• 159 comentarii

    51096 vizualizari

    O posibila propunere pentru PSD: Colette Avital, candidat prezidential

    O posibila propunere pentru PSD: Colette Avital, candidat prezidential

    Ideea unui premier cu sange de neamt, sustinut de trei partide importante, ma refer la Klaus Johannis si la PSD, PNL si UDMR a fost una dintre gaselnitele politice de valoare ale anului trecut, zic eu, si au zis-o si mai toate sondajele facute in acea perioada. Ca nu a putut deveni realitate, asta e alta poveste. Ma intreb de ce nu am largi, putin, cadrul discutiei, luand in calcul un candidat prezidential tip Klaus Johannis, adica unul ”de import”, pentru alegerile din 2014? O idee care ar trebui sa procupe mai ales PSD, partid unde nu prea se intrevede la orizont, deocamdata, nicio candidatura cu greutate.

    Cred ca o varianta interesanta – si despre care am auzit ca s-ar mai fi discutat in anumite cercuri, la un moment dat -  ar fi Colette Avital, romanca nascuta la Bucuresti care a ajuns parlamentar de stanga in Israel si a candidat, chiar, la sefia acestui stat, acum vreo trei ani. Doamna Colette ar putea fi o Margaret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea, iar experienta sa este în afara oricarei contestari. Sa reamintim, pe scurt: s-a nascut la Bucuresti, in 1940, unul dintre bunicii sai fiind lider al comunitatii evreiesti, iar altul patron al unei mari fabrici. In 1950, anchetele Securitatii au fortat-o sa emigreze in Israel, dupa ce a facut studiile in scoli romanesti. A urmat in Israel inalte scoli politice, a pornit de jos, a invatat sase limbi straine – desigur ca vorbeste perfect romaneste – si si-a cladit o cariera diplomatica de prestigiu, pas cu pas. Practic, Colette Avital s-a ciocnit de toate marile centre de putere ale lumii: a lucrat in diplomatia israeliana ca atasat de presa la Bruxelles, a fost consul si loctiitor de consul general la Boston, ministru plenipotenţiar la Paris, ambasadoare în Portugalia , consul general la New York. A fost numita, ulterior, in Israel, director general adjunct pentru problemele Europei Occidentale. De mai bine de un deceniu este deputat al stangii in parlamentul israelian, din partea Partidului Muncii, si a fost prima femeie care a candidat la sefia statului Israel. Daca ar fi reusit, ar fi fost femeia cu cea mai inalta functie in stat, de la legendara Golda Meir incoace.

    Nu stiu daca doamna Avital ar fi interesata de o candidatura in tara sa natala, asta ar depinde de forta de convingere a partidelor de la noi. Ii prezint, pe aceasta cale, scuzele mele anticipate pentru situatia in care o asemenea idee ar leza-o. Stiu sigur, insa, ca ea are o mare sensibilitate si o mare dragoste pentru Romania si s-a luptat mereu pentru stringerea relatiilor dintre noi si Tara Sfanta, mai ales ca este si presedinte al Asociatiei de Prietenie Israel-Romania. Adversarii acestei propuneri ar spune ca doamna Avital nu cunoaste realitatile Romanesti si nu ar avea priza la marele public. Poate ca asa e. Dar, la urma-urmei, poate ca romanii se vor fi saturat de lideri care ”cunosc” al naibii de bine realitatile autohtone, inclusiv cum se da o galeata de plastic spaga pentru un vot, dar le uita rapid, dupa ce ajung la putere. Poate ca se vor fi saturat de lideri de prim rang care nu vorbesc bine nici macar limba romana, care si-au luat diplomele la universitati fantoma, pe care nu ii invita nicio cancelarie straina in vizita, care cunosc din toate diplomatia internationala doar termenul de ”licurici”, sau care nu au fost persecutati de Securitate, ci au fost niste previlegiati ai acesteia. Poate ca femeile din Romania merita o ”incercare”, prin undea de-a lor, iar minoritatile s-ar simti, si ele, mai in siguranta cu un asemenea candidat. Ce ziceti, merita analizata o asemenea idee? Eu, unul, zic ca da...


    Continuare
  • 80 comentarii

    51133 vizualizari

    Anul marilor schimbari politice

    Anul marilor schimbari politice


    Am auzit multi specialisti spunind ca anul acesta va fi, din cauza crizei, unul al stagnarii politice, economice si sociale, ceea ce, in parte, va fi adevarat. Spun in parte pentru ca vor exista, totusi, si schimbari importante, si am sa ma ocup cu predilectie de cele politice, pentru ca cele economice le simte, deja, toata lumea, iar cele sociale sunt imprevizibile.

    Anul acesta vor avea loc schimbari importante in interiorul principalelor partide de la noi, PSD, PDL si PNL, iar criza va fi folosita ca un pretext pentru masuri interne, in speta retezarea unor capete si ridicarea unei noi generatii politice. La PSD si PNL situatiile sunt destul de asemanatoare: ultimele congrese au adus la putere, spectaculos, lideri considerati outsideri, tineri, energici, nu neaparat si foarte maturi politic. Tocmai constientizarea propriilor lipsuri, lipsa de siguranta, dorinta de a scapa de tutela celor mai mari, aflati in umbra, care i-au si ajutat, de altfel, sa urce in virf, ii va impinge pe acesti lideri sa taie multe capete din subordine si sa aduca, in loc, persoane fidele.

    E un proces care a inceput, deja, in teritoriu, si care va lua amploare in urmatoarele luni. Un proces care va fi usurat de faptul ca actuala criza loveste in popularitatea unor lideri care s-au perindat pe la guvernare, in ultimii ani, si vor fi facuti responsabili de catre electorat pentru situatia existenta. Remarc, in treacat, ca, pina nu demult, Calin Popescu Tariceanu beneficia de o aureola de premier care a creat o veritabila explozie a prosperitatii, dar a trebuit sa fie doar putin scuturata de praf istoria guvernarii ultimilor ani pentru a iesi la iveala ca am avut un ”boom” economic fals, bazat pe banii -multi - lasati in visterie de guvernul Nastase, pe stimularea exagerata a consumului si pe ”industria” capsunarilor, adica forta de munca necalificata exportata in UE pentru a face treburile pe care neamtul, italianul sau spaniolul nu concepeau sa le faca. Acum, legenda Tariceanu se face tandari sistematic, iar demitizarea va afecta si PNL.

    E probabil, cum spuneam – si am si informatii in acest sens – ca atit Ponta cit si Antonescu vor profita de situatie pentru a regla conturile cu anumite nume grele din vechea garda si a-si forma si promova propria echipa. Va fi o echipa compusa din oameni scoliti, care au facut ceva notabil in viata mai inainte de a se lansa in politica, asa cum e parcursul firesc, sau vom asista la ascensiunea unor indivizi mediocri, parasutati de conjuncturi favorabile ori de lachelism direct in functii de virf? Experienta ultimilor ani ma face sa inclin spre a doua varianta.

    O situatie asemanatoare, desi mai complicata, este si la PDL, partid unde urmeaza sa aiba loc alegeri interne la virf, desi deznodamintul se va amina un timp, din cauza crizei. Se vede cu ochiul liber, insa, ca taberele sunt tot mai clar conturate, iar munitia strinsa incepe sa fie folosita fatis. Traian Basescu a inceput asaltul final asupra ultimilor sai colegi din generatia ”de aur” a baronilor partidului, miza fiind eliminarea acestora si inlocuirea cu oameni devotati 100%. Presedintele e constient ca nu isi poate permite sa piarda conducerea PDL din mina; a vazut ce poate pati un fost sef de stat ramas fara protectie, ma refer la Ion Iliescu, si nu e dispus sa treaca prin aceleasi incercari dupa 2014. In plus, nu garanteaza nimeni ca finalul mandatului va fi si cel al carierei politice.  

    2010 va fi un an in care, asa cum am mai spus, cu ajutorul crizei economice,  citeva figuri grele ale politicii de altadata vor fi trase pe linie moarta pentru mult timp sau chiar definitiv, in cazul unora. E bine? E rau? Doar viitorul va oferi un raspuns corect...

    Continuare
  • 135 comentarii

    25868 vizualizari

    PSD are nevoie rapid de un candidat la presedintie

    PSD are nevoie rapid de un candidat la presedintie


    Opoziția actuală se confruntă, după părerea mea, cu o situație neobișnuită: două partide importante, PSD și PNL, au probleme legate de identitatea unui prezumtiv premier și a unui președinte, deși situația politică este suficient de complicată pentru a furniza surprize majore și răsturnări de situații.

    Astfel, dacă PNL stă relativ bine la capitolul candidat prezidențial, mă refer la Crin Antonescu, cel care a făcut o figură bună la ultimele alegeri, nu același lucru se poate spune de un eventual premier, unde nu prea se întrezărește nicio figură liberală marcantă. Necazul e că PNL ar avea mai degrabă nevoie de un lider bine văzut ca premier, unul capabil să transmită mesajele economice corecte către electoratul liberal, mai ales în condițiile în care măsurile care au adîncit criza economică în România nu aparțin unui partid de stînga, ci unuia de dreapta, am numit PDL.

    PNL poartă, deci, o dublă povară: trebuie să arate alegătorilor că merită încredrea lor, și trebuie să o facă împotriva ”curentului” de opinie, mai mult ca sigur anti-dreapta, care se va înregistra la viitoarele alegeri. Pe de altă parte, șansele ca PNL să dea președintele țării sunt mai mult decît reduse, deci un nou argument că nu îl ajută prea tare să aibă un candidat prezidențial redutabil.

    PSD, în schimb, e favoritul hîrtiei la prezidențiale, numai că al său candidat are o mică problemă: e sublim, dar lipsește cu desăvîrșire. Victor Ponta ezită să își asume această responsabilitate, și poate că nu greșește, avînd insuficientă experiență a competiției de vîrf. De altcineva nu se vorbește nici măcar teoretic. Iar timpul trece. După părerea mea, PSD trebuia să aibă deja conturată o opțiune pentru Cotroceni, așa cum a avut încă din 1992 pentru 1996, din 1997 pentru 2000, ori din 2000 pentru 2004. Chiar și în mandatul lui Geoană se știa că el își va asuma candidatura prezidențială; acum, însă, e liniște, sub acest aspect.

    Chiar dacă mai sunt patru ani, PSD, ca partid de opoziție, are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a-și promova un candidat, mai ales dacă el va fi reprezentantul noului val din politică. În plus, nu bagă nimeni mîna în foc că actualul președinte nu ar putea face, din nou, obiectul unei acțiuni de suspendare din funcție, care de această dată i-ar putea fi fatală, politic vorbind. PSD, ca mare partid, nu și-ar permite, în acest caz, să fie prins cu garda jos, fără un candidat prezidențial bine înfipt ca atare în mentalul colectiv. Tocmai de aceea, poate nu ar strica să se abordeze și să se clarifice această problemă în toamnă, la congresul extraordinar pe care aud că Victor Ponta vrea să îl convoce, pentru definitivarea statutului partidului.

    Continuare
  • 64 comentarii

    23388 vizualizari

    Nu internetul, ci politica trebuie curățată de vulgarități

    Nu internetul, ci politica trebuie curățată de vulgarități

    Inițiativa legislativă a unei senatoare PSD de a curăța siteurile de înjurături ar putea fi demnă de laudă, dacă nu ar semăna cu efortul măcinării unui zid prin rîcîire cu unghia. Probabil tocmai de asta efectul care s-ar obține ar fi mai degrabă unul păgubos decît o autentică reformă morală, dacă îi putem spune altfel.

    E și firesc să fie astfel, atît timp cît internauții înjură, cel mai adesea, clasa politică, în postările din subsolul a diverse articole, iar dacă fac asta cu atîta îndîrjire, poate ar trebui să elimină cauza și nu efectul. Cînd o țară are un șef de stat specializat în ”hă-hă-hă”, în ”păsărico” sau în ”țigancă împuțită”, cînd premierul spune despre un jurnalist, la TV, ”derbedeul dracului”, cînd miniștri și senatori vorbesc pe posturile TV ca pe maidan, iar fenomenul se agravează de la un an la altul, nu postările cititorilor ar trebui să ne îngrijoreze. Ci felul în care buletinele de vot băgate în urne ar trebui – și nu reușesc - să ne aducă la conducerea statului oameni cu o solidă pregătire intelectuală, cu realizări în domeniile de activitate, pînă la intrarea în politică și, foarte important, cu cei șapte ani de acasă.

    Din păcate, ultimii ani au adus cu sine în politică valuri de analfabeți, de ratați profesional, de gîngavi și libidinoși, gata să se încaiere și la propriu pe micile ecrane. Există, desigur, și oameni de calitate, de autentică valoare, în politică, dar se simt din ce în ce mai stingheriți de obligația de a lucra, cot la cot, în partid sau în parlament, cu autentici derbedei, care se comportă mai rău decît pe maidan. La cum evoluează (involuează) lucrurile, va veni curînd, poate, ziua cînd o încăierare în parlament nici nu va mai fi o știre de prime time. Campaniile electorale sunt, și ele, tot mai violente, de la un ciclu electoral la altul. Faptul că unii români de rînd sunt mai slobozi în exprimare atunci cînd comentează acțiuni politice, pe forumurile ziarelor, ar trebui să dea de gîndit în alt mod decît își propune să o facă proiectul legii anti-înjurături.

    Ar trebui văzut de ce s-a ajuns la asemenea acumulări de frustrare și de nervi la nivelul oamenilor simpli, cine se face vinovat de asta și cum ar trebui detensionat nu internetul, ci societatea românească în ansamblu. Deocamdată, nu cred că e un lucru rău faptul că netul funcționează ca un Hyde Park autohton, mă refer la acel loc celebru din Londra, unde oricine poate ține cuvîntări aspre contra guvernului sau Reginei, fără teama că va fi arestat pe loc. Pe de altă parte, s-ar putea ca introducerea de sancțiuni la adresa publicațiilor electronice care nu blochează la timp înjurăturile să genereze forme nedorite de cenzură, mergînd pînă la lichidarea completă a postărilor, pentru că ar trebui angajate persoane care să supravegheze non-stop forumurile, iar asta ar împovăra și mai mult, financiar vorbind, o presă pentru care, și așa, nu mișcă nimeni un deget. Ba, dimpotrivă, unii par ferm hotărîți să o lichideze, total sau parțial, prin orice mijloace.



    Continuare
  • 49 comentarii

    6740 vizualizari

    O confuzie grava, care ne costa pe toti

    O confuzie grava, care ne costa pe toti

    De cînd am ales să mă retrag definitiv din politică am un avantaj, despre care am mai vorbit și cu alte ocazii și pe care, probabil, îl voi invoca și de aici înainte: acela de a vedea lucrurile mult mai obiectiv, de pe margine, cum se spune...

    Iar unul dintre aceste lucruri este o constatare, din păcate, dramatică, despre care nu îmi face niciun fel de plăcere să vorbesc. E vorba de faptul că puterea politică din România confundă tot mai mult legitimitatea de a fi ales cu dreptul de a decide, de a legifera absolut orice și oricînd. În realitate, e o gravă eroare concepția că, odată ales, îți achiziționezi, ca om politic, un statut special, absolutist, divin, care îți permite orice decizie. Legitimitatea conferită de alegeri e o calitate care trebuie construită și confirmată în permanență, prin dialog cu cei din jur, dar, în primul rînd, cu alegătorii. Sunt absolut de acord că o țară nu se poate conduce prin referendumuri, dar nici în condiții de izolare totală, ca să nu spun de sfidare a alegătorilor.

    Lumea modernă trăiește, din acest motiv, o contradicție tristă: cetățeanii se ocupă tot mai mult, mai ales în situații de criză, precum cea de acum, strict de propriile probleme, iar politicienii, în loc să facă demersuri pentru a-i atrage în proiecte sociale colective aleg, dimpotrivă, să mizeze pe forță și pe îndepărtarea de problemele celor mulți.

    Politicieni de tip Traian Băsescu, spre exemplu, cer alegătorilor putere, tot mai multă putere...Vrea Primăria, apoi Consiliul General, apoi Președinția, apoi Guvernul, apoi un Parlament docil, apoi o societate docilă, o țară întreagă la picioarele lui. Cînd obține ceva din ceea ce solicită, decretează imediat că este Dumnezeu și doar el deține adevărul absolut. Cetățeanul contează strict atît timp cît are ceva de oferit.

    Asemenea mentalitate e transmisibilă în jos, către mase, nu degeaba se spune că peștele de la cap se împute. Se știe de milenii că nu se poate interveni la nivel general fără modificări ale mentalității individuale. ”Dacă e să se schimbe lumea, întîi trebuie să mă schimb eu” zice japonezul. La noi, se împămîntenește conceptul invers: întîi să mi se dea, întîi să se schimbe sistemul, și apoi văd eu dacă e cazul să mă schimb sau nu, În mod firesc, e blamabilă asemenea gîndire, dar cum poți da cu piatra cînd exact ăsta e mesajul oferit de primii oameni ai nației: ”Dacă vreți să vă dăm, dați-ne mai întîi voi totul”?

    Din nefericire, s-a dovedit că nici măcar atunci cînd Băsescu a primit destul de mult de la alegători nu a oferit nimic la schimb. Și nu e singurul. Astfel, se distruge sistematic respectul pentru autoritate, se accentuează disoluția statului, se favorizează haosul. Locul dialogului deschis, onest, cu cetățenii e luat de ședințe de taină, de închiderea ușilor în nasul presei, de decizii ”la secret”, în numele principiului găunos, comunistoid, ”știm noi mai bine ce trebuie făcut, nu trebuie să știe și poporul”.

    În România, totul se secretizează, vertiginos, iar politica dialogului lasă loc politicii pumnului. În viziunea guvernanților, nu mai avem organe de presă, ci trîmbițe înveninate ale mogulilor. Nu mai avem sindicate, ci organizații clădite după model mafiot care se implică, pe bani, în lovituri de stat. Nu mai avem mitinguri de protest, ci atentate la instituțiile democratice ale statului. Nu mai avem societate civilă, ci lingăi plătiți din surse oculte. În fine, nu mai avem opoziție, ci grupuri de interese gata să vîndă țara estului/vestului/oricui e interesat...Repet, toate astea în viziunea guvernanților. Priviți cu atenție la figuri precum premierul Emil Boc, precum ministrul Elena Udrea ori precum Roberta Anastase. Oamenii ăștia nu mai vorbesc ca niște aleși ai poporului, ci precum Moise abia pogorît de pe munte, cu tablele legilor în brațe. Se ascultă cu pioșenie, dar nu se comentează, cam ăsta e mesajul nerostit.

    Tarele sistemului se propagă exponențial și pervertesc brumele de conștiințe rămase; cetățeanul de rînd se scîrbește și se închide în sine; societatea românească se închide, și ea, la loc, după două decenii de libertate în care nici nu a apucat să se deschidă cum trebuie. Iar, peste toate, cel mai grav e că viitoarea putere, oricare va fi ea, ar putea nu să o ia de la zero, pe baze normale de această dată, ci să continue exact de unde a lăsat cea actuală.



    Continuare
  • 275 comentarii

    24901 vizualizari

    Atenție la Letonia!

    Atenție la Letonia!

    În locul actualei opoziții, aș trata cu toată atenția ceea ce s-a întîmplat, sîmbătă, în Letonia, țară fostă comunistă, la alegerile legislative.

    Asta pentru că scrutinul a fost cîștigat de către coaliția de centru-dreapta aflată la guvernare, Blocul Unităţii, Uniunea Verzilor şi gruparea Pentru Patrie şi Libertate, deși a fost nevoită să adopte, în ultimul an, măsurile cele mai dure, pe fondul crizei, și s-a confruntat cu atacurile puternice și repetate ale stîngii.

    O situație, dacă vreți, foarte asemănătoare cu cea de la noi, unde guvernarea este de dreapta, ia măsuri impopulare și cade în sondaje, în timp ce stînga se pregătește să preia, glorios, puterea la viitoarele alegeri, anticipate sau la termen. Letonia a trecut în ultimii doi ani prin momente dramatice, în primul rînd o cădere a economiei cu 25%, devastatoare aș spune, ceea ce a scos oamenii pe străzi. Cînd reformistul Valdis Dombrovskis a preluat guvernarea, anul trecut, nu îi dădea nimeni nicio șansă, iar  după ce a început să taie în carne vie, nici atît. Premierul a redus din salarii, a mărit taxele și impozitele, a sporit șomajul prin concedieri masive de angajați ai statului, în timp ce adversarii social-democrați îl tocau mărunt la fiecare decizie, cereau anularea măsurilor nepopulare și îl acuzau că a vîndut țara organismelor financiare internaționale.

    La alegerile de sîmbătă, spre stupoarea generală, coaliția de guvernare și-a spulberat adversarii de stînga și a luat două treimi din mandatele parlamentare, ceea ce înseamnă că va rămîne la putere încă un mandat, al treilea consecutiv. Alegătorii letoni au reușit să vadă dincolo de scăderea nivelului de trai, de șomaj, de împrumuturile externe uriașe, de deficitul bugetar masiv, și au dat votul de încredere exact celor care i-au ”chinuit”, după formula social-democraților. Nu știu care sunt șansele ca situația din Letonia să se repete și la noi, la viitoarele alegeri, dar, cum spuneam, în locul liderilor actualei opoziții aș fi, de acum, ceva mai rezervat și mai atent la mișcările politice. În politică, marile surprize nu prea lasă loc de regrete...


    Continuare
  • 23 comentarii

    6033 vizualizari

    De ce nu sunt de acord cu dl.Isărescu

     De ce nu sunt de acord cu dl.Isărescu


    Două ieșiri la rampă, în aceeași zi, care merită toată atenția, chiar dacă sunt doar parțial de acord cu una dintre ele, și chiar dacă ele sunt ușor în opoziție una față de cealaltă.

    În prima, economistul-șef al BRD, Florian Libocor, spune că România a ajuns la un nivel al evaziunii fiscale care nu a mai fost atins din 1990. El atrage atenția că situația dramatică actuală este cauzată în primul rînd de incapacitatea statului de a colecta  taxele și impozitele, ceea ce generează drept unică soluție de redresare economică reducerea la nesfîrșit a cheltuielilor bugetare.
    Libocor mai spune că reluarea creditării e un vis frumos în condițiile în care se aplică sistematic tăieri de venituri.

    Absolut de acord cu opinia domniei sale, care sintetizează, de pe poziția de expert al unei mari bănci private, adevăratele probleme ale economiei românești. Aș adăuga că, atît timp cît afaceriștii care constituie clientela politică a actualei guvernări sunt scutiți de la plata a tot felul de datorii către stat, unele bătînd spre suta de milioane de euro, e inutil să jupoi șapte piei de pe spinarea contribuabilului mărunt, în speranța că relansezi economia. Mai spune dl.Libocor că numai din stoparea contrabandei cu ţigări, statul ar putea obţine venituri suplimentare de un miliard de euro. Așa o fi, dar îmi aduc aminte de anumite acuzații formulate anul trecut, în campania electorală, legate de niște țigări de contrabandă a căror valoare umflase buzunarele unor grei ai partidului de guvernămînt și, implicit, ale partidului în sine. Cu buzunarele alea cum rămîne, dacă lichidăm contrabandă?

    O a doua opinie vine de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. El spune că vina pentru datoria externă privată a României o poartă românii înșiși, cei care s-au repezit să ia, în ultimii trei ani mai ales, credite pentru diverse produse casnice, iar acum au dificultăți cu rambursarea lor. Fenomenul e corect prezentat, dar incorect explicat, și aici mă despart în gîndire de dl.Isărescu.

    Într-adevăr, în guvernarea ADA, românii s-au năpustit să ia credite peste credite, dar au făcut-o pentru că guvernanții înșiși au încurajat această practică și au promis, sistematic, marea cu sarea, începînd cu celebrul ”Să trăiți bine!” din campania electorală 2004. ”O să vedeți cît de mult s-a dotat România cu frigidere, mașini de spălat și asa mai departe", mai spune dl.Isărescu. Așa e, dar să nu uităm nici faptul că, de dimineață pînă seara, eram asediați de mai-marii țării cu mesaje hiper-optimiste despre creșterea economică, ajunsă la cote fără precedent, despre ce viitor luminos ne așteaptă șamd. Nici măcar izbucnirea crizei economice mondiale nu a temperat acest hei-rupism total deraiat de pe șine, să ne aducem aminte doar ce asigurări primeam de la președinte și de la premier, conform cărora România nu va fi afectată, că există bani pentru creșteri de salarii și pensii etc. Și de ce să n-o spunem, ce e rău în faptul că, după 50 de ani de dictatură și de lipsuri, românii de rînd au încercat să își ridice puțin ștacheta nivelului de trai, să alunge amintirea sumbră a vremurilor teribile de altădată cu un frigider sau o mașină de spălat noi? Chiar era musai să intrăm în UE cu WC în curte și opaiț în loc de lustră?

    Și să ne mai amintim, doar în treacăt, ce costuri uriașe a presupus campania prezidențială de anul trecut, probabil mai mari decît toate campaniile de după 1990 la un loc; toți banii aceia au venit de undeva, iar cei care i-au dat, musai să îi recupereze acum, prin orice mijloace. Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut vreodată, în acea perioadă de explozie a creditelor, pe dl.Isărescu ieșind, întunecat la chip, la scenă deschisă, pentru a le atrage atenția românilor că nu fac bine ce fac. Așa cum o face azi, din păcate retroactiv, adică într-un moment cînd nu se mai poate repara nimic. Datoria privată a țării a ajuns la 23 de miliarde de euro, iar 50% din populația activă are de achitat rate la bancă, mai mari sau mai mici, din salarii și pensii tot mai mărunte și mai nesigure. Comerțul cu iluzii implică, întotdeauna, costuri uriașe. Iluziile le-am avut, deja, acum, pentru mulți ani, urmează costurile, din nefericire.






    Continuare
  • 81 comentarii

    14354 vizualizari

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...


    România a oferit Uniunii Europene, la jumătatea acestei săptămîni, un spectacol halucinant: zeci de poliţişti de frontieră şi vameşi au fost reţinuţi joi dimineaţă în Vama Siret, pentru trafic de ţigări şi luare de mită. Ofiţeri ai Direcţiei Generale Anticorupţie şi procurori anticorupţie au făcut, în paralel, percheziţii atît la sediul vămii, cât şi la domiciliile poliţiştilor şi vameşilor reţinuţi, filajul în acest caz fiind început încă în urmă cu şase luni, după cum susține presa.

    De ce afirm că e un  spectacol halucinant oferit UE? Pentru că, acum cîteva luni, prin toamnă, cînd ancheta de mai sus era la debut, Olanda, Germania sau Franța ne transmiteau semnale iritate legate de incompatibilitatea țării noastre cu spațiul Schengen. În replică, regimul de la București, cu șeful statului în frunte, susținea că nici vorbă de așa ceva, presa e de vină că intoxică, iar țările respective nu au absolut nimic cu noi. Ulterior, semnalele iritate au devenit semnale oficiale, dar guvernanții nu s-au lăsat. ”România a îndeplinit toate condițiile tehnice legate de aderarea la spațiul Schengen”, tuna premierul Boc. Același mesaj îl repeta Băsescu și în discursul de la Strasbourg.

    Una peste alta, noi suntem perfect pregătiți pentru Schengen, oare ce o avea lumea cu noi de nu ne vrea, totuși? Cam ăsta e mesajul pe care l-am transmis, săptămîni bune, UE și opiniei publice occidentale.

    Bun. Și azi dimineață vine bomba: toți vameșii unui important punct de frontieră sunt săltați de mascați, iar vama e blocată, motivul fiind favorizarea contrabandei cu țigări. Șpaga e de proporții, un miliard de lei vechi într-o tură de 12 ore.

    Stau și mă întreb, cum, Doamne Iartă-mă, suntem pregătiți de Schengen atît timp cît vămile noastre sunt sat fără cîini, iar corupția e la ea acasă? Cum mai pot Băsescu și Boc să se uite în ochii lui Merkel și Sarkozy, după ce tot ei produc dovada că liderii europeni au dreptate în ce ne privește?
    Și mă mai întreb oare la cît s-o ridica șpaga încasată la frontieră în cei 7 ani de cînd odiosul regim pesedist cel atît de corupt a fost înlocuit de curații din PDL, dacă în 12 ore se încasează un miliard?

    Atenție mare, vorbim doar de punctul de frontieră Siret; ce o fi la nivelul întregii țări?

    În încheiere, vreau să mai amintesc doar două episoade, ambele petrecute în 2009. Într-unul, Vasile Blaga a făcut o afirmație publică incendiară, afirmînd că ”la nivelul polițiilor din statele membre UE există, în acest moment, un mare semn de întrebare legat de continuare colaborării cu ministerul român de Interne”. Deci, problemele erau atît de mari la nivelul MAI încît Europa nici nu mai voia să audă de el, dar cîteva luni mai tîrziu, România lui Băsescu se declara perfectă pentru Schengen.

    Un al doilea episod l-a constitut o acuzație a lui Vanghelie, dacă îmi amintesc bine, cam în aceeași perioadă, el spunînd că deține informații privind ample anchete ale Poliției legate de afaceri cu produse petroliere, de tranzacții cu vagoane întregi de combusibili care nu se regăsesc integral în acte, afacerile respective avînd legătură cu nume sonore din PDL. Și mai spunea Vanghelie că anchetele respective au fost îngropate de putere tocmai pentru a nu perturba alegerile. La acea vreme, presa portocalie i-a sărit rău în cap, dar ceea ce s-a petrecut azi, la frontieră, confirmă că acuzațiile nu erau departe de adevăr. Și că situația în ce privește corupția a scăpat, efectiv, de sub control, sub ochii blînzi ai celor care de dimineață pînă seara se laudă cu performanțele României în domeniu.
    Am încercat din răsputeri să convingem Vestul că România a luat cele mai ferme măsuri pentru a lichida corupția, dar am reușit, din păcate, doar să demonstrăm contrariul, cu vîrf și îndesat.

    Așa că nu îmi mai rămîne decît o ultimă enigmă: oare episodul de azi este determinat de dorința fermă a guvernanților de a face curat, în fine, în sistem, sau asistăm doar la o răfuială între Băsescu și oamenii lui Blaga, despre care relatează presa, imaginea României fiind doar o ”pagubă colaterală”, cum ar spune un militar hîrșîit?



    P.S. Cum se explică faptul că, pe vremea ”coruptului PSD” marile companii internaționale făceau tot mai des poteci să vină în România, iar azi, în timpul marilor luptători anti-corupție, fac iar poteci, numai că în sens invers?





    Continuare
  • 125 comentarii

    18954 vizualizari

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor


    Puțini vor fi observat, prinși în vîltoarea evenimentelor din ultimele luni, de la alianțe născute peste noapte la arestări și scandaluri de partid fratricide, că politica românească se pregătește de o premieră, începînd cu anul viitor. Mai exact, e vorba de debutul unui ciclu electoral pe care l-aș putea numi, fără teama de a greși, drept nimicitor. Și care va produce, cred, mutații spectaculoase, în viitorul destul de apropiat.

    Mai exact, 2012 marchează startul unei perioade patru ani în care vom avea cel puțin șase rînduri de alegeri, fără a pune la socoteală un eventual referendum de suspendare a președintelui. Astfel, în 2012 avem alegeri locale și generale, în 2014 europarlamentare și prezidențiale, iar în 2016 din nou alegeri locale și generale.
    Practic, între fiecare doi ani electorali va exista un singur an tampon, în care alegătorii să își tragă sufletul, e vorba de 2013 și 2015. Marile cicluri electorale de pînă acum, 1992-96, 1996-2000 ori 2000-2004 au avut cîte patru ani tampon. Abia după 2007 lucrurile s-au mai precipitat, cu șase scrutine în trei ani consecutivi, iar rezultatul nu a fost deloc benefic nici pentru partide, nici pentru țară. Disoluția actuală a statului, corupția tot mai generalizată și schizofrenia socială sunt consecințe directe și ale acestor evenimente, mult prea dese. Iar lucrurile stau să se repete, curînd.

    Ce consecințe va avea această situație? Nu dintre cele mai benefice, aș spune. Campania pentru alegerile de anul viitor a început în forță de pe acum, și sunt semne că lucrurile se vor înfierbînta vertiginos, pentru că miza e uriașă. De-o parte avem un partid, PSD, care stă de prea mult timp în opoziție ca să-și mai permită iar tușa, și un PNL care abia așteaptă să revină la guvernare pentru a nu risca să piardă zestrea electorală greu agonisită pe vremea lui Tăriceanu. De cealaltă, un PDL care e pe spinarea tigrului: nu se simte prea grozav, dar gîndul că ar putea cădea îi dă frisoane reci.

    Tăvălugul multi-electoral de care vorbeam va supune, însă, absolut toate partidele unor eforturi supraomenești, pentru că cele șase campanii în doar patru ani vor înghiți uriașe resurse materiale și vor presupune mobilizări umane de excepție. Ca să ne facem o idee, trebuie spus că la ora asta avem formațiuni care nu și-au achitat, încă, nici măcar datoriile de la precedentele campanii. Criza, care va mai dura o perioadă, va face ca nici sponsorii să nu se mai înghesuie, ca altădată. Probabil spolierea banului public va lua proporții, din acest motiv, pentru că - nu-i așa? -, țîța bugetului rămîne veșnic cea mai generoasă.

    Să nu uităm, însă, că tot în perioada de care vorbim, România va atinge vîrful de returnare a datoriilor făcute la FMI și la alte organisme, ceea ce va îngreuna jongleriile cu bani publici. În consecință, e de așteptat să se găsească modalități noi, mai abile sau dimpotrivă, mai nesimțite, de a se deturna sume importante de bani, ceea ce nu e, oricum, o veste bună pentru alegători.

    Dincolo de aceste probleme, partidele politice se vor confrunta și cu tensiuni interne, pentru că forurile conducătoare vor avea șase hopuri de trecut în patru ani, iar oricare pas greșit poate aduce acuzații, congrese extraordinare și încercări de schimbare.

    Să luăm cazul PDL, spre exemplu: e greu de crezut că se va mai scinda acum, pentru că s-a dovedit că aripa reformiștilor nu e nici măcar fulgușor. Asta nu exclude posibilitatea ca Traian Băsescu să aștepte un rezultat slab al PDL în alegeri, anul viitor, pentru a forța preluarea partidului de către fidelii săi. Nici Ponta nu ar avea o viață ușoară dacă PSD nu scoate un scor foarte bun încă de la locale, vara viitoare. Și nici Crin Antonescu, al cărui mandat e de pe acum contestat de destui adversari. Chiar și UDMR ar putea avea probleme, pentru că atacă alegerile cu o echipă nouă, oarecum lipsită de experiență.
    Cît despre partide mai mici, precum PRM ori Partidul Poporului, va fi greu să facă față unei singure ”duble” de alegeri, darmite să o ia de la capăt după numai un an de pauză.

    Este foarte probabil ca scena politică de la noi să se comporte aidoma fotbalului britanic: din cauza prea multor partide de campionat și de ligă europeană, nu se mai dă randament la națională. Partidele de la noi vor dedica energii prea mari alegerilor multiple pentru a se mai ocupa cu maximă seriozitate și de problemele țării, iată o perspectivă pesimistă, dar mai mult decît îndreptățită, dacă ne gîndim cum evoluează lucrurile, de obicei, în politica autohtonă. În 2008 și 2009, PDL a făcut ravagii în finanțele țării pentru a-și asigura victoria sa și a lui Băsescu în alegeri; nu are sens să ne mai mirăm că azi ne chinuim cu măsuri anti-criză care trebuiau de mult luate.

    Din păcate, nu avem nicio garanție că viitoarea guvernare, indiferent care va fi ea, nu va adopta aceeași strategie, a sacrificării intereselor naționale pe altarul celor electorale. Pentru că, așa cum am spus, noua generație de lideri tineri, chiar bine intenționată, este supusă unor presiuni uriașe de jos în sus

    Tocmai din acest motiv, poate nu ar fi deloc o idee rea dacă s-ar lua decizia cuplării alegerilor locale cu cele parlamentare – europenele neputînd fi cuplate cu prezidențialele – pentru a elimina măcar o treime din scrutinele care ne așteaptă.
    Electoratul român pare, de pe acum, tot mai puțin dispus să se prezinte la vot, absenteismul fiind o realitate îngrijorătoare în ultimii ani.
    Iar un absenteism masiv înseamnă înlesnirea fraudei electorale și obținerea unor rezultate nereprezentantive la nivel național.

    Continuare
  • 60 comentarii

    9796 vizualizari

    Ce s-ar intimpla daca am avea un seism precum cel japonez?

    Ce s-ar intimpla daca am avea un seism precum cel japonez?


    Să facem un exercițiu de imaginație, mai în glumă, mai în serios, și să anticipăm ce evenimente ar determina, în România, un cutremur precum cel care a afectat Japonia:

    - Guvernul ar decide imediat alocarea de contracte fără licitație  asfaltatorilor de casă ai PDL pentru refacerea infrastructurii grav afectate. După 3 ani, o comisie parlamentară ar ancheta de ce drumul Piața Unirii – Piața Universității continuă să se  facă doar cu elicopterul.
    - STS ar primi o suplimentare masivă de buget pentru a pune la cale un sistem prin care toți românii să fie avertizați în cel mai scurt timp că tocmai a avut loc un cutremur.
    - Elena Udrea ar demara campania de promovare turistică internațională a litoralului de la poalele Bucegilor.
    - Ministerul Mediului ar investi tot bugetul în mașini de lux și deplasări externe. Explicația oficială ar fi că nu poți investi în mediu atît timp cît nu mai ai mediu.
    - PDL s-ar scinda fără congres.
    - Corneliu Vadim Tudor ar declara în PE că seismul e provocat artificial de ruși, pentru a separa Transilvania de România.
    - Laszlo Tokes ar pleca urgent din PE să verifice dacă e adevărat.
    - Traian Băsescu ar afirma că seismul a dărîmat țara numai din vina guvernării Năstase, care a scos stîlpii de rezistență de la blocuri pentru a face săli de sport în mediul rural, cu precădere la Cornu. Emil Boc ar susține că da, așa e.
    - Autoritățile ar retrage complet vameșii de la post, invocînd că a devenit neclar unde încep și unde se termină frontierele.
    - Executivul ar impune un bir nou tuturor contribuabililor, numit ”taxa pe seism”. Ea ar susține financiar o amplă campanie media cu mesajul ”Atenție, vine iar peste 40 de ani!”. Contractul ar fi atribuit direct firmei lui Felix Tătaru și posturilor TVR și B1TV.
    - Niels Schnecker ar explica, la Antena 3, că personajul Crăcănel a rămas așa pentru că l-a prins seismul cu picioarele pe falii diferite.
    - Ministerul Sănătății ar informa că WC-urile din curțile celor 42% gospodării fără apă curentă s-au depărtat, în medie, cu 50 de metri față de case și ar avertiza ruralii să nu le încurce între ele.
    - Benzina s-ar scumpi iar, cu 6 bani/litru. Fără legătură cu seismul.
    - Monica Ridzi ar cere amînarea procesului. Măcar pînă la reconstrucția tribunalului.
    - Pentru a se limita riscul de tsunami, lacurile Snagov, Herăstrău și Floreasca ar fi secate și oferite domeniului imobiliar.
    - Presa ar specula că noul premier tehnocrat ar fi Virgil Hîncu.
    - BNR ar emite o monedă jubiliara sub numele ”50 de ani pina la zona euro”
    - Gigi Becali ar descoperi, îngrozit, că terenurile lui centrale s-au mutat înapoi, în afara orașului.
    - S-ar găsi resturile Elodiei. În trei județe diferite...
    - În fine, mulți turiști străini nu ar sesiza nicio diferență.

    Continuare
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • ios:

    It's гemаrkable to pay a vist this weЬ site and reading the views of all friends about his paraɡraph, while I amm also keen of g...

  • riderblogzone:

    Nice replies in return of this query with solid arguments and telling all about that.

  • شركة تنظيف خزانات بالطائف:

    It's awesome designed for me to have a web page, which is beneficial in favor of my knowledge. thanks admin

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva