• 72 comentarii

    14904 vizualizari

    Solutia iesirii din criza: aduceti specialistii!

    Pana acum doi ani puteam vorbi de masuri ”anticriza” ale guvernului, astfel incat sa se micsoreze efectele negative, in Romania, ale crizei economice mondiale. Nu s-au facut analize serioase, nu s-au luat masuri concrete, s-au facut doar declaratii gen ”economia duduie”, ”avem primele semne de iesire din criza” etc, pentru ca noi, din pacate, am fost si suntem intr-o continua campanie electorala. Astazi suntem in plina criza si, in opinia mea, suntem chiar epicentrul crizei pentru aceasta zona europeana.

    Este evident ca, in ultimii ani, tara a fost si este prost guvernata si azi suntem in colaps. Privesc si ascult emisiunile TV. Citesc presa. Tara, ca si la alegeri, este impartita in doua tabere. Cei care lauda si iau apararea actualei puteri, fara sa inteleaga gravitatea situatiei si cei care critica, fara sa ofere solutii. Cetatenii privesc nedumeriti si nu inteleg ce li se intampla. Nu inteleg cu ce sunt vinovati pentru ca sa ajuns aici, de ce dupa mai mult de 30 de ani de munca serioasa nu au dreptul la pesia calculata conform legilor acestei tari, nu inteleg care va fi viata lor de aici incolo. Reducerea cheltuielilor publice este o necesitate, dar cine si de ce le-au majorat in ultimii 4-5 ani? De ce se incepe cu reducerea pensiilor si nu cu numarul de masini din coloanele oficiale? De ce nu se introduce obligativitatea ca toti functionarii de stat, inclusiv ministrii, sa calatoresca cu clasa ”economic” in afara? De ce nu se blocheaza toate achizitiile publice care nu sunt strict necesare pentru buna activitate? Inteleg ca trebuie sa micsoram costurile, dar cum marim veniturile altfel decat prin majorarea taxelor?

    Un guvern competent si responsabil trebuie, in mod OBLIGATORIU, sa propuna si MASURI COMPLEMENTARE pentru crearea de noi locuri de munca, sa propuna proiecte majore care sa antreneze economia romaneasca, oferte clare si predictibile pentru investitorii privati romani si straini. Suntem constienti cati romani bogati si intreprinzatori investesc astazi in alte tari doar pentru ca in Romania nimic nu dureaza si nu este sigur? Romanii sunt bine pregatiti profesional, cu specialisti in diverse domenii, oameni de afaceri de succes care pot propune solutii, pot ajuta guvernul prin propunerile lor, pentru a se lua masuri mai corecte si mai putin dureroase pentru populatie. Sunt convins si sustin necesitatea unui dialog al factorilor responsabili cu specialisti, dar cu situatia CORECTA si CONCRETA a Romaniei in fata.Trebuie chemati specialisti fara a ne uita la culoarea lor politica, ci numai la pregatirea lor, trebuie apelati economistii de prestigiu.  Oare vom invata vreodata ca ascunderea gunoiului sub pres nu inseamna si curatenie?

    Continuare

    Tag-uri:

  • 38 comentarii

    8157 vizualizari

    De ce se razboieste puterea cu pensionarii

    De ce se razboieste puterea cu pensionarii

    ”M-am saturat de votul batrinilor infricosati! Ca si acum cincisprezece ani, ca acum zece ani, ca acum patru ani, pesedeii, cu Nastase si Iliescu ai lor, sint votati masiv de indivizii incapabili sa-si aduca vreo contributie la viata sociala a tarii. Luati la bani marunti, ei sint tocmai generatia care, prin indiferenta, supusenie, lasitate si oportunism la scara nationala, au adus tara la starea de faliment din 1989. Ei sint generatia salvata de la inec de Ion Iliescu in 1990, cind au fost trecuti masiv la pensie. Desi ne-au lasat o tara in ruina, au pretentii la pensii mari si la gratuitati masive: la autobuz, la incalzire, la tratament, la spitale, la medicamente. N-au produs si nu produc nimic, dar continua sa fie stapinii nostri din umbra. Miliarde de dolari au fost virate - legal sau ilegal - spre plata pensiilor, pentru ca de acolo venea votul cel gras: votul neputintei si-al inapoierii programate”.

    Daca am înlocui cuvîntul ”bătrîn” cu ”evreu”, probabil că Hitler ar fi fost mîndru de asemenea discurs. Numai că el nu datează de pe vremea naziștilor. Ci de pe vremea cînd regimul Băsescu făcea ultimele repetiții pentru a intra în pîine, în decembrie 2004. Textul de mai sus nu a fost postat pe siteul organizației ”Noua Dreaptă”, sau ”Noii legionari”, ci a apărut într-un prestigios cotidian național, unde semnau elitele grupate în spatele noii vedete politice a României, alianța D.A. Și nu e creația vreunui nostalgic fascistoid, ci a distinsului intelectual Mircea Mihăieș, numit ulterior de Băsescu în conducerea Institutului Cultural Român. La vremea respectivă a produs vîlvă, a fost amendat, chiar, de către Consiliul Anti-Discriminare, dar și-a atins cu vîrf și îndesat scopul: a reușit să anatemizeze și mai mult generația de vîrsta a treia și să creeze noi prăpastii ale vrajbei între români. Pe atunci, credeam că e vorba de un exces de zel de moment, de un delir publicistic provocat de dorința de remarcare pe lîngă noii jupîni ai țării. M-am înșelat, și constat abia astăzi cît de mult.

    În realitate, articolul lui Mihăieș developa strategia pe termen lung a noilor guvernați, de exterminare prin orice mijloace a pensionarilor, doar pentru vina de a fi mai apropiați de stînga decît de dreapta. Mulți se întreabă, acum, de ce insistă Băsescu pe reducerea pensiilor, ori măcar pe impozitarea lor, pe anularea dosarelor de pensionare medicală a unor români șamd. Mereu și mereu, aceiași obsesie vizavi de pensionari...Ni se explică, savant, că pensiile sunt prea mari și trebuie tăiate, că bătrînii sunt niște asistați social, că România are prea mulți pensionari șamd.

    O propagandă de-a dreptul nazistă, încurajată de un partid de guvernămînt și de un șef de stat care știu foarte bine că nu vor putea rupe niciodată voturile vîrstnicilor, așa că e mai bine să îi ”execute”, fie printr-o culpabilizare morală și o presiune psihică menită să îi îndepărteze de urnele de vot, fie, efectiv, prin lichidarea fizică. Par vorbe mari, dar cînd prețul medicamentelor crește cu 700% nu putem decît să ne amintim cu amărăciune de bancul celebru de acum un sfert de secol, de la radio Erevan: ”Dle.Ceaușescu, dar cu cianură ați încercat?”.

    În fapt, pensionarii nu sunt asistați social, iar pensiile lor nu sunt daruri de la statul atotpututernic și milostiv. Ei sunt plătiți din proprii bani, puși deoparte în anii de muncă. (Dacă am retrocedat bunurile foștilor proprietari, cum am putea refuza să ”retrocedăm” celor care au muncit banii colectați de stat) Ba, mai mult, ei sunt cei care, paradoxal, sponsorizează statul și nu invers. Mai exact, românii contribuie mai mult decît este nevoie pentru pensiile lor, pentru că media de vîrstă a romînului face ca el să nu trăiască decît 18 ani după pensionare (22 de ani femeile, 14,7 ani bărbații), în timp ce stagiul de cotizare este, conform datelor oficiale, de 32,6 ani. Aceleași stastici atestă că românii ar trebui să primească o pensie medie de cca.11 milioane de lei vechi, judecînd după contribuțiile lor la bugetul de pensii. Asta înseamnă cu vreo 70% mai mult decît pensia medie actuală, dar să nu uităm că o eventuală impozitare a pensiilor, care se dezbate aprig acum, ar putea modifica încă și mai dramatic acest procent. 80% din pensiile din România sunt sub 1.000 de lei, iar peste doua treimi dintre acestea sunt sub 550 de lei. Și atunci, unde mai este statutul de ”asistat social”, cum mult îi place să repete, iar  și iar, președintelui Băsescu?

    În fapt, cred că problema actualilor guvernanți ar putea fi rezolvată mult mai simplu, fără atîtea strategii anti-pensionari justificate doar de vina acestora că se simt mai bine protejați de social-democrație: să se dea o ordonanță de urgență prin care să se interzică celor peste 60 de ani să voteze și cu asta basta. Sau, și mai bine, să se interzică votul celor de stînga, per ansamblu. Nici nu vom mai asista la genocidul pensionarilor și, poate, în felul ăsta, mai recuperează și PDL din procentele care i se duc pe apa Sîmbetei, în sondaje.






    Continuare
  • 178 comentarii

    17722 vizualizari

    Cum pregătește puterea, meticulos, dinamitarea viitorului regim

    Cum pregătește puterea, meticulos, dinamitarea viitorului regim

    Sondajele de opinie arată că PDL se prăbușește vertiginos pînă spre o cotă care l-ar putea împinge, se spune, în afara parlamentului, în 2012. Personal, nu cred că va fi chiar așa, dar ceea ce puțini remarcă e faptul că, prin acțiunile sale, paradoxal, regimul Băsescu a început demult să sape la temelia viitoarei puteri, indiferent care va fi ea, lucru care nu are cum să îi displacă. Să mă explic.

    În perioada guvernării Năstase, din care am avut onoarea să fac parte, se discuta insistent, în ultima parte a anului 2004, despre tot felul de măsuri populiste pe care ar fi fost recomandat să le luăm, pentru a ne spori zestrea electorală, fiindcă existau bani. Îmi aduc aminte că Marian Sîrbu, parcă, a venit chiar cu ideea să majorăm pensiile, dar cel care s-a opus a fost Năstase, care a spus că banii din buget trebuie folosiți în primul rînd pentru investiții care să producă bani, la rîndul lor, precum autostrada Bechtel șamd. Mihai Tănăsescu, la rîndul lui, era foarte parcimonios cu finanțele, nu concepea nicio cheltuială hazardată, eu eram obsedat de investiții în energie și în parcuri industriale, cum nu prea am mai auzit să se fi făcut în ultimii ani și tot așa...

    Exista, recunosc, o încredințare fermă că PSD va cîștiga alegerile (nici azi nu sunt pe deplin convins că le-a pierdut cu adevărat) și eram conștienți că, după scrutin, tot noi va trebui să gospodărim țara, așa că nu ne înduram să aruncăm cu bani de care tot noi ar fi trebuit să ne folosim. Așa se face că guvernul Tăriceanu a beneficiat, cînd a ajuns la putere, de o rezervă de cîteva miliarde bune de euro, strînse de noi cu trudă, din care s-a apucat imediat să facă pomeni electorale. Sunt curios dacă i-ar mai fi dat mîna să introducă celebra cotă unică dacă în loc de munți de bani ar fi găsit în visterie doar un bilet cu lista datoriilor. Cum am găsit noi cînd am venit la putere, în 2000!

    A urmat de acum știuta angajare masivă de bugetari, răsplătirea sponsorilor politici șamd, iar banii s-au topit iute. Guvernul Boc instalat după 2008 nu a mai găsit munți de bani în rezervă, dar a găsit o țară fără datorii demne de luat în seamă, un teren virgin, financiar vorbind, pe care s-a apucat, rapid, să îl ”pîngărească” prin împrumuturi peste împrumuturi de la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, piața internă și externă șamd. Și uite așa, s-au mai topit cîteva zeci de miliarde de euro. În acest moment, se vorbește de un nou împrumut de la FMI, ceea ce ar putea aduce România aproape de limita maximă a îndatorării, desigur, ținînd cont de posibilitățile noastre de rambursare. Acest împrumut nou ar avea menirea să ”rostogolească” pentru viitor tranșele pe care țara noastră ar trebui să le achite, de la anul, în contul banilor luați deja anul trecut. (Cum se știe, împrumutul de la Fond se achită într-o perioadă de pînă la cinci ani). În 2011, România va avea de finanţat un deficit bugetar de cel puţin 6 miliarde de euro dacă va reuşi să reducă nivelul acestuia la 4,4% din PIB, iar către FMI va avea de plătit cca.300 de milioane de euro. Serviciul datoriei publice guvernamentale pe anul viitor va cuprinde rate de capital de circa 11,3 mld. euro şi dobînzi de 2 mld. euro, adică un total de peste 13 mld. Euro. În 2012, an electoral, cînd începe și rambursarea ratelor de capital, nota de plată va creşte cu încă aproape două miliarde de euro. 

    Prin iunie, Tănăsescu avertiza că România nu ar trebui să mai ia un nou credit de la FMI, fiind de preferat soluții alternative. Numai că regimul PDL știe de ce e bine să facă toate împrumuturile pe care le are la îndemîna. Pentru că ele vor trebui plătite nu de către cei care le-au contractat în actualul mandat, ci de către viitoarea guvernare, că va fi ea PSD, PNL, sau o combinată. PDL și Băsescu știu și rîd în barbă de pe acum la gîndul că, viitorul președinte și viitorul guvern vor trage din greu să achite tranșele de bani luate azi de ei, în timp ce portocaliii vor sta, relaxați, în băncile opoziție și vor critica puterea, așa cum stă bine oricărei opoziții. Indiferent cine va veni la putere, deci, va porni cu cel mai mare handicap de după revoluție, în ceea ce privește starea economiei. Iată de ce putem considera că adevăratul guvern de sacrificiu nu e Boc 5, așa cum se scrie în presa ultimelor zile. Ci guvernul de după viitoarele alegeri, oricare va fi el.




    Continuare
  • 133 comentarii

    42540 vizualizari

    Cazul Curtii Constitutionale: de ce se iau decizii pe muchie de cutit?

     Cazul Curtii Constitutionale: de ce se iau decizii pe muchie de cutit?


    Respingerea contestațiilor opoziției la legea pensiilor ridică o problemă care ar merita o mai amplă dezbatere în presă, cred eu, cu atît mai mult cu cît e vorba de decizii care afectează nu o persoană, ci o țară întreagă.


    Presa de ieri și cea de azi consacră spații generoase unei chestiuni aparent incitante: a votat sau nu pesedistul Ion Predescu în favoarea respingerii contestațiilor PSD și PNL, și dacă da, ce jocuri politice face?

    Nu știu dacă Predescu, fostul meu coleg de partid și de parlament, a votat așa ori ba, nici dacă are sau nu dreptate. Sau dacă a făcut te miri ce jocuri politice oculte. Mi-e teamă, în schimb, că nu vedem pădurea din cauza copacilor. Adevărata problemă este faptul că 4 dintre cei 9 judecători, indiferent care, au analizat îndelung legea, mai bine de o săptămînă, și au ajuns la concluzia că este neconstituțională.

    Or,  judecătorii Curții sunt specialiști de prim rang, juriști cu experiență, oameni care știu să analizeze o lege cu ochiul profesionistului versat. Nu e vorba de verdicte ale presei, ori ale politicienilor care se perindă de dimineață pînă seara pe micile ecrane. Și observăm, în același timp, că opinia unei singure persoane face ca o lege să devină din constituțională, ne-constituțională și viceversa. O lege care are implicații pentru milioane de români, pentru ani sau decenii de aici încolo, cel puțin teoretic. O lege care poate împinge mulți bătrîni la disperare, sau poate chiar la sinucidere, este considerată în afara legii de 4 judecători și în interiorul ei de 5.

    Percepția la nivelul opiniei publice e simplă și justificată: dacă patru din nouă judecători consideră legea cu probleme, înseamnă că ceva ar putea fi în neregulă acolo. Și dacă ar fi fost vorba de o singură opinie contradictorie și tot am fi avut un semnal de alarmă. Mă întreb dacă legea de funcționare a Curții Constituționale nu ar trebui modificată după modelul oferit de sistemul proceselor cu jurați, acolo unde nu există verdict fără unanimitate. Dacă un singur jurat vede lucrurile altfel, condamnarea nu se poate pronunța, iar deliberările continuă pînă cînd se pun toți de acord. Se poate ajunge chiar la rejudecarea procesului, în cazul absenței unanimității, funcție și de reglementările statale în țări federale precum SUA, spre exemplu.

    Mesajul e simplu: un om nu poate fi condamnat, iar viața lui nu poate fi distrusă, dacă, într-un juriu, există persoane, chiar în minoritate, care consideră probele insuficiente.

    De ce, oare, e posibil ca viețile a milioane de români să fie sever afectate de o lege față de care 44% (matematic calculat) dintre judecători au rezerve? Poate că aici ar trebui canalizate dezbaterile din media, iar rezultatul ar trebui să fie o propunere de modificare a legii de funcționare a Curții, măcar în sensul introducerii majorității de două treimi, dacă a unanimității nu e posibil. Și dacă tot vorbim de modificarea legii, poate nu ar fi o idee rea să se renunțe și la sistemul desemnării judecătorilor de către instituții politizate, pentru a elimina orice fel de suspiciuni legate de posibila influențare ocultă a acestora. Curtea Constituțională trebuie să fie o redută absolut neutră și o stavilă împotriva abuzurilor politice cărora le cade victimă cetățeanul, nu o emanație a acelorași structuri politice care produc obiectul muncii judecătorilor, adică legile.

    Continuare
  • 104 comentarii

    10264 vizualizari

    În cine să mai aibă românii încredere?

    În cine să mai aibă românii încredere?


    La această oră, nu îmi e clar dacă votul acordat de parlament scăderii TVA a fost o greșeală sau mai mult de atît, dar, oricum, asta nu are importanță.

    Problema e că, analizînd la rece situația creată, observăm cum aleșii poporului au dat, singuri și neajutați de nimeni, de această dată, lovitura de grație unei instituții a statului, legislativul. Aflat, oricum, la cote de popularitate scăzute, dar care mai avea, cît de cît, o anume doză de onorabilitate în ochii românilor. Acum, alegătorii obidiți află că, la vremuri de restriște, cînd țara e pe butuci, parlamentarii sunt atît de concentrați la rezolvarea problemelor de interes național încît habar nu mai au ce votează. Scandalul apare la scurtă vreme după uriașa fraudă de la votarea legii pensiilor, cînd milioane de oameni au aflat că, pentru putere, 80 de voturi e totuna cu 170. Și tot acum aflăm că PDL a decis să interzică, pur și simplu, parlamentarilor săi să își exprime votul la moțiunea de cenzură, ceea ce e un act neconstituțional de-a dreptul. Parlamentul este cea mai importantă instituție a statului, este esența democrației, iar ceea ce se întîmplă la noi te face să te întrebi ce s-ar fi ales de marile democrații europene, unele vechi de un mileniu, dacă și la ei s-ar fi petrecut același fenomen.

    Tăvălugul dezamăgirilor pare, din nefericire, de neoprit. Pînă acum, cetățenii își pierduseră încrederea în Traian Băsescu ori în guvernul Boc, care au dovedit că sunt preocupați de orice, numai de sloganul ”Să trăiți bine” nu. Își pierduseră încrederea în justiția care pare specializată în două lucruri: eliberarea înainte de termen a infractorilor de drept comun și în arestarea pentru cîteva zile a unor potențiali mari corupți, ale căror dosare rămîn, mai apoi, îngropate. De curînd, au constatat, stupefiați, că pînă și Poliția, ca instituție, și-a pierdut încrederea în stat, după ce i-au văzut pe agenți strigînd președintelui, la mitinguri, ”Ieși afară/Javră ordinară” și aruncînd caschetele.
     
    Și încrederea în presă a încasat o lovitură grea, după ce publicarea stenogramelor lui Vîntu a arătat cum înțeleg unii dintre jurnaliști conceptul de libertate a exprimării. (Că veni vorba, m-am trezit amestecat personal în povestea asta mizeră, a stenogramelor, fără niciun ”merit”, doar pentru că niște căscați din presa cotrocenistă m-au confundat cu Dan Radu Rușanu, iar apoi au făcut rectificări doar parțiale). Și-au mai pierdut românii deplin pierdut încrederea în serviciile secrete, după ce au constatat, grație aceluiași scandal al stenogramelor, că agenții noștri secreți se pricep doar la ascultat convorbiri intime ale cetățenilor, fără legătură cu infracțiunile.

    Acum, a venit momentul, cum spuneam, să se spulbere orice încredere și în clasa politică, per ansamblu, după ce parlamentarii au ajuns să recunoască, senini, că una au avut în cap și alta au votat. Ce va urma, la rînd? Aproape că mi-e groază să fac pronosticuri...

    Continuare
  • 23 comentarii

    6032 vizualizari

    De ce nu sunt de acord cu dl.Isărescu

     De ce nu sunt de acord cu dl.Isărescu


    Două ieșiri la rampă, în aceeași zi, care merită toată atenția, chiar dacă sunt doar parțial de acord cu una dintre ele, și chiar dacă ele sunt ușor în opoziție una față de cealaltă.

    În prima, economistul-șef al BRD, Florian Libocor, spune că România a ajuns la un nivel al evaziunii fiscale care nu a mai fost atins din 1990. El atrage atenția că situația dramatică actuală este cauzată în primul rînd de incapacitatea statului de a colecta  taxele și impozitele, ceea ce generează drept unică soluție de redresare economică reducerea la nesfîrșit a cheltuielilor bugetare.
    Libocor mai spune că reluarea creditării e un vis frumos în condițiile în care se aplică sistematic tăieri de venituri.

    Absolut de acord cu opinia domniei sale, care sintetizează, de pe poziția de expert al unei mari bănci private, adevăratele probleme ale economiei românești. Aș adăuga că, atît timp cît afaceriștii care constituie clientela politică a actualei guvernări sunt scutiți de la plata a tot felul de datorii către stat, unele bătînd spre suta de milioane de euro, e inutil să jupoi șapte piei de pe spinarea contribuabilului mărunt, în speranța că relansezi economia. Mai spune dl.Libocor că numai din stoparea contrabandei cu ţigări, statul ar putea obţine venituri suplimentare de un miliard de euro. Așa o fi, dar îmi aduc aminte de anumite acuzații formulate anul trecut, în campania electorală, legate de niște țigări de contrabandă a căror valoare umflase buzunarele unor grei ai partidului de guvernămînt și, implicit, ale partidului în sine. Cu buzunarele alea cum rămîne, dacă lichidăm contrabandă?

    O a doua opinie vine de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. El spune că vina pentru datoria externă privată a României o poartă românii înșiși, cei care s-au repezit să ia, în ultimii trei ani mai ales, credite pentru diverse produse casnice, iar acum au dificultăți cu rambursarea lor. Fenomenul e corect prezentat, dar incorect explicat, și aici mă despart în gîndire de dl.Isărescu.

    Într-adevăr, în guvernarea ADA, românii s-au năpustit să ia credite peste credite, dar au făcut-o pentru că guvernanții înșiși au încurajat această practică și au promis, sistematic, marea cu sarea, începînd cu celebrul ”Să trăiți bine!” din campania electorală 2004. ”O să vedeți cît de mult s-a dotat România cu frigidere, mașini de spălat și asa mai departe", mai spune dl.Isărescu. Așa e, dar să nu uităm nici faptul că, de dimineață pînă seara, eram asediați de mai-marii țării cu mesaje hiper-optimiste despre creșterea economică, ajunsă la cote fără precedent, despre ce viitor luminos ne așteaptă șamd. Nici măcar izbucnirea crizei economice mondiale nu a temperat acest hei-rupism total deraiat de pe șine, să ne aducem aminte doar ce asigurări primeam de la președinte și de la premier, conform cărora România nu va fi afectată, că există bani pentru creșteri de salarii și pensii etc. Și de ce să n-o spunem, ce e rău în faptul că, după 50 de ani de dictatură și de lipsuri, românii de rînd au încercat să își ridice puțin ștacheta nivelului de trai, să alunge amintirea sumbră a vremurilor teribile de altădată cu un frigider sau o mașină de spălat noi? Chiar era musai să intrăm în UE cu WC în curte și opaiț în loc de lustră?

    Și să ne mai amintim, doar în treacăt, ce costuri uriașe a presupus campania prezidențială de anul trecut, probabil mai mari decît toate campaniile de după 1990 la un loc; toți banii aceia au venit de undeva, iar cei care i-au dat, musai să îi recupereze acum, prin orice mijloace. Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut vreodată, în acea perioadă de explozie a creditelor, pe dl.Isărescu ieșind, întunecat la chip, la scenă deschisă, pentru a le atrage atenția românilor că nu fac bine ce fac. Așa cum o face azi, din păcate retroactiv, adică într-un moment cînd nu se mai poate repara nimic. Datoria privată a țării a ajuns la 23 de miliarde de euro, iar 50% din populația activă are de achitat rate la bancă, mai mari sau mai mici, din salarii și pensii tot mai mărunte și mai nesigure. Comerțul cu iluzii implică, întotdeauna, costuri uriașe. Iluziile le-am avut, deja, acum, pentru mulți ani, urmează costurile, din nefericire.






    Continuare
  • 133 comentarii

    12964 vizualizari

    O lectie de neuitat servita Romaniei de ”fetele de bronz”

    O lectie de neuitat servita Romaniei de ”fetele de bronz”


    Handbalistele din echipa națională ne-au servit azi tuturor o lecție de neuitat. O lecție a bunului simț, a modestiei și a tăriei de caracter. Nu, nu mă refer la dîrzenia cu care au luptat în finala mică învingînd Danemarca și obținînd medalia de bronz. Să fii a treia echipă a Europei nu e deloc puțin, mai ales cînd ai de înfruntat echipe cu tradiție în acest sport și care beneficiază de condiții de pregătire infinit superioare.

    Mă refer la altceva, și anume la un gest superb, aproape fără precedent, care demonstrează că demnitatea nu a murit încă în această țară atît de vitregită. La faptul că tinerele noastre au refuzat să fie decorate la Cotroceni, de către președintele țării, pentru reușita lor sportivă. "Fetele au spus că nu vor să fie primite la Palat. Dacă ieșeau campioane, era altceva. Vor să fie primite în principal de suporteri și familii", a declarat pentru presă Cristian Gațu, președintele federației. Cuvinte simple, dar expresive, izvorîte dintr-o mare noblețe.

    Nu vreau să se creadă, de această dată, că aplaud o frondă anti-băsesciană, în primul rînd pentru că sunt sigur că nu asta a fost intenția fetelor noastre, iar în al doilea, că a duce un asemenea gest de vis pe tărîmul răfuielilor politice ar fi ca și cum ai zvîrli un trandafir alb proaspăt înflorit în noroi. Nu, sunt sigur că handbalistele noastre nu vor decorații de la președinte doar pentru că simt că nu merită asta...Cred că sunt convinse că puteau mai mult, iar dacă nu a fost să fie, nu țin morțiș nici să se împăuneze lumii întregi cu locul trei.

    De ce spun că fetele noastre de bronz ne servesc tuturor o lecție? Pentru că România ultimelor două decenii s-a obișnuit să fie una a lipsei de performanță în mai toate domeniile, din păcate, dar, nu știu cum și de ce, chixurile noastre sunt generos răsplătite. Sistemul național de decorații și medalii este conceput într-un fel, poate, unic în Europa, de cele mai înalte onoruri beneficiind un număr uriaș de persoane, dar unul foarte mic de personalități.
    Nu vreau să amintesc cum prestigioasa ”Steaua României” a ajuns să fie returnată cu dispreț de oameni care, efectiv, o meritau, doar pentru că ea fusese decernată unor nulități. Iar a te alătura, fie și într-o vitrină a distincțiilor, de nulități e periculos, pentru că ceilalți s-ar putea să nu observe diferența. Președinții de după 1989  au acordat loturi de cîteva sute de medalii importante odată, și-au onorat medicii personali, fotografii, frizerii, consilierii, secretarele, șoferii, finii de cununie șamd. Au fost decorați, la grămadă, pînă și infractori de drept comun, ori foști securiști, iar apoi ne-am umplut de penibil retrăgîndu-le distincțiile. România geme de cavaleri ai Ordinului credincios și de alți ”laureați”. La Bellu nu mai vezi o înmormîntare fără onoruri militare, deși veteranii de război, singurii care ar merita asta, își trăiesc ultimele zile din pensii de mizerie.

    Nici politicienii nu trebuie să ocolească lecția fetelor de bronz. Avem lideri politici care își fac un titlu de glorie din faptul că au ieșit permanent pe locul secund într-o cursă de doi, ori care își umflă biografiile de pe bloguri cu seria alegerilor în care au obținut, sistematic, doar ”medalia” de argint ori de bronz. Avem partide bete de fericire că stau pe locurile 4-5 în sondaje, și ar vrea ca toată lumea să le aplaude. Avem senatori și deputați mîndri că reprezintă boborul după ce s-au ales de pe locurile 3-4 la redistribuirea redistriburii, unii cu cîteva sute de voturi mari și late. Și avem profesioniști de marcă în guvern, care au absolvit facultățile pe ultimele cinci locuri dintr-o generație de sute de studenți, dar care se comportă de parcă iau săptămînal premiul Nobel.

    Și, că veni vorba de Nobel, avem intelectuali de ”valoare”, doar fără opere, care se umplu reciproc de medalii aurite și onoruri create de unii pentru alții, dar care amușinează Nobelul de la distanțe stelare. Iar cînd îl ia o Herta Muller nu știu cum să o cocoșeze cu ”laude” izvorîte din invidiile mărunte ale unor caractere meschine.

    Am spus fetele de bronz? Greșesc, astăzi am descoperit că, măcar în sport, avem fete de aur și de diamant...

    PS: Poate nu ar fi un gest lipsit de temei dacă fostul meu coleg de partid, Mihai Mălaimare, membru marcant al CNA în prezent, față de care continui să am multă prețuire, și-ar prezenta scuze publice pentru că le-a etichetat pe fetele noastre, pe blogul propriu, drept ”o echipă de proaste cu un antrenor cretin”.



    Continuare
  • 228 comentarii

    24374 vizualizari

    Ce capcane ascunde noua Constitutie

    Ce capcane ascunde noua Constitutie


    Proiectul noii Constitutii, elaborat de Administrația Prezidențială în temeiul unor prerogative mai mult decît discutabile - pentru că șeful statului, se știe, nu are drept de inițiativă legislativă -, ascunde, după părerea mea, anumite capcane care merită analizate cu toată atenția.

    Deși mă număr printre cei care consideră că noua Constituție e concepută de Traian Băsescu special pentru a nu fi votată în Parlament, doar pentru a-i permite să mai pună odată legislativul la zid în ochii românilor, cred, totuși, că unele prevederi ale sale trădează o anume viziune a actualului președinte. Mai exact, conștient sau nu, Băsescu a băgat în noul proiect anumite paragrafe care îi definesc mentalitatea, și asupra unuia dintre ele aș vrea să mă aplec în rîndurile de mai joc, pentru că presa ultimelor zile l-a cam ignorat.

    Mai exact, e vorba de o suplimentare a articolului 124 din Constituție care reglementează statutul judecătorilor și unde se precizează că aceștia sunt independenți și se supun numai legii.
    În noua formă, judecătorii sunt independenți, dar se supun, pe lîngă lege, Constituției și deciziilor Curții Constituționale.
    De ce a simțit nevoia președintele să introducă în text Curtea Constituțională?
    Răspunsul e simplu: prin acest artificiu, cetățenii României nu vor mai putea ataca în Justiție anumite decizii ale guvernului, precum tăierea pensiilor, taxa de primă înmatriculare auto etc, dacă, în prealabil, C.C. a stabilit că respectiva decizie e constituțională.

    În acest mod, judecătorii din întreaga țară vor fi obligați să se supună unor decizii politice, pentru că judecătorii C.C. sunt numiți eminamente politic, de către partide și președinte. Dar, mai mult de atît, vor fi obligați să respecte niște hotărîri care, așa cum am mai scris aici, sunt luate adesea la limită, cu 5-4, ceea ce înseamnă că nici măcar judecătorii C.C. nu sunt convinși cu totul de justețea lor.
    Noua prevedere trădează dorința președintelui de a controla indirect pînă și justiția, una dintre puterile statului și încă în privința unor decizii de cea mai mare importanță pentru români.


    Continuare
  • 246 comentarii

    38193 vizualizari

    Marirea pensiilor: Guvernul e in deriva si da mesaje confuze

    Marirea pensiilor: Guvernul e in deriva si da mesaje confuze

    Am urmărit cu interes, dar și cu o anume stupefacție mesajele de azi ale guvernanților, potrivit cărora sunt gata să demareze negocieri serioase cu FMI pentru a mai da drumul la șurub și a mări pensiile și salariile.

    Cu interes, spun, pentru că anunțul lui Boc e o recunoaștere clară că, pe fondul discuțiilor europene vizavi de posibila renunțare parțială la suveranitate a unor state din interiorul UE, România deja a făcut-o. Altfel cum se poate explica mersul cu jalba-n proțap la un organism internațional pentru a le reda românilor propriile lor drepturi, adică pensiile ciuntite abuziv de o putere incapabilă să administreze statul?

    Cu stupefacție, pentru că anul trecut a fost votat un buget de stat care prevede că nu va exista tot anul în curs vreo mărire salarială ori de pensii.
    Și pentru că mai există o legea a responsabilității fiscal-bugetare, care stipulează că majorările salariale cu șase luni înainte de alegeri sunt interzise, plus alte restricții asemănătoare, care transformă demersul guvernului într-unul profund ilegal.

    Concluzia care îmi vine în minte e că actualul executiv e complet în derivă, iar spaima îl face să acționeze haotic, sub imperiul inspirației de moment.

    Continuare

    Tag-uri:

Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • ios:

    It's гemаrkable to pay a vist this weЬ site and reading the views of all friends about his paraɡraph, while I amm also keen of g...

  • riderblogzone:

    Nice replies in return of this query with solid arguments and telling all about that.

  • شركة تنظيف خزانات بالطائف:

    It's awesome designed for me to have a web page, which is beneficial in favor of my knowledge. thanks admin

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva