlament, vezi si recentul caz al independentilor).

    Economistul-șef al Bancii Central-Europene, Jurgen Stark, recunostea ieri, onest, in Allgemaine Zeitung, ca masurile dure luate de UE pentru a contracara criza inseamna o reducere a suveranitatii nationale, un sacrificiu dureros, dar necesar pe altarul coordonarii intre statele membre. Romania, in schimb, a luat – sau cel putin anunta - masuri mult mai dure decit restul membrelor UE, fara a fi, macar, limpede cit de utile se vor dovedi, tocmai pentru ca, asa cum am subliniat, lipseste viziunea, lipseste planul cu bataie mai lunga de 3-4 luni, cum se obisnuieste la noi.

    Cum se prezinta, din aceste trei motive majore, Romania? Cu o situatie economica dezastroasa, cu o recesiune datind de mai bine de 4 trimestre, cu o viziune economica zero a guvernantilor, cu o datorie publica de 40 de miliarde de euro si cu debutul unor miscari sociale de proportii.
    M-am uitat zilele acestea pe graficul evolutiei datoriei publice a Romaniei in ultimul deceniu. La finalul guvernarii PSD, in decembrie 2004, datoria publica era de 13,7 miliarde euro. In decembrie 2008 era 27,3. De cand Basescu si Boc au pus integral mana pe putere aceasta a “rupt ritmul”, efectiv, ajungand, in februarie 2010, la 37,7 miliarde. Aceasta statistica nu acopera, din pacate, ultimele trei luni de vrie in care se afla tara noastra. Slugi la FMI, dezorientati la noi acasa, in pragul unor revolte ce pot bloca definitiv si ceea ce mai misca in aceasta tara.

    Am inceput cu o gluma amara, inchei in aceeasi nota, doar suntem tara hazului de necaz: acum vreo citiva ani, in timpul rapirii din Irak, se vorbea ca Romania a reusit sa compromita, pe rind, comunismul, capitalismul si terorismul. Acum ”compromitem” si protestele sociale: mapamondul observa, ingrozit, luptele de strada violente din tari precum Grecia sau Thailanda, iar in Romania vede, amuzat probabil, imagini cu o mina de octogenari amenintind palatul Cotroceni, cu ”agitatori infiltrati”, dupa cum suna informatiile puterii, si mai vede o mina de mame disperate aruncind in presedintie cu pampersi.

    Dar, ce sa te mai mire intr-o tara in care ministrul de Finante identifica usturoiul drept produs major de contrabanda?...







    Continuare

    Tag-uri:

  • 259 comentarii

    36855 vizualizari

    Despre transparenta si eleganta la nivel inalt

    Despre transparenta si eleganta la nivel inalt

    Un comunicat sec al președinției ne-a informat, ieri, că Traian Băsescu va participa la reuniunea Consiliului European de vară, unde se vor discuta probleme de maximă importanță pentru Europa, cum ar fi adoptarea strategiei UE 2020 pentru ocupare şi creştere economică, ca și consolidarea guvernării economice a UE.


    Consolidarea economică a UE e o problemă de maximă importanță fie și pentru faptul că, în ultimele zile, cum se știe, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy și-au unit forțele și propun măsuri extrem de dure, cum ar fi retragerea dreptului de vot în UE pentru statele cu deficite de peste 3%, impozitarea tranzacțiilor financiare și instituirea unei taxe globale pentru bănci. Se discută, de asemenea, înființarea unui Fond Monetar European și se militează acerb pentru ca ţările UE să-şi coordoneze planurile pentru bugetele naţionale într-o mişcare de consolidare a cooperării financiare. Aceasta ar implica prezentarea bugetelor la UE pentru o “evaluare pereche ”, eventual înainte de a merge la parlamentele naţionale, după cum se arată pe siteul oficial al Parlamentului European. Nu e clar, deocamdată, dacă aceste propuneri vor implica doar statele din zona euro sau pe toate cele membre, dar se știe cu precizie că UE nu vrea cu niciun chip să repete experiența dramatică a crizei economice actuale.

    După ce am argumentat afirmația potrivit căreia reuniunea Consiliului de vară va fi una de o importanță crucială, întrebarea pe care aș îndrăzni să o lansez aici este în ce măsură, mai înaintea plecării la Bruxelles, președintele României a avut o consultare, măcar formală, cu liderii partidelor parlamentare? Asta, trebuie spus, în condițiile în care Parlamentul României este forul care trebuie să ratifice marile tratate și convenții internaționale semnate de președinte, în plus, consolidarea economică europeană reclamă și o implicare mai strânsă şi mai oportună a parlamentelor naţionale. Cotrocenii au organizat măcar o masă rotundă cu invitarea unor specialiști de prim rang din domeniile bancar, economic, financiar etc, un simpozion sau ceva asemănător, pe teme atît de importante?

    De facto, Constituția țării nu îl obliga pe Băsescu la o discuție de acest tip, dar o anumită eleganță politică și nevoia sporită de transparență într-o țară încă necoaptă, precum România, ar fi reclamat, cred eu, o asemenea atitudine. Am să amintesc și un exemplu concret: în 1999, cînd NATO a cerut României să pună spațiul aerian și aeroporturile la dispoziția aliaților pentru a bombarda fosta Iugoslavie, nici Emil Constantinescu, președintele de atunci, nu era obligat să consulte opoziția. Totuși, a făcut-o. El a convocat o ședință a CSAT în care l-a invitat pe Ion Iliescu, principalul lider al opoziției și fost președinte, ba chiar l-a așezat pe locul de onoare din stînga sa, deși relațiile dintre ei nu erau cele mai cordiale, politic vorbind. Emil Constantinescu a avut decența și eleganța să se consulte cu Ion Iliescu într-o chestiune de maximă importanță pentru întreaga Românie. Un exemplu care ar fi trebuit, poate, să fie urmat acum de către actualul președinte, mai ales că deciziile care se vor lua în următoarele zile la nivel european vor avea implicații mult mai mari pentru țara noastră decît deschiderea spațiului aerian, în 1999.





    Continuare
  • 27 comentarii

    6434 vizualizari

    Fata nevazuta a majorarii TVA

    Fata nevazuta a majorarii TVA


    Majorarea TVA va aduce cu sine creșteri substanțiale de prețuri, asta o știu deja toți românii din relatările media. Există, însă, și efecte colaterale despre care s-a vorbit mai puțin sau deloc, dar care nu vor întîrzia să apară, iar ele s-ar putea dovedi chiar mai rele decît scumpirile propriu-zise.

    Despre ce este vorba? În acest moment, urmare a deciziilor guvernului, marii retaileri, afaceriștii de top din domeniul bunurilor de larg consum, se confruntă cu cea mai mare provocare: vor majora prețurile pe măsura creșterii TVA, păstrîndu-și profiturile intacte, sau vor accepta să păstreze prețurile la actualele cote, diminuîndu-și profiturile? Să nu scăpăm din vedere un element extrem de important din ecuație: devalorizarea monedei naționale va avantaja exportatorii, atîția cîți mai sunt, dar va scumpi importurile, ceea ce se va reflecta, de asemenea, în prețuri. Problema este că, după părerea mea, marii importatori vor încerca și o a treia cale, în raport cu cele două descrise mai sus: e vorba de identificarea unor produse de import de mai proastă calitate, care să permită menținerea unor prețuri asemănătoare celor actuale. Altfel spus, iei salamul la același preț, dar nu mai e din carne, ci din resturi șamd.

    O altă metodă, practicată deja pe o scară nepermis de mare, dar care sunt convins că se va extinde exponențial, va fi importul de produse expirate, de care depozitele altor state occidentale gem în permanență, în așteptarea debarasării, știut fiind că, la ei, legislația e nemiloasă în asemenea cazuri. Astăzi, conform datelor oficiale, România e țara europeană cu cele mai multe reclamații la Protecția Consumatorului, deși românii sunt cunoscuți pentru lipsa de încredere în măsurile statului. În curînd, însă, fenomenul va scăpa complet de sub control. Piața va fi invadată de produse proaste, expirate sau refuzate de alții, dacă e să ne amintim doar recentul scandal de la Ploiești, unde regia de transport a cumpărat, cu voioșie, un lot de troleibuze germane refuzate de elevețieni pentru probleme tehnice grave. Să ne amintim cum, după revoluție, piața din România fusese invadată de cafea atît de ieftină încît reprezentantul unei mari companii occidentale își manifesta public stupefacția că s-a putut găsi undeva, în lume, un asemenea preț. Sau cazul unor  țigări occidentale care invadaseră prin 1992 piața, la un preț excelent, dar s-a aflat ulterior că reprezentau un lot interzis de autoritățile din țara producătoare din cauza excesului de gudron. De ce să distrugi un produs, însă, cînd îl poți vinde în România și să îți recuperezi paguba? Vor reveni în forță afacerile cu produse second-hand, care începuseră să își dea duhul în prima parte a anilor 2000, după mega-succesul de după 1989, dar va crește și contrabanda, pînă la cote de neimaginat. După ce abia apucaseră să guste, un  strop, din beneficiile sistemului de viață occidental, mi-e teamă că, din cauza sărăciei, românii se vor întoarce, curînd, la perioada așa-numitei tranziții sălbatice de după căderea comunismului, cel puțin pentru cîțiva ani buni de aici încolo.


    Continuare
  • 157 comentarii

    13257 vizualizari

    Razboiul Coreelor sau razboiul dolarului?

    Razboiul Coreelor sau razboiul dolarului?


    Evenimentele din Orientul Îndepărtat – conflictul militar tot mai acut dintre cele două Coree - merită analizate cu toată atenția, pentru că impactul lor ar putea fi resimțit de întreaga lume, inclusiv de România.

    Cum se știe, zilele trecute, anumite manevre militare ale Coreei de Sud au dus la o ripostă feroce a nordului, soldată cu morți și răniți. Din acel moment, conflictul dă semne de agravre, de la o oră la alta. Analiștii spun că la mijloc ar putea fi vorba de o manevră nord-coreeană menită să întărească autoritatea fiului cel mic al lui Kim Jong-Il, succesorul la șefia statului, care e suspectat că ar avea o experiență politică prea mică. E posibil să fie așa, dar, la fel de bine, e posibil să asistăm la o manevră cu implicații mult mai mari, și nu atît una politică, ci, mai degrabă, una economic-financiară.

    Să prezint, însă, faptele, pe scurt: recent, Federal Reserve a anunțat că va lansa o emisie monetară masivă, de 600 de miliarde de dolari, pentru a cumpăra obligațiuni, decizie care va duce, însă, la slăbirea considerabilă a dolarului. Lucru care convine de minune SUA, țară care are datorii de cîteva mii de miliarde de dolari către țări precum China, Japonia sau Arabia Saudită. Mai simplu spus, americanii au împrumutat și folosit dolari cu valoare mai mare și vor să restituie unii cu valoare mai mică. Însuși președintele Barack Obama sprijină acest demers, conștient, probabil, că e singura modalitate pe care SUA o au la îndemînă, acum, de a-și finanța deficitul.

    Numai că șmecheria americană stîrmnește panica și furia altor mari puteri, între care China și Rusia. Pe undeva, chinezii chiar au dreptate să fie contrariați, avînd în vedere că SUA au criticat vehement țara Marelui Zid tocmai pentru menținerea monedei naționale la un curs artificial scăzut – tot o șmecherie economică menită să stimuleze economia națională și, mai ales, exporturile - iar acum exact ei sunt în situația să facă aceleași manevre. Menținerea yuanului la o cotă redusă face ca produsele chinezești să sfideze la preț concurența unor state precum cele occidentale, cît despre exporturi occidentale pe piața chinezească, nici nu se pune problema din cauza puterii scăzute de cumpărare a chinezilor; pe de altă parte, Obama a atras deja atenția, la rîndul său, că SUA nu mai au resurse să subvenționeze importul unor produse de la chinezi sau indonezieni.

    De ce își permit SUA, însă, și nu de ieri, de azi, emisia de monedă fără acoperire, o catastrofă economică pentru majoritatea celorlalte state ale lumii? Răspunsul e simplu: pentru că pot. Dolarul e o monedă căutată pe toate piețele lumii și orice emisie e, în principiu, absorbită. Îmi amintesc, bunăoară, că acum mai bine de un deceniu țara cu cei mai mulți dolari de hîrtie în rezerva valutară era...Singapore, pe atunci un tigru asiatic în plină expansiune. Acum, două ”pompe” aspiratoare de dolari sunt China și Rusia, cu economii în dezvoltare, numai că nici chiar ele nu își pot permite să facă americanilor orice joc financiar. Așa cum spuneam, un dolar mai slab dezavantajează statele care au rezerve masive din această monedă și permite americanilor să-și achite anumite datorii și costuri mult mai lesne. (De fapt, odată cu izbucnirea crizei mondiale, multe state au descoperit avantajele diferențelor de curs valutar și au acționat, rapid, în consecință, stimulînd masiv exporturile, în beneficiul economiilor proprii. Asta nu l-a împiedicat, totuși, pe cancelarul german Angela Merkel să acuze Washingtonul că inundă planeta cu lichidități pentru a-și finanța datoriile și pentru a devaloriza dolarul).

    Și, iată, cam în același timp cu izbucnirea conflictului coreean, vine o știre-bombă: China și Rusia și-au dat mîna și au decis să elimine dolarul în tranzacțiile dintre ele. O lovitură teribilă pentru americani, pentru că o asemenea înțelegere, la care ar putea achiesa și alte state, va duce la o absorbție mult mai scăzută a dolarului pe piețele internaționale, adică exact ceea ce ar putea lovi mai tare economia americană. Decizia vine imediat după summitul G20 de la Seul, unde controversele dintre americani și chinezi au dus la lipsa unor progrese concrete în privința reglementării problemelor valutare internaționale.

    Ce consecințe economice ar putea avea escaladarea conflictului coreean? Prima și cea mai importantă este aceea că, potrivit regulii de cînd lumea, în cazuri de conflicte generatoare de panică, lumea se orientează, imediat, către monedele statelor cu economii puternice - iar la loc de cinste în asemenea situații e SUA -  ceea ce duce la aprecierea rapidă a monedelor în cauză. Adică exact fenomenul contrar celui pe care îl încearcă americanii, întărire în loc de devalorizare pentru ușurarea plății datoriilor.

    Să fie, deci, conflictul din pensinsula coreeană unul stimulat artifical de China, marele protector al regimului de Phenian, în înțelegere cu Rusia? Atît timp cît Beijingul împușcă doi iepuri dintr-un foc prin aprecierea dolarului, respectiv creșterea valorii propriilor rezerve de dolari, uriașe, și lovitura economică administrată SUA, cea care, cum spuneam, solicită de mai multă vreme regimului chinez deprecierea yuanului, nu este deloc imposibil ca lucrurile să stea așa. Nu ar fi decît o nouă dovadă că, la nivel global, uriașii planetei se folosesc fără regrete de statele mici pentru a-și rezolva propriile probleme, chiar dacă asta implică și vărsare de sînge.






    Continuare
  • 21 comentarii

    5286 vizualizari

    Ziua Dezbinarii Nationale

    Ziua Dezbinarii Nationale

    Se spune că, statistic vorbind, un român din patru nu știe ce aniversăm de 1 Decembrie, dar nu asta e adevărata problemă, din păcate. Văzută din afara granițelor, în anul de grație 2010, România, de ziua națională, arată ca o caricatură a ceea ce se presupune că ar trebui să fie o țară membră UE.

    E greu de spus dacă trebuie să plîngi sau să te umfle rîsul. Sigur e că rămîi năuc, privind din zare. În general, România nu există, pentru presa străină, dar, în ultima vreme apare tot mai des, totuși, din cauza scandalurilor pe bandă rulantă de aici.
    Ultima găselniță a politicienilor e exportul în marile instituții europene al scandalurilor autohtone, precum furtul de voturi, păruiala și loviturile sub centură etc. (Vezi cazurile de la Comisia pentru petiții a PE sau așa-zisele dezvăluiri despre manevrele PSD pentru blocarea accesului în spațiul Schengen).

    Dincolo de asta, a privi manifestările de Ziua Națională fără să te amuzi e tare greu. În primul rînd, România se comportă de parcă la 1 Decembrie 1918 a pierdut ceva, nu a cîștigat. În general, atmosfera e sumbră și apăsătoare. Se depun coroane de flori, se fac slujbe de pomenire, demnitarii se închină în fața camerelor de luat vederi, se afișează mutre îngîndurate, ca să dea bine în cadru. Au loc, desigur, masive avansări în grad, în special pentru patrioții din serviciile secrete. După care avem showul, neschimbat de decenii, al paradei militare. Mie, unul, mi s-a părut mereu deplasată ideea de paradă militară, care e specifică, în general, marilor puteri militare și dictaturilor, noi, cel puțin teoretic, nefiind nici una, nici alta. Cele mai mari parade se fac în Coreea de Nord, China, Rusia etc și mai puțin în statele democrate. Ceea ce vedem la noi însă nu e nici măcar paradă. Am urmărit, cu stupoare, miercuri, cum defilau pe sub Arcul de triumf ambulanțe de la SMURD, mașini de Poliție, trupeții SRI, limuzinele SPP și – asta a pus capac! - bărci de cauciuc cu doi-trei scafandri rebegiți de frig în ele. M-am liniștit: dacă ne atacă dușmanul, îi batem cu perfuziile peste bot direct din mașinile Salvării, de să ne pomenească. Avioanele nu au putut defila prin aer, ca altădată, pentru că era prea frig și chiciură afară, plus că există riscul serios ca vreunul dintre puținele rămase să aterizeze direct lîngă drapelul de pe Arc. Blindatele grele, cîte mai avem, e mai bine că nu au defilat pentru că ar fi făcut praf asfaltul de gumilastic din București.

    La așa țară, așa paradă, am spune. Colac peste pupăză, a mai fost și aiuritorul incident cu onorul militar la primul-ministru și nu la președintele Senatului, pentru că așa a vrut președintele. Cum care președinte? Cel care stă tot anul în turnul de fildeș de la Cotroceni, dar își găsește un loc de fugă peste hotare exact de Ziua Națională, ca să nu fie huiduit de admiratorii de altădată. Cum au fost huiduiți ”supușii” lui din PDL cînd s-au înghesuit să depune coroane la Alba Iulia.

    Nici nu e de mirare, una peste alta, că  europenii se întreabă tot mai des ce o fi fost în capetele lor atunci cînd au primit în UE o țară ca România, care s-a specializat în ”importat” bani de la FMI și exportat doar scandaluri, romi ori moldoveni cu cetățenii semnate pe genunchi, de președinte.

    Continuare
  • 101 comentarii

    9477 vizualizari

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen


    La o asemenea întrebare probabil cel mai convenabil și rapid răspuns ar fi o contra-întrebare: de ce am fi fost admiși? Asta pentru că, din păcate, aproape întreaga Românie, cu Traian Băsescu în frunte, s-a repezit ieri să arunce cu pietre în capul cancelariilor occidentale pentru ceea ce s-ar numi discriminare la adresa noastră, dar prea puțin au stat să judece dacă nu cumva or avea și oamenii ăia un pic de dreptate de partea lor.

    Personal, nu cred că există un motiv pentru care România nu va fi admisă prea curînd în Schengen, ci o listă întreagă de motive. Și mai cred că, de această dată, în loc de acuzații la adresa Vestului de care suntem deja plictisiți încă din regimul comunist, ar trebui să avem parte de căderea unor capete din guvern.
    Să vedem cîteva motive pentru care statele UE ar fi îndreptățite să fie sceptice vizavi de România, începînd cu absența unei liste de tip ”to do”, așa cum a avut guvernul PSD în pregătirea integării europene, conținînd toți pașii de făcut pentru realizarea obiectivului:
    În ciua avertismentelor repetate și severe privind infracționalitatea autohtonă, la noi nu doar că nu s-a făcut nimic pe această linie, dar, dimpotrivă, în ultimele săptămîni asistăm la o explozie de crime și răfuieli interlope. De asemenea, vesticii pot afla că în ministerul Internelor, corupția a ajuns la cote atît de înalte încît șpăgile se dau cu milioanele la ditamai secretarii de stat, iar capii poliției iau apărarea, fățiș, marilor infractori, iar generali din MApN sunt arestați pentru șmenuri.
    În problema integrării rromilor, cei care au îngrozit Franța, dar și alte state, singura măsură preconizată de guvernul Boc e schimbarea numelui lor în țigani. Punct. Cît despre opoziția lui Băsescu vizavi de această măsură, președintele se teme, probabil, că nu va mai fi primit la petrecerile țigănești cu care ne-a obișnuit.
    Mesajul discret transmis de cancelarul german Angela Merkel cu ocazia vizitei din octombrie, ”achitați-vă datoriile către comapaniile germane”, a fost, și el, ignorat. De ce să plătești nemții cînd sunt atîtea firme de casă pedeliste care au cotizat în campanie și așteaptă, cuminți, cu mîna întinsă la buget? Un afront peste care cancelariile vestice nu trec așa ușor.
    Nu are cum să nu conteze și decizia României de a cumpăra avioane multi-rol americane, deși au existat o serie de oferte europene cel puțin la fel de bune. Altfel spus, noi mergem în casa europeană, dar plătim biletul de intrare americanilor.
    Guvernul Boc a recurs la o manevră extrem de neinspirată, schimbînd ministrul de Interne, în condiții rămase oricum neelucidate pînă acum, (apropo, ce se mai aude cu celebrul raport al MAI despre mitingul polițiștilor din 24 septembrie, că s-a cam pus praful pe el?), exact în perioada în care Franța și Germania își cristalizau opinia despre admiterea noastră în Schengen. Vasile Blaga, de bine, de rău, stăpînea excelent subiectul, avea relații personale foarte bune cu Thomas de Maiziere, omologul german, și era o voce respectată în JAI – Consiliul Miniștrilor Europeni pentru Justiție și Afaceri Interne. În locul său a fost adus un outsider, Traian Igaș, care pare să nu înțeleagă mare lucru din ce e în jurul său.
    Cu toate semnalele cel puțin tăioase transmise de liderii europeni privind incorectitudinea strategiei băsesciene de introducere a moldovenilor în UE pe ușa din dos, șeful statului chiar a accelerat procedurile de acordare a cetățeniei pentru basarabeni. În acest fel, peste 100.000 de moldoveni vor deveni, anual, cetățeni cu drepturi depline ai UE, doar pentru că Traian Băsescu și PDL au nevoie de voturile lor, la viitoarele alegeri. Or fi ei frații noștri, nimic de zis, dar cînd te invită cineva la masă, nu te prezinți și cu rubedeniile din dotare, pe motiv că nu se face să destrami o familie.
    O altă problemă majoră a României este aceea că, de mai multă vreme, nu are ministru de Externe. Teoretic, există un ocupant al acestei funcții, în persoana lui Theodor Baconschi, altminteri un intelectual de mare valoare, dar, din primăvară, domnia sa e ocupat total cu lansarea și întreținerea Fundației Creștin-Democrate, cea care e programată să cîștige potul la congresul PDL de anul viitor, cînd dl.Baconschi ar putea fi propulsat și spre candidatura la Cotroceni. În aceste condiții, cine să se mai ocupe de fleacuri precum spațiul Schengen?
    În fine, să spunem cîteva cuvinte și despre lobbyul europarlamentar în problema integrării. Acum cîteva săptămîni, cînd deja se știa, pe canale discrete, care va fi poziția Franței și a Germaniei, cîțiva lideri ai PDL, cu Cristian Preda în frunte, l-au pus la zid pe Ponta că ar fi stimulat în secret, la Strasbourg, un lobby anti-românesc al socialiștilor europeni. Deși informația era falsă, ea a continuat să fie perpetuată, și  nu întîmplător, pentru că opoziția trebuia să fie culpabilizată pentru previzibilul eșec. Ieri, domnul Preda a scris pe blog că, încă de săptămîna trecută ”Aveam deja informații despre reținerea unor prieteni din PPE în chestiunea accesului nostru în Schengen și am sperat că acest semnal va fi reținut”. Vasăzică Ponta ”stimulează” socialiștii, dar reținerile le au popularii europeni, frații PDL? Aș fi curios ce contra-lobby a făcut, în acest caz, dl.Preda, pentru a schimba opinia colegilor săi, pentru că eu, unul, nu am auzit nimic în acest sens.

    Rămîne de văzut cine va deconta acest uriaș eșec al guvernării Băsescu-Boc, pentru că, deocamdată, în loc de țărînă în cap, asistăm la un spectacol aproape grotesc, în care elevii puturoși și chiulangii le bat obrazul profesorilor care și-au permis să nu le dea notă de trecere. O atitudine de care, cum spuneam, românii s-au săturat încă de pe vremea lui Ceaușescu, atunci cînd vina pentru galantarele goale și frigul din case aparținea imperialiștilor din vest și nu calamității numite comunism...Nu ar fi mai simplu, dacă tot punem problema astfel, să dăm vina, direct, pe Mircea Badea, și să spunem că emisiunile lui au enervat oficialii europeni pînă la bararea accesului în spațiul Schengen?
    În treacăt fie spus,, e foarte bună ideea Comisiei Europene de a implementa un funcționar european în cabinetul Boc, cu rang de ministru, pentru a verifica permanent activitatea executivului, dar eu aș merge mai departe: să îl pună direct în locul lui Boc!

    P.S. În sfîrșit vine o veste bună dinspre guvern: au apărut fisuri, la propriu, în clădirile Finanțelor. Poate se fisurează de tot și scăpăm de ei...

    Continuare
  • 81 comentarii

    14160 vizualizari

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...


    România a oferit Uniunii Europene, la jumătatea acestei săptămîni, un spectacol halucinant: zeci de poliţişti de frontieră şi vameşi au fost reţinuţi joi dimineaţă în Vama Siret, pentru trafic de ţigări şi luare de mită. Ofiţeri ai Direcţiei Generale Anticorupţie şi procurori anticorupţie au făcut, în paralel, percheziţii atît la sediul vămii, cât şi la domiciliile poliţiştilor şi vameşilor reţinuţi, filajul în acest caz fiind început încă în urmă cu şase luni, după cum susține presa.

    De ce afirm că e un  spectacol halucinant oferit UE? Pentru că, acum cîteva luni, prin toamnă, cînd ancheta de mai sus era la debut, Olanda, Germania sau Franța ne transmiteau semnale iritate legate de incompatibilitatea țării noastre cu spațiul Schengen. În replică, regimul de la București, cu șeful statului în frunte, susținea că nici vorbă de așa ceva, presa e de vină că intoxică, iar țările respective nu au absolut nimic cu noi. Ulterior, semnalele iritate au devenit semnale oficiale, dar guvernanții nu s-au lăsat. ”România a îndeplinit toate condițiile tehnice legate de aderarea la spațiul Schengen”, tuna premierul Boc. Același mesaj îl repeta Băsescu și în discursul de la Strasbourg.

    Una peste alta, noi suntem perfect pregătiți pentru Schengen, oare ce o avea lumea cu noi de nu ne vrea, totuși? Cam ăsta e mesajul pe care l-am transmis, săptămîni bune, UE și opiniei publice occidentale.

    Bun. Și azi dimineață vine bomba: toți vameșii unui important punct de frontieră sunt săltați de mascați, iar vama e blocată, motivul fiind favorizarea contrabandei cu țigări. Șpaga e de proporții, un miliard de lei vechi într-o tură de 12 ore.

    Stau și mă întreb, cum, Doamne Iartă-mă, suntem pregătiți de Schengen atît timp cît vămile noastre sunt sat fără cîini, iar corupția e la ea acasă? Cum mai pot Băsescu și Boc să se uite în ochii lui Merkel și Sarkozy, după ce tot ei produc dovada că liderii europeni au dreptate în ce ne privește?
    Și mă mai întreb oare la cît s-o ridica șpaga încasată la frontieră în cei 7 ani de cînd odiosul regim pesedist cel atît de corupt a fost înlocuit de curații din PDL, dacă în 12 ore se încasează un miliard?

    Atenție mare, vorbim doar de punctul de frontieră Siret; ce o fi la nivelul întregii țări?

    În încheiere, vreau să mai amintesc doar două episoade, ambele petrecute în 2009. Într-unul, Vasile Blaga a făcut o afirmație publică incendiară, afirmînd că ”la nivelul polițiilor din statele membre UE există, în acest moment, un mare semn de întrebare legat de continuare colaborării cu ministerul român de Interne”. Deci, problemele erau atît de mari la nivelul MAI încît Europa nici nu mai voia să audă de el, dar cîteva luni mai tîrziu, România lui Băsescu se declara perfectă pentru Schengen.

    Un al doilea episod l-a constitut o acuzație a lui Vanghelie, dacă îmi amintesc bine, cam în aceeași perioadă, el spunînd că deține informații privind ample anchete ale Poliției legate de afaceri cu produse petroliere, de tranzacții cu vagoane întregi de combusibili care nu se regăsesc integral în acte, afacerile respective avînd legătură cu nume sonore din PDL. Și mai spunea Vanghelie că anchetele respective au fost îngropate de putere tocmai pentru a nu perturba alegerile. La acea vreme, presa portocalie i-a sărit rău în cap, dar ceea ce s-a petrecut azi, la frontieră, confirmă că acuzațiile nu erau departe de adevăr. Și că situația în ce privește corupția a scăpat, efectiv, de sub control, sub ochii blînzi ai celor care de dimineață pînă seara se laudă cu performanțele României în domeniu.
    Am încercat din răsputeri să convingem Vestul că România a luat cele mai ferme măsuri pentru a lichida corupția, dar am reușit, din păcate, doar să demonstrăm contrariul, cu vîrf și îndesat.

    Așa că nu îmi mai rămîne decît o ultimă enigmă: oare episodul de azi este determinat de dorința fermă a guvernanților de a face curat, în fine, în sistem, sau asistăm doar la o răfuială între Băsescu și oamenii lui Blaga, despre care relatează presa, imaginea României fiind doar o ”pagubă colaterală”, cum ar spune un militar hîrșîit?



    P.S. Cum se explică faptul că, pe vremea ”coruptului PSD” marile companii internaționale făceau tot mai des poteci să vină în România, iar azi, în timpul marilor luptători anti-corupție, fac iar poteci, numai că în sens invers?





    Continuare
  • 177 comentarii

    9435 vizualizari

    No, we can't!

    No, we can't!


    Mapamondul a stat cu sufletul la gura la începutul acestei săptămîni și cu ochii ațintiți spre Washington, acolo unde administrația Obama a avut de purtat un meci politic uriaș cu opoziția republicană.

    Temerea că republicanii ar putea respinge propunerea președintelui american privind ridicarea plafonului de îndatorare a țării a făcut mulți șefi de state și de guverne să privească viitorul cu îngrijorare, mai ales în acele țări care ar fi fost primele afectate de o nouă criză americană.
    Ce a urmat, se știe acum. Spre ușurarea generală, democrații și republicanii și-au dat mîna rațiunii peste țară, au negociat și au luat decizia salvatoare, cel puțin pentru moment. Fiecare dintre părți a trebuit să lase de la ea. Obama nu a putut să crească impozitele și se află în situația de a nu putea stimula dezvoltarea economiei, în timp ce republicanii au abandonat jurămîntul solemn cu nu vor mai permite extinderea datoriei publice.
    Per ansamblu, însă, America a oferit o mostră de politică a bunului simț, pragmatică și axată pe interesul cetățeanului.

    E greu să nu îți zboare mintea, în aceste condiții, la cum merg lucrurile în politica mioritică, unde nu numai că nu se mai poartă demult niciun fel de negocieri politice autentice, dar s-a ajuns ca nici măcar întîlnirile între liderii politici să nu mai poată avea loc.

    În ultimii 6-7 ani, politicienii români au ajuns să se trateze ca niște dușmani de moarte, cu injurii și atacuri sub centură, uitînd că electoratul îi trimite la vîrf nu ca să își regleze conturile între ei, ci pentru a-și uni energiile în beneficiul național. La noi nu mai există dispute politice, ci înjurături de mamă. Nu mai există lupte de idei, ci doar limbaj de Ferentari.

    Obama & comp au arătat că, într-un stat matur, care se respectă, se poate...
    În România, no, we can't!

    Continuare

    Tag-uri:

  • 1022 comentarii

    166954 vizualizari

    Recesiunea mondială bate la ușă, România e pe un drum greșit

    Recesiunea mondială bate la ușă, România e pe un drum greșit


    Președintele a făcut recent un apel, la televizor, către presă să nu folosească în această perioadă cuvîntul ”criză”, pe motiv că nu s-ar justifica și s-ar panica românii degeaba. Poate e o sugestie bună dar, pe de altă parte, din capul locului trebuie spus că încetinirea creșterii economice mondiale din prima jumătate a lui 2011 se poate transforma într-o secundă într-o nouă recesiune globală. Adică o nouă criză, oricum ai boteza-o.

    De altfel, acesta este semnalul pe care îl dau bursele din țările cel mai avansate și care este confirmat și de sectorul productiv al țărilor europene, inclusiv România. Sunt două cauze principale ce determină această evoluție: una ar fi aceea că economia mondială trebuie să răspundă la excesul de debite acumulate în anii precedenți. Traiul îndelungat pe datorie are costurile lui, în general aspre. Conform reputaților economiști americani Kenneth Rogoff și Carmen Reinhart, printre cei mai apreciați specialiști ai momentului, peste ocean, creșterea excesivă a debitelor este urmată întotdeauna de un deceniu de creștere redusă, atenție România!, în care consumul și investițiile sunt reduse, iar șomajul poate crește spectaculos.

    A doua cauză principală este lipsa de încredere: cum nu prea mai există capital de investiții, problema fiecărei țări e de a demonstra prin acțiuni și nu prin declarații că e capabilă să  atragă aceste investiții, cîte mai sunt, și să ofere siguranță investitorilor mult mai prudenți, de această dată, că nu există riscuri majore. Ce se face pentru a se ieși din această situație? Politica fiscală are o marjă mai mică de acțiune din cauza constrîngerilor bugetare, dar, fără discuție, sunt necesare măsuri pentru reducerea presiunii fiscale în special în zona costului mîinii de lucru. Să nu uităm, România are un mare dezavantaj, nefiind în zona euro, ceea ce înseamnă că nu poate aștepta o intervenție masivă de întrajutorare din partea statelor europene, ca în cazul Greciei sau Irlandei, deci totul depinde de guvern care, în aceste momente extrem de dificile, trebuie să demonstreze că are capacitatea de a conduce o economie. Măsurile de reformă care nu sunt acompaniate de măsuri pentru creștere economică au fost și sunt totdeauna sortite eșecului pentru că nu duc decît la o motivare și mai redusă a populației, la creerea de tensiuni sociale, la scăderea puterii de cumpărare. Cred, în continuare, că România momentului este pe un drum greșit, iar Boc nu va putea realiza replasarea ei pe drumul cel bun.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 127 comentarii

    8696 vizualizari

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Din păcate, ultimele rapoarte ale organismelor internaționale de prestigiu confirmă scepticismul de care, personal, am dat dovadă în ultima perioadă vizavi de așa-zisul final al crizei economice, urmat de revenirea la creșterea economică și la prosperitatea cetățenilor din țările europene ori de peste ocean. Nu numai că nu se iese din criză, dar cel mai recent raport al Global Financial Stability Report, publicat pe siteul FMI, e mai degrabă sumbru.

    Actualizat zilele trecute, raportul GFSR avertizează că riscurile la adresa stabilităţii financiare globale au crescut substanţial în ultimele luni, în cursul cărora datoriile publice imense ale unor state puternice, combinate cu șocuri economice globale, au subminat perspectivele de creștere economică pe care se sconta la un moment dat. Piețele emergente, în pofida perspectivelor de creştere luminoase, se confruntă acum cu riscul revenirii crizei și trebuie să ia măsuri pentru a limita apariția vulnerabilităților financiare.
    Mai mult, spune raportul, odată cu intrarea crizei în al cincilea an, s-a intrat într-o nouă fază, în care divergențele politice din spatele unor economii naționale împiedică progresul în ce privește gestionarea recesiunii. Nici nu e de mirare, în aceste condiții, că tot mai mulți mari investitori (vezi și cazul Soros, de care se tot scrie în publicațiile economice în ultima vreme) se reorientează și încep să țină cu dinții de lichidități. Or, blocarea unor mari sume de bani la saltea nu are cum să stimuleze sub nicio formă revenirea economiilor statale, ci e, mai degrabă, o aplicare practică a principiului ”scapă cine poate”.

    Nu intru în prea multe detalii tehnice, raportul analizează variabile care pot acţiona ca indicatori în avans ai crizei financiare şi, totodată, modul în care utilizarea de rezerve de capital poate ajuta să se atenueze ciclurile destabilizatoare, iar acestea sunt elemente neinteresante pentru cetățeanul obișnuit.
    Ceea ce reiese clar, însă, din document, dincolo de frazeologia specifică, este că situația, în Europa și în lume, e dramatică, iar criză mai degrabă revine decît se duce.
    Iar FMI face un apel, mai mult sau mai puțin direct, la liderii politici să renunțe la disputele sterile, la orgolii ieftine și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a stimula consumul, pentru a crea locuri de muncă și pentru a reda speranțele cetățenilor.
    Or, tocmai legat de acest din urmă aspect, pe mine mă îngrozește gîndul că România, care e la fel de puternică economic precum o coajă de nucă pe valuri, ar putea întîmpina anul viitor cu programe populist-electorale de construit patinoare și săli de sport în comune fără apă și drumuri, gondole pe munți de nimeni călcați ori te miri ce alte trăsnăi din care cîștigă mai mult autorii decît beneficiarii.

    Continuare
  • Pagina:

    1 2
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • viagra cialis comparison:

    Hey! This is my first visit to your blog! We are a group of volunteers and starting a new project in a community in the same nic...

  • EDF Contact Number:

    Because the title suggests Sky Sports activities is a gaggle of community that provides its clients with sports activities chann...

  • Elvis:

    Earlier than calling the Sky free cellphone number, the caller should have the authorization of the bill payer and should be mor...

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva