• 105 comentarii

    71301 vizualizari

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Ultimul banc care circula e ca executivul va asigura in perioada urmatoare slujbe pentru absolut toti somerii. Desigur, in colaborare cu Patriarhia, care va furniza preotii necesari.

    Gluma asta trimite la un adevar mult mai incomod, vorba lui Gore, anume ca, pina acum, la nivelul puterii se vorbeste doar de reduceri salariale si de concedieri, fara a exista cea mai mica referire la reconstructie, la masuri prin care sa se stimuleze economia si crearea de noi slujbe. Termenul unic pe care l-am auzit este 31 decembrie, ca un posibil punct final al perioadei de reducere a salariilor. Atit. In Germania, spre exemplu, se vorbeste in acest moment de un plan pe termen mediu prin care cheltuielile statului sa fie reduse, pina in 2015, cu 60 de miliarde de euro, tocmai pentru a indulci asprimea masurilor anti-criza, altfel spus, mai bine suferi mai putin, pe termen mai lung, decit sa provoci un soc social de proportii, prin masuri apocaliptice, aplicate peste  noapte, fie ele si pe termen mai scurt. Iata ceea ce eu numesc un model de gindire, de viziune economica. In Romania, se practica mai degraba o politica de tip Ciomu, adica ce sa taiem si cit sa taiem, nimic altceva.

    Nu se analizeaza cu luciditate nici macar cauzele reale ale acestei situatii. Am auzit una buna, ca de vina ar fi toate guvernele post-decembriste, mai putin cea pedelista, probabil. Acest mod de generalizare a vinii mi se pare emblematic pentru politicienii fara sira spinarii.
    In realitate, ar trebui sa auzim mai des despre cele trei cauze majore care au dus la aceasta situatie fara precedent, la noi: incompetenta guvernantilor, tergiversarea analizarii crizei atunci cind aceasta abia se intrezarea la orizont si, in fine, politica dusa in ultimii cinci, de folosire a resurselor publice pentru obtinerea, eufemistic vorbind, a consensului politic. (Pe sleau vorbind, pentru cumpararea voturilor din parlament, vezi si recentul caz al independentilor).

    Economistul-șef al Bancii Central-Europene, Jurgen Stark, recunostea ieri, onest, in Allgemaine Zeitung, ca masurile dure luate de UE pentru a contracara criza inseamna o reducere a suveranitatii nationale, un sacrificiu dureros, dar necesar pe altarul coordonarii intre statele membre. Romania, in schimb, a luat – sau cel putin anunta - masuri mult mai dure decit restul membrelor UE, fara a fi, macar, limpede cit de utile se vor dovedi, tocmai pentru ca, asa cum am subliniat, lipseste viziunea, lipseste planul cu bataie mai lunga de 3-4 luni, cum se obisnuieste la noi.

    Cum se prezinta, din aceste trei motive majore, Romania? Cu o situatie economica dezastroasa, cu o recesiune datind de mai bine de 4 trimestre, cu o viziune economica zero a guvernantilor, cu o datorie publica de 40 de miliarde de euro si cu debutul unor miscari sociale de proportii.
    M-am uitat zilele acestea pe graficul evolutiei datoriei publice a Romaniei in ultimul deceniu. La finalul guvernarii PSD, in decembrie 2004, datoria publica era de 13,7 miliarde euro. In decembrie 2008 era 27,3. De cand Basescu si Boc au pus integral mana pe putere aceasta a “rupt ritmul”, efectiv, ajungand, in februarie 2010, la 37,7 miliarde. Aceasta statistica nu acopera, din pacate, ultimele trei luni de vrie in care se afla tara noastra. Slugi la FMI, dezorientati la noi acasa, in pragul unor revolte ce pot bloca definitiv si ceea ce mai misca in aceasta tara.

    Am inceput cu o gluma amara, inchei in aceeasi nota, doar suntem tara hazului de necaz: acum vreo citiva ani, in timpul rapirii din Irak, se vorbea ca Romania a reusit sa compromita, pe rind, comunismul, capitalismul si terorismul. Acum ”compromitem” si protestele sociale: mapamondul observa, ingrozit, luptele de strada violente din tari precum Grecia sau Thailanda, iar in Romania vede, amuzat probabil, imagini cu o mina de octogenari amenintind palatul Cotroceni, cu ”agitatori infiltrati”, dupa cum suna informatiile puterii, si mai vede o mina de mame disperate aruncind in presedintie cu pampersi.

    Dar, ce sa te mai mire intr-o tara in care ministrul de Finante identifica usturoiul drept produs major de contrabanda?...







    Continuare

    Tag-uri:

  • 29 comentarii

    10286 vizualizari

    Cum stie Traian sa ii transforme pe toti in mateloti

    Cum stie Traian sa ii transforme pe toti in mateloti


    Văzută din miezul politicii, ultima ieșire a lui Traian Băsescu, de la B1TV, pare un atac în gol, care l-a transformat și mai rău în ținta loviturilor adversarilor. Văzută mai dinspre afară, așa cum o fac eu, bunăoară, situația pare un pic diferită.

    În fapt, cred că marinarul a mai repurtat o victorie, iar învinșii lui încă nici nu își dau seama că au pierdut. Poate chiar se împăunează cu felul cum l-au pus la punct. De ce cred eu că Băsescu a mai marcat un punct? Simplu: și-a obligat adversarii să se coboare la nivelul mahalalei ca să îi dea o chelfăneală, numai că, acolo, fostul marinar e de neînvins. Cînd spun mahala, mă refer, desigur, la cotele de limbaj atinse, la vulgaritatea replicilor.

    Pentru președinte, liderul PSD e o maimuță și un linge-preș, cel al PNL e un milog politic, afaceriștii Vîntu și Voiculescu sunt niște turnători bolnavi la cap, șeful Senatului e un om slab, un distins analist și un poet celebru sunt vulgari etc. Exprimările celui care reprezintă România în lume sunt jenante, dar cred că nu au fost rostite cîtuși de puțin la mînie, ori dezinteresat. Mult mai degrabă, cred că am asistat la o capcană întinsă oponenților săi, iar aceștia s-au grăbit să cadă în ea, în culmea fericirii. Crin Antonescu l-a etichetat drept ”securist, om corupt, hoţ care este prins la furat" și i-a lipit, suplimentar, eticheta de ”derbedeu” pe frunte. Victor Ponta  nu s-a lăsat nici el, făcîndu-l mincinos, mare escroc etc. Vîntu a declamat că se înconjoară de lichele și că terorizează țara. Astăzi, polițiștii i-au strigat președintelui ”javră ordinară”. Exemplele pot continua la nesfîrșit.

    Te uiți și nu poți crede că e adevărat, îți vine să te ciupești de braț. Va să zică, nu e de ajuns că avem un președinte care a coborît funcția pe care o deține cu o treaptă mai jos de bodega ”Cireșica”. Suntem obligați să vedem, peste asta, și cum se reped toți să îi urmeze exemplul și să coboare încă și mai jos, dacă se poate. Vorba aia, dacă-i bal, bal să fie...Niciunul dintre cei loviți sub centură de șeful statului nu s-a gîndit vreo clipă să facă o mișcare inteligentă și să îl lase în ofsaid, parînd atacul elegant și printr-o exprimare aleasă, tocmai pentru a pune o distanță cît mai mare între el și personaj. Pentru a evidenția diferențele de educație și civilizație. Pentru a arăta că nu toată lumea vorbește, în politică, la fel ca în manualul lustruitorului de punte. Ori pentru a arăta că îți poți expune un punct de vedere și fără să înjuri.

    Din păcate, oameni precum Ponta sau Antonescu sunt încă și mai afectați la capitolul imagine decît Băsescu, pentru că acesta din urmă, cel puțin, e știut ca atare și imunizat în ceea ce privește percepția în ochii opiniei publice. Ăsta e, nu ai ce îi face, îl iei sau îl lași, dar nu îl mai schimbi. Și, cum se vede, electoratul l-a ”luat” deja de 4-5 ori. De la unii adversari ai lui, te aștepți, însă, la ALTCEVA. Un altceva care nu mai vine. Mulți sociologi și politologi au avertizat de mult că, după era Băsescu, piața politicii va cere un personaj diametral opus, pentru că actualul președinte a epuizat modelul existent. Un personaj stilat, cult, vorbitor de limbi străine, politicos, răbădător. Prin ceea ce face, zi de zi, Traian Băsescu reușește, însă, cu brio, să îi aducă pe toți la nivelul lui, băgîndu-i, abil, într-un pat procustian, în care victimele se mai întind și cu plăcere. Cînd va fi sfîrșit de murdărit toată scena politică, Traian va putea rînji, în fine, fericit: ”cine spuneați că e vulgar?”. Și intuiesc că nu va mai fi nimeni să îi dea replica...





    Continuare
  • 62 comentarii

    11387 vizualizari

    Cade un guvern sau cade un regim?

    Cade un guvern sau cade un regim?

    Nu știu dacă moțiunea opoziției va dărîma, mîine, guvernul Boc, dar știu sigur un lucru, urmărind tot ce se întîmplă, în ultimele zile, în mass-media: ca niciodată, actuala putere e terorizată de frică. Asta, deși reprezentanții ei nu mai prididesc să declare în stînga și în dreapta că totul e OK, că nu se va întîmpla nimic etc.

    Dacă nu se va întîmpla nimic, de ce această mobilizare fără precedent din partea guvernanților și - trist din păcate - de ce aceste grave încălcări ale drepturilor omului?

    Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, un partid politic, PDL, ia decizia de a interzice parlamentarilor săi nu să voteze conform propriei conștiințe, ci să voteze, pur și simplu. Pedeliștii și aliații lor nu mai au dreptul să se apropie de urnele de vot, altfel riscă excluderea. Deși mi-e greu să înțeleg cum va suna referatul de excludere...pentru vina de a fi exercitat dreptul la vot? În mod firesc, ar trebui ca, după această decizie, PDL însuși să propună modificarea legislației actuale, în sensul eliminării imunității parlamentare pentru declarațiile politice; la ce mai folosește ea, din moment ce partidele au ajuns să controleze total acțiunile membrilor lor? Să se bage, eventual, imunitatea de partid, în lege...

    Dincolo de aceste mărunte considerații, impresia mea e că, pentru prima oară, în aer începe să plutească mirosul fricii. Frica nu doar pentru prăbușirea unui guvern, ci pentru posibilul final al unei întregi epoci politice, care a debutat în 2004. Victoria moțiunii opoziției poate marca începutul unei alte majorități parlamentare; o altă majoritate înseamnă, automat, susupendarea rapidă a lui Traian Băsescu. Iar guvernanții știu că, la cotele actuale de popularitate, șeful statului nu mai revine în veci la Cotroceni, prin referendum. Mîine ar putea să nu cadă doar un guvern, ci un întreg regim, Cred că asta e cheia în care trebuie privite abuzurile incalificabile relatate de presa ultimelor zile: transportatori amenințați cu suspendarea licențelor dacă aduc sindicaliști la București, consemnarea poliției și jandarmeriei în sedii, sub diverse pretexte, interzicerea acccesului sindicatelor în sala de vot, la ședința de mîine. Tot în acest senariu se încadrează și acuzațiile aiuritoare că se pregătesc lovituri de stat, mineriade, revolte sîngeroase, lupte de stradă șamd. Singura luptă deja în derulare e cea pentru ciolan.

    Din tabăra Puterii, cu fiecare oră care trece, se mai anunță o dezertare. UDMR rezistă pe baricade, dar o face cu dinții strînși și tot mai întunecată. Știe că, după meandrele făcute în politica ultimilor ani, are mari șanse să ajungă în opoziție, după ani buni în care nu s-a mai dat dusă de la masa puterii. Și chiar dacă moțiunea de mîine pică, următoarea sesiune, în februarie, ar putea să fie cu adevărat fatală guvernării Boc, după o iarnă care se anunță teribilă și în care românii nu se știe ce vor pune pe masă, dar se știe ce vor pune pe ei: haine mai groase, că întreținerea va fi prohibitivă.

    Mă întreb, retoric, ce se va întîmpla atunci cînd veștile despre abuzurile tot mai dese comise la București vor ajunge în Parlamentul European, acolo unde singurul criteriu pentru care am fost considerați calificați la integrare a fost cel politic, în sensul unei țări care înțelesese să respecte regulile democratice. Adică exact ceea ce începem să nu mai prea respectăm...

    Continuare
  • 463 comentarii

    50085 vizualizari

    Cum scapa pedeliștii Romania de marii infractori

    Cum scapa pedeliștii Romania de marii infractori


    Judecînd după cum au stat lucrurile în ultimii 7 ani, răspunsul la întrebarea din titlu e simplu: prin ”scăparea” lor peste hotare.


    Recenta dezertare din fața legii a lui Dinel Staicu repune pe tapet incapacitatea campionilor anti-corupție veniți la putere, în 2004, cu acest mesaj lipit pe frunte de a băga marii infractori după gratii. În cel mai rău caz, marii corupți sunt pedepsiți prin refugiul peste hotare, dar, dacă și-au pus bani deoparte, din timp, nu e rău de trăit nici acolo.

    Dinel Staicu a dezbrăcat regimul portocaliu de ultima haină care îi acoperea goliciunea morală; fuga lui, exact cînd trebuia să intre în pușcărie, nu a fost urmată de nicio demisie la vîrf, de niciun regret public exprimat al vreunui factor responsabil.
    În ultimii șapte ani, mai toți mari corupți, teroriști, criminali șamd au fentat justiția trecînd prin granițe ca prin șvaițer; totuși, destui se miră că nu suntem băgați în spațiul Schengen. De ani de zile, românii sunt amăgiți că îi vor vedea curînd pe alde Hayssam, Popa, Bivolaru, Necolaiciuc, dar pînă cînd se va întîmpla asta singurul lucru concret care se petrece e fuga altora. Nu poți să nu te întrebi cum se face că marii interceptori ai neamului trag cu urechea și înregistrează tot ce mișcă – de aia și suntem prima țară membră NATO în care un serviciu secret e condamnat pentru ascultări ilegale – dar nimeni nu a știut ce pune la cale afaceristul oltean, și nici nu a părut cuiva nefiresc faptul că a decis să își schimbe numele. Pe undeva e normal, doar procurorul general e ocupat cu probleme mai importante, cum ar fi livrarea de documente ziariștilor de casă, deși asta ar fi treaba departamentelor de comunicare.

    După integrarea României în UE, statisticile infracționale ale Poliției au început, brusc, să arate mult mai frumos, lăsînd impresia că băieții cu caschete chiar își fac treaba mult mai profesionist. În realitate, majoritatea infractorilor s-au grăbit să o tulească peste hotare, de unde se putea fura mai profitabil decît din sărăcia mioritică.
    Se pare că puterea a rezolvat în stil asemănător problema corupției: îi lasă pe vinovați să o tulească peste hotare și mai bifează o ”reușită”, că doar pentru opinia publică important e că, după gratii ori după granițe, marii infractori să nu mai stea la vedere.



    Continuare
  • 183 comentarii

    27413 vizualizari

    E oficial: avem o guvernare la plesneala

    E oficial: avem o guvernare la plesneala


    Oricît de multă bunăvoință ai manifesta, ținînd cont de efectele crizei la nivel global, tot nu poți spune altceva despre situația de la noi decît că avem o guvernare la plesneală.

    După o guvernare haotică, să zicem de tip CDR, există scuze pentru noul guvern, timp de cîteva luni, pentru anumite erori sau scăpări. Actualul guvern nu a venit, însă, nici după o perioadă dramatică, ci după una de prosperitate generată de integrarea în UE și de năvala multor investitori străini, și nici nu se află la cîteva luni după alegeri. Cu toate astea, haosul mai degrabă se extinde.

    Văzută din exterior, unde mă aflu adesea purtat de afaceri, România se înfățișează ca o țară în care totul se limitează la reglementări legislative și mult joc politic de glezne. Pe lista  de așteptare se mai află doar legiferarea zborului păsărilor și amendarea legii gravitației, că în rest Boc, Băsescu și ai lor le-au zăpăcit pe toate.

    Probabil cele mai multe înjurături și le iau de la judecătorii Curții Constituționale, acolo unde a fost respins un număr record de legi, în ultimii ani, de la legea educației, de două ori, ori pachetul ”legilor sărăciei”, pînă la legile vizînd pensionarii ori proiectul noii Constituții.

    Mandatul lui Băsescu este în întregime doar un lung șir de propuneri legislative, unele noi, altele menite să schimbe vechile legi, aiurind pe toată lumea mai ales prin faptul că nu rezolvă, ci doar încurcă lucrurile. Avem milioane de infracțiuni nepedepsite? Pac o propunere de dublare a...perioadei de reținere preventivă plus concedieri masive de polițiști. De parcă asta era problema Justiției. Avem o situație economică dezastruoasă? Pac o propunere de impozitare a marilor averi, de parcă nu ar fi România singura țară din lume în care cetățenii trebuie să stea la cozi ca să își achite dările către stat. Plus hăituirea jurnaliștilor și artiștilor  pentru niște dubioase datorii de care în primul rînd fiscul e  vinovat. Avem cel mai mic grad de absorbție a fondurilor europene? Pac un nou minister, că doar nu aveam destule, bașca o reîmpărțire a țării în alte județe, că după aia o să curgă miliardele prin toate cotloanele. Cînd reîmpărțirea țării o face guvernul Elenei Udrea, care vorbea de județul Timișoara, înseamnă mult...

    Avem cel mai mic număr de medici și cel mai prost sistem medical din UE? Pac o lege de desființare a sute de spitale, măcar să știm o socoteală.
    Uneori nu știi dacă să rîzi sau să plîngi, precum în cazul firmei particulare Dalkia, trecută de guvern pe lista celor care trebuie privatizate. Sau cînd ministrul de Interne salută ca pe o victorie importantă ratarea aderării la spațiul Schengen. Ori cînd guvernul dă o ordonanță de urgență, 61/2009, prin care poate abroga acte normative încă neintrate în vigoare. Sau cînd premierul anunță în direct la TV decesul unui militar în Afganistan mai înainte ca MapN să fi anunțat familia acestuia. Sau cînd ditai parlamentarul puterii se scălîmbăie pe muzica lui Michael Jackson sub ochii telespectatorilor năuciți. Ori cînd un președinte de Consiliu Județean scrie cu oi vii pe dealurile Bucovinei, în cinstea ministresei Turismului.
    Avem o guvernare care, pe de-o parte, pompează bani cu nemiluita în biserici, iar pe de alta dezincriminează incestul, introduce divorțul la notar și calcă, în general, în picioare, valorile sfinte ale familiei.
    Avem o guvernare care concediază agenți de circulație, dar se oferă să îi angajeze la MAE, pe post de diplomați.
    Avem o guvernare în care președintele anunță creșterea TVA, apoi tot el acuză că a fost o gravă eroare politică.
    Avem o guvernare care ba vrea schimbarea premierului pe motiv de incompetență, ba vrea menținerea lui pe motiv de ultra-competență, ba vrea alegeri anticipate, ba scurtări de mandat, ba lungiri de mandat.
    Una peste alta, avem o guvernare la plesneală, mustind de erori. Erori am scris? Cred că voiam să spun orori.








    Continuare
  • 97 comentarii

    1214 vizualizari

    Ce capcana pregateste puterea pentru USL

    Ce capcana pregateste puterea pentru USL


    Alegerile parțiale de duminică reprezintă un test important pentru clasa politică, dar, pentru a se trage adevăratele învățăminte de rigoare, cel mai important lucru e modul în care datele furnizate sunt interpretate de actorii politici. Privind în ansamblu peisajul, reacțiile, sfaturile etc se poate remarca deja o strategie abilă a Puterii, una care ar putea crea mari probleme Opoziției dacă se lasă păcălită. Altfel spus, nu avem încă Alba ca Zăpada, dar avem precis mărul otrăvit. Marea întrebare: va mușca USL din el?


    Alegerile de duminică nu au adus rezultate bune pentru USL, să recunoaștem. S-a pierdut un fotoliu de deputat, iar scorul maxim obținut, 45% la Neamț, e departe de sondajele optimiste ale PNL, PC și PSD. Sunt necesare analize lucide, schimbări de strategii și măsuri disciplinare ferme, pentru că există vinovați și vinovății.

    Dincolo de asta, însă, liderii USL au obligația, în opinia mea, să analizeze foarte atent reacțiile reprezentanților puterii și ale analiștilor și jurnaliștilor de casă ai acesteia. Pentru că ele devoalează atît strategia puterii vizavi de opoziție, cît și principalele ei temeri.

    Să recapitulăm, pe scurt, principalele idei lansate în aceste zile de președinte, premier, consilieri prezidențiali, lideri ai PDL, comentatori portocalii:
    USL e în cădere, PDL în creștere, iar sondajele care dau altceva sunt mincinoase
    USL e o eroare politică, cele trei partide nu se vor înțelege niciodată și nu vor cîștiga
    Liderii USL sunt imaturi
    PNL ar trebui să se rupă de PSD și să se apropie de PDL
    USL ar trebui să se dispenseze de PC și de trustul de presă al lui Dan Voiculescu, pentru că s-a dovedit inutil

    Probabil că în fiecare dintre aceste afirmații există cîte un sîmbure de adevăr, ceea ce le face și mai seducătoare.
    Marea problemă e, însă, tocmai faptul că asemenea observații și indicații vin de la adversarii USL. Este exclus ca strategii puterii să nu cunoască principiul de bază al unei bătălii, anume să nu îți întrerupi dușmanul atunci cînd face greșeli.
    Judecînd astfel, pare că PDL și Cotrocenii nu au alt gînd în cap decît să își corijeze adversarii, să îi întărească și să îi trimită mult mai bine pregătiți în alegeri, unde vor da piept cu ei înșiși.
    Naivitate?
    Generozitate?
    Spirit sportiv?

    Să fim serioși: puterea se folosește de alegerile de duminică, și de alte probleme ale USL, tocmai pentru a rezolva principala ei temere, aceea că, unite, partidele de opoziție fac mai mult decît separat.
    Dacă USL ar fi o eroare chiar atît de mare, strategii puterii nu ar mai prididi lansînd semnale de spaimă simulată, pentru a o menține în viață pînă la alegeri.
    Zarva din ultima vreme, mișcările subterane care au loc, arată, însă, exact contrariul: PDL se teme de USL și face tot posibilul pentru a o destrăma.

    Nu e prima oară cînd Băsescu & comp. recurg la asemenea strategii. Am spus-o și altă dată, una dintre marile erori ale PSD în mandatul Geoană a fost că s-a ”reformat” după povețele adversarilor politici.
    De parcă Băsescu chiar avea interesul să revigoreze PSD. Evident că ”sfaturile” binevoitoare nu au urmărit altceva decît slăbirea partidului. Și, din păcate, s-a și reușit, în mare măsură.
    Un exemplu grăitor: după ce a ”consiliat” PSD să scape de nucleul dur de lideri – adevărata forță a partidului -  și să întinerească echipa de lideri, Băsescu trage acum din toate pozițiile pe ideea imaturității, a infantilității șefilor partidului. Pînă la urmă, unde e adevărul?
    Una peste alta, toate semnalele date în aceste zile dinspre putere trebuie analizate cu mare atenție și intepretate, în principiu, exact pe dos, tocmai pentru că ele arată teama PDL de USL.
    Or exista, e drept, probleme în interiorul alianței, dar, fără formula USL, nu s-ar fi cîștigat nici măcar fotoliul de la Baia Mare, adică exact ceea ce ar fi convenit de minune PDL.

    Cît despre amenințările prezidențiale cu refuzul desemnării unui premier al opoziției, să ne amintim un adevăr demonstrat cu vîrf și îndesat, inclusiv în 2004: în politică, alianțele și combinațiile politice se fac și se desfac uneori cînd nici nu te aștepți, iar guvernarea poate fi decisă de un singur vot. A emite pretenția că știi cu precizie ce se va întîmpla cu mai bine de un an înainte, mi se pare o formă de a-și face singur curaj cînd, de fapt, te gîndești tot mai serios pe unde vei scoate cămașa.

    Continuare
  • 126 comentarii

    40492 vizualizari

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta guvernare, pe de alta, din păcate, se vede tot mai clar că lipsește o gîndire economică autentică, imediată ori de perspectivă, iar aici, principala vină cred că aparține noului ministru al Economiei, liberalul Daniel Chițoiu.

    Ca unul retras de ceva vreme, mă interesează mai puțin interesele și aranjamentele de tip politic, dar, cînd vine vorba de economie propriu-zisă, lucrurile se schimbă și îmi vine greu să nu observ anumite nereguli. Unele destul de serioase cît să creeze probleme majore USL, alianță care și-a propus să cîștige detașat alegerile din toamnă, dar mai ales sa creeze probleme României și românilor prin dispariția unor locuri de muncă și incapacitatea de a crea altele noi.

    USL are, în primul rînd, o mare problemă la ministerul Economiei, acolo unde a fost adus un personaj destul de șters, să o recunoaștem, dl.Daniel Chițoiu, lucru care nu înseamnă automat că nu putea face treabă bună.
    Numai că timpul trece și în loc de proiecte consistente și chiar oarece realizări, asistăm numai la gafe și stîngăcii. Pare că ministrul e numai un purtător de vorbe între premier și OPSPI, în timp ce mesajele pentru mediile de afaceri lipsesc cu desăvîrșire.

    Personal, țin legătura strîns cu oameni de afaceri, cu lideri de sindicat pe care i-am cunoscut în perioada propriului meu ministeriat, cu analiști și specialiști în economie, astfel că pot spune, fără teama de a greși, că știu cam în ce fel se prezintă lucrurile în economia reală.
    Și nu prea stau bine deloc.
    Au apărut deja bîlbîieli de proporții, ca să nu le spun erori majore de-a dreptul, cum ar fi scandalul Oltchim, Hidroelectrica șamd, care pot costa scump statul român în perioada care urmează.
    Micile întreprinderi continuă să falimenteze pe capete, producînd șomaj cot la cot cu mari companii de stat ca și lichidate, gen Termoelectrica. În loc să se propună proiecte majore, sunt omorîte pînă și cele care mai erau. În loc să fie aduși specialiști de valoare recunoscută - dacă tot se vrea aducerea unor manageri din mediul privat în fruntea unor companii de stat -, sunt promovați cei cu experiență în falimente și insolvență sau persoane fără nicio calificare.


    Pentru a determina creșterea economică, ar trebui stimulate exporturile, așa cum sugerează și Banca Națională, ar trebui lichidate cheltuielile arbitrare în toate companiile de stat, ar trebui create programe speciale de marketing pe diverse piețe etc. Trebuie luate măsuri urgente pentru creșterea cererii interne, dar pentru asta trebuie rezolvată problema scăderii veniturilor românilor, din ce în ce mai accentuată.

    În loc de asta, se aude că prin ședințele de partid, unii miniștri liberali se vaită că nu primesc mai mulți bani pentru tocat în te miri ce proiecte superficiale ori de impact ”personal”, eufemistic vorbind.
    O parte din vină îi aparține clar și primului ministru, care nu ia taurul de coarne suficient de vîrtos, pentru că cine greșește trebuie să plătească și, în mandatul USL de pînă acum, s-a greșit încă prea mult, de aici și problemele care încep să se simtă în sondajele de opinie. În calitate de lider la capitolul încredere din sondaje, Victor Ponta are suficient capital politic pentru a face schimbările și ajustările necesare, pînă nu e prea tîrziu. Altfel, așa cum ne-am obișnuit, după alegeri mulți viteji se vor arăta, pentru a explica, eventual, de ce USL a luat mai puțin decît lăsa impresia, la momentul preluării guvernării.

    P.S.: Oare ministrul Economiei a aflat că vine iarna? Nu de alta, dar nu am întîlnit pînă acum nicio referire în presă la activitățile de pregătire a iernii, cum ar fi asigurarea stocurilor de gaze și alți combustibili, mai ales că se anunță o iarnă destul de grea. Probabil, însă, că sunt mai importante pregătirile pentru cîștigarea unui nou colegiu, în decembrie, decît încălzirea populației.

    Continuare
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva