• 181 comentarii

    26185 vizualizari

    E clar: romanilor nu le-a mai ramas nici bucuria fotbalului

    E clar: romanilor nu le-a mai ramas nici bucuria fotbalului


    Cred că a fost primul meci al naționalei de fotbal pe care românii nu l-au putut vedea. Cînd spun asta, iau în calcul inclusiv perioada neagră a comunismului în care, cu toate restricțiile și economiile practicate, parcă nu au îndrăznit, totuși, să reteze și această mică bucurie a amărășteanului mioritic. Mă refer, desigur, la ce s-a întîmplat aseară, cînd meciul Belarus-România, unul oficial, la urma-urmei, nu s-a transmis decît pe un post de nișă, Digi TV, la care am înțeles că au acces doar vreo treime dintre români. Și la fel se va întîmpla, umblă vorba, și la marele meci cu Franța. TVR nu mai are bani pentru meciurile selecționatei naționale, dar a avut bani să își deschidă vreo 6-7 canale diferite, care, iată, nu sunt de niciun folos. Ce facem, punem iar antenele pe bulgari? Cum s-a ajuns în situația asta nu mi-e clar, nu mă pricep la audiovizual și la regulile care îl guvernează, dar mă întreb doar atît: dacă mare masă a românilor nu mai poate nici un meci al tricolorilor să vadă, care va fi următorul pas? Ce ni se mai taie? Ce ni se mai reduce? Ori, vorba unui banc ceaușist celebru: domnilor guvernanți, cu cianură de ce nu încercați?

    Continuare
  • 125 comentarii

    18765 vizualizari

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor


    Puțini vor fi observat, prinși în vîltoarea evenimentelor din ultimele luni, de la alianțe născute peste noapte la arestări și scandaluri de partid fratricide, că politica românească se pregătește de o premieră, începînd cu anul viitor. Mai exact, e vorba de debutul unui ciclu electoral pe care l-aș putea numi, fără teama de a greși, drept nimicitor. Și care va produce, cred, mutații spectaculoase, în viitorul destul de apropiat.

    Mai exact, 2012 marchează startul unei perioade patru ani în care vom avea cel puțin șase rînduri de alegeri, fără a pune la socoteală un eventual referendum de suspendare a președintelui. Astfel, în 2012 avem alegeri locale și generale, în 2014 europarlamentare și prezidențiale, iar în 2016 din nou alegeri locale și generale.
    Practic, între fiecare doi ani electorali va exista un singur an tampon, în care alegătorii să își tragă sufletul, e vorba de 2013 și 2015. Marile cicluri electorale de pînă acum, 1992-96, 1996-2000 ori 2000-2004 au avut cîte patru ani tampon. Abia după 2007 lucrurile s-au mai precipitat, cu șase scrutine în trei ani consecutivi, iar rezultatul nu a fost deloc benefic nici pentru partide, nici pentru țară. Disoluția actuală a statului, corupția tot mai generalizată și schizofrenia socială sunt consecințe directe și ale acestor evenimente, mult prea dese. Iar lucrurile stau să se repete, curînd.

    Ce consecințe va avea această situație? Nu dintre cele mai benefice, aș spune. Campania pentru alegerile de anul viitor a început în forță de pe acum, și sunt semne că lucrurile se vor înfierbînta vertiginos, pentru că miza e uriașă. De-o parte avem un partid, PSD, care stă de prea mult timp în opoziție ca să-și mai permită iar tușa, și un PNL care abia așteaptă să revină la guvernare pentru a nu risca să piardă zestrea electorală greu agonisită pe vremea lui Tăriceanu. De cealaltă, un PDL care e pe spinarea tigrului: nu se simte prea grozav, dar gîndul că ar putea cădea îi dă frisoane reci.

    Tăvălugul multi-electoral de care vorbeam va supune, însă, absolut toate partidele unor eforturi supraomenești, pentru că cele șase campanii în doar patru ani vor înghiți uriașe resurse materiale și vor presupune mobilizări umane de excepție. Ca să ne facem o idee, trebuie spus că la ora asta avem formațiuni care nu și-au achitat, încă, nici măcar datoriile de la precedentele campanii. Criza, care va mai dura o perioadă, va face ca nici sponsorii să nu se mai înghesuie, ca altădată. Probabil spolierea banului public va lua proporții, din acest motiv, pentru că - nu-i așa? -, țîța bugetului rămîne veșnic cea mai generoasă.

    Să nu uităm, însă, că tot în perioada de care vorbim, România va atinge vîrful de returnare a datoriilor făcute la FMI și la alte organisme, ceea ce va îngreuna jongleriile cu bani publici. În consecință, e de așteptat să se găsească modalități noi, mai abile sau dimpotrivă, mai nesimțite, de a se deturna sume importante de bani, ceea ce nu e, oricum, o veste bună pentru alegători.

    Dincolo de aceste probleme, partidele politice se vor confrunta și cu tensiuni interne, pentru că forurile conducătoare vor avea șase hopuri de trecut în patru ani, iar oricare pas greșit poate aduce acuzații, congrese extraordinare și încercări de schimbare.

    Să luăm cazul PDL, spre exemplu: e greu de crezut că se va mai scinda acum, pentru că s-a dovedit că aripa reformiștilor nu e nici măcar fulgușor. Asta nu exclude posibilitatea ca Traian Băsescu să aștepte un rezultat slab al PDL în alegeri, anul viitor, pentru a forța preluarea partidului de către fidelii săi. Nici Ponta nu ar avea o viață ușoară dacă PSD nu scoate un scor foarte bun încă de la locale, vara viitoare. Și nici Crin Antonescu, al cărui mandat e de pe acum contestat de destui adversari. Chiar și UDMR ar putea avea probleme, pentru că atacă alegerile cu o echipă nouă, oarecum lipsită de experiență.
    Cît despre partide mai mici, precum PRM ori Partidul Poporului, va fi greu să facă față unei singure ”duble” de alegeri, darmite să o ia de la capăt după numai un an de pauză.

    Este foarte probabil ca scena politică de la noi să se comporte aidoma fotbalului britanic: din cauza prea multor partide de campionat și de ligă europeană, nu se mai dă randament la națională. Partidele de la noi vor dedica energii prea mari alegerilor multiple pentru a se mai ocupa cu maximă seriozitate și de problemele țării, iată o perspectivă pesimistă, dar mai mult decît îndreptățită, dacă ne gîndim cum evoluează lucrurile, de obicei, în politica autohtonă. În 2008 și 2009, PDL a făcut ravagii în finanțele țării pentru a-și asigura victoria sa și a lui Băsescu în alegeri; nu are sens să ne mai mirăm că azi ne chinuim cu măsuri anti-criză care trebuiau de mult luate.

    Din păcate, nu avem nicio garanție că viitoarea guvernare, indiferent care va fi ea, nu va adopta aceeași strategie, a sacrificării intereselor naționale pe altarul celor electorale. Pentru că, așa cum am spus, noua generație de lideri tineri, chiar bine intenționată, este supusă unor presiuni uriașe de jos în sus

    Tocmai din acest motiv, poate nu ar fi deloc o idee rea dacă s-ar lua decizia cuplării alegerilor locale cu cele parlamentare – europenele neputînd fi cuplate cu prezidențialele – pentru a elimina măcar o treime din scrutinele care ne așteaptă.
    Electoratul român pare, de pe acum, tot mai puțin dispus să se prezinte la vot, absenteismul fiind o realitate îngrijorătoare în ultimii ani.
    Iar un absenteism masiv înseamnă înlesnirea fraudei electorale și obținerea unor rezultate nereprezentantive la nivel național.

    Continuare
  • 82 comentarii

    41906 vizualizari

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei


    Se schimbă lumea. Și nu neapărat în bine. Se întîmplă lucruri care par să ne dea înapoi, după ce atît amar de vreme ne-am obișnuit cu o singură direcție: înainte. Mai tîrîș, mai grăbiș, dar înainte. Cutremurul din finanțele mondiale, grevele din Grecia, recesiunea din SUA, dar și mișcările stradale de protest din Anglia, din vara lui 2011, fac să sune un clopot de alarmă asupra democrației în esența ei. Se vorbește de suveranități limitate, de Constituții modificate în spiritul crizei, de reducerea drepturilor cetățenești. Și asta e mai îngrijorător decît faptul că, din cauza recesiunii, americanii nu își mai pot schimba mașinile decît o data la trei ani, în loc de doi, sau că românii nu își mai pot lua plasme cu diagonale mai mari, o perioadă.


    Bunăoară, prin afirmația că, orice ar fi la alegeri, nu va ceda puterea actualei opoziții, președintele Băsescu, a transmis, în fapt, un gînd ascuns, a decartat o strategie pe care mizează. Marea problemă pentru el este cum poate obține, efectiv, un vot în plus față de USL în perspectiva lui 2012. Votul salvator, care îi poate menține echipa la putere. În cursul ultimilor ani, răspunsul la întrebarea de mai sus a fost dat prin metode, să le spunem, ”pragmatice”: cheltuind bani publici pentru a cumpăra bunăvoința alegătorilor, ca și pentru a răspunde necesităților susținătorilor financiari de campanie, aparent în favoarea votanților. Adică, regii asfaltului donează baban partidului în campanie, pentru pomeni electorale șamd, iar după alegeri primesc dreptul de a asfalta același drum de zece ori pe mandat, pe cheltuiala și spre binele contribuabilului. Logic, a cheltui înseamnă și a găsi resurse, de aici și obiceiul de a te împrumuta dintr-o direcție pentru a cheltui în alta. Practic, regula regimului Băsescu este de a impozita cu o mînă și de a cheltui cu cealaltă. Am spune că e vorba de clasicul anteriu al lui Arvinte, care tăia de la poale pentru a se cîrpi la coate, numai că  nu e același lucru. De tăiat, se taie mereu numai de la unii, pentru a se cîrpi, sistematic, doar alții.

    Dincolo de asta, ca o observație personală, din dezbaterea oficială asupra democrației a fost eliminat în ultimii ani orice model de ideal, de valoare intrinsecă. Nu mai există spațiu public pentru dezbateri privind valori morale, individuale sau colective, pentru idei novatoare, pentru planuri de viitor pe termen lung. Nu mai există priviri de ansamblu. România e un fotbalist mediocru, care joacă doar cu fruntea în pămînt. Marii jucători, se știe, nici nu se uită la minge, scrutează doar terenul.
     
    După intrarea noastră în UE, prin mesajele președintelui Băsescu nu am făcut decît să sugerăm, și să demonstrăm că România nu era pregătită, cu adevărat, să se integreze. Să ne mai mirăm că, astăzi, numai muncitorii români, altfel extrem de apreciați, sunt refuzați în anumite țări europene, în timp ce muncitorii altor nații au undă verde? Cînd semeni vînt, e firesc să culegi doar furtună.

    Astăzi, în România sunt trei partide importane, conduse de Ponta, Boc și Antonescu. Toți trei oameni tineri, din punct de vedere politic. Tineri, din generații comune și, totuși, atît de diferiți. Îmi pun întrebarea: în alegeri, tinerii se vor îndrepta către discursul de june activist comunist al lui Boc, sau către curățenia morală și pregătirea intelectuală a unor Antonescu și Ponta? Se vor lăsa seduși de promisiunile ferme, obiective, sau de demagogia găunoasă, aproape disperată? Nu am un răspuns, pot doar să sper că vor alege corect.

    În perspectiva vremurilor grele, poate foarte grele, care se anunță, cred că singura speranță a democrației este în politică, dar într-o politică de valoare. Numai cu această politică vom reuși să facem ca România să poată prospera, să nu devină o periferie a politicii și a vieții europene. Și mai cred în șansa tinerilor conducători politici de astăzi ai opoziției, care pot demonstra, într-adevăr, care sunt valorile social-democrației ori ale liberalismului, aplicate într-o țară care are nevoie de valori mai mult ca oricînd.

    Continuare
  • 81 comentarii

    7212 vizualizari

    Unde am gresit la ”meciul” cu Franta

    Unde am gresit la ”meciul” cu Franta



    La meciul cu Franța nu s-a vorbit atît de mult de jocul propriu zis cît de faptul că presa franceză ne-a tăbăcit pentru gazonul deplorabil ori pentru anumite caracteristici naționale. A venit, mai ales, deja celebra emisiune "Les Guignols de l'Info" de la Canal +, unde prezentatorii au spus despre români că sunt cerșetori, păduchioși șamd, iar spiritele s-au inflamat, la noi, apărînd o droaie de comentarii nervoase. Cred însă că, atît în ce privește meciul de fotbal, cît și comentariile, noi, românii, am făcut cîteva greșeli tactice, după cum voi relata mai jos.

    "Nu sunt sigur că meciul va începe pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer pentru a stabili împărţirea terenului, nu e sigur că o să cadă pe pământ, cu toţi românii ăia acolo" a spus unul dintre protagoniștii emisiunii mai sus pomenite. Și a continuat în aceeași notă. "Trebuie să ne temem de contactul direct cu românii pentru că au păduchi” etc.

    Întrebarea e, ce ne-a oprit să facem și noi cîteva observații de același calibru, că doar sunt și la noi prezentatori, realizatori, presă, emisiuni, șugubeți?
    Și ce ce-a oprit să aplicăm cîteva strategii secrete chiar pe terenul de joc, odată ce tocmai meciul de fotbal a declanșat bășcăliile la adresa românilor?

    Spre exemplu, Pițurcă ar fi trebuit să își pună jucătorii să vorbească pe teren, la încălzire, în germană; nici picior de francez nu ar mai fi ieșit de la vestiare și cîștigam cu 3-0 la masa verde.
    Sau șampania pregătită de ai noștri pentru victorie – rămasă nebăută – putea fi pocnită înaintea partidei: francezii ar fi capitulat fără condiții. La urma-urmei, de asta s-au interzis și artificiile la Disneylandul din Paris, pentru că imediat ce începeau să bubuie, mai toți parizienii o luau la fugă spre Elveția.

    În pauza meciului, același Pițurcă ar fi putut să îl întrebe pe omologul francez de ce toți jucătorii săi sunt bronzați la subsuori, sigur ar fi reușit să îl enerveze. Ori să îl întrebe dacă e adevărat că pe e-bay se vînd arme franceze din ambele războaie însoțite de următorul anunț: ”Stare perfectă, a fost încărcată doar odată și niciodată folosită”.

     O altă greșeală a selecționerului nostru a fost că a ales contra Franței jucători de viteză, precum Bănel Nicoliță, cînd se știe că nimeni nu îi întrece pe francezi la goană. Probabil de aia marii producători de pantofi de alergat, Puma și Adidas, sunt germani, dar au făcut marile vînzări în Hexagon.

    Pînă acum vreo zece ani, francezii mergeau la mondiale doar ca să învețe cum se spune ”Iertați-ne” în vreo 17 limbi diferite.
    Acum cîțiva ani, au luat, e drept, Cupa Mondială, dar toată lumea s-a mirat că au cîștigat ceva, în premieră, fără ajutorul unei coaliții internaționale.

    Cît despre terenul plin de gropi, nici nu e de mirare că a fost criticat de oaspeți: de cînd e lumea, francezii nu prea sunt familiarizați cu tranșeele. Puteam să le explicăm, însă, că arată așa pentru că am căutat melci să le facem o tocană  după partidă. Să zică mersi, în schimb, că nu a plouat în ziua meciului, la București; se știe că din cauza ploii, nemții au ocupat cîndva Franța cu cîteva zile întîrziere.
    Nici nu e de mirare că generalul american Patton a spus că preferă mai degrabă o divizie de nemți în față decît una de francezi în spate.
    Ori că, spun gurile rele, adevăratul drapel al Franței e o cruce albă pe fond, de asemenea, alb. Asta după ce s-a dovedit științific că, în caz de alertă francezii au o strategie de rezervă în patru timpi: fugă, ascundere, capitulare și colaborare.
    Să ne amintim și cum explica Jay Leno faptul că francezii au refuzat să se implice în lupta contra lui Saddam: ”De ce ne-ar fi ajutat să facem asta, cînd ei nu ne-au ajutat nici măcar să îi scoatem pe germani din Paris?”.

    Poate că, într-adevăr, în română, la coș de gunoi se spune ”București”, dar se aude prin tîrg că în franceză ”Hello” se traduce ”Mă predau!”, iar ”Maginot” se traduce ”Bun venit”.

    Și da, or fi românii păduchioși, dar nu ei au dezvoltat industria parfumurilor doar ca să nu se mai simtă mirosul de sudoare. Și nici nu au început să folosească usturoiul doar ca să își îmbunătățească aroma gurii.
    Poate de aia englezii susțin că francezii produc brînză puturoasă ca să nu li se simtă mireasma proprie în încăpere, iar dacă vrei să scoți un francez din cadă, cel mai sigur e să îi arunci acolo o bucată de săpun. Același săpun al francezilor despre care se spune că e cel mai sigur loc dacă îți ascunzi banii sub el. Iar răutăcioșii de americani susțin că francezii poartă cravate galbene doar pentru că le asortează la dinți.

    Lăsînd gluma deoparte, probabil că acesta e singurul mod în care ar trebui să reacționăm la miștocăreala franceză: fără supărare. Doar amintindu-le că și ei mai au, pe ici, pe colo, cîte un schelet în dulap.
    Nu degeaba fostul candidat prezidențial John McCain spunea, nu demult, că Franța îi amintește de o glorie a cinematografiei interbelice care ar vrea să epateze, în continuare, dar, din păcate, nu o mai ajută fața.
     

    Continuare

    Tag-uri:

Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • manicure:

    I truly love your blog.. Pleasant colors & theme. Did you build this amazing site yourself? Please reply back as I'm trying to...

  • نقل عفش بالطائف:

    Hi my loved one! I wish to say that this article is awesome, great written and come with almost all significant infos. I'd like ...

  • viagra cialis comparison:

    Hey! This is my first visit to your blog! We are a group of volunteers and starting a new project in a community in the same nic...

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva