• 112 comentarii

    18640 vizualizari

    Cum vrea PDL sa impleteasca armonios crestin-democratia cu distrugerea familiei

    Cum vrea PDL sa impleteasca armonios crestin-democratia cu distrugerea familiei


    Teodor Baconschi a declarat, nu demult, la un seminar organizat de Fundaţia Creştin-Democrată, pe care o conduce, că paritatea între femei şi bărbaţi impusă mecanic are o încărcătură stângistă, totalitară, iar, ca om de dreapta, nu crede că trebuie promovat fără discernământ acest principiu. Dincolo de faptul că nu mi se pare onest să pui semnul egalității între stînga și totalitarism, trebuie să remarc, totuși, eforturile înduioșătoare ale teologului de a reorienta cu orice preț PDL spre creștin-democrație, în aplauzele femeilor pedeliste.

    Un demers bine intenționat, desigur, dar care va fi greu de transpus în practică, și nu doar pentru faptul că e greu să treci, în numai 3-4 ani, de la socialism la creștin-democrație. O doctrină nu e un nasture, pe care să îl tai cu foarfeca și să-l coși mai încolo. Pentru crezul lor, fruntași liberali ori țărăniști au pătimit în pușcării și tot nu s-au dezis, cum o face PDL la fiecare cîțiva ani.

    Va fi greu, cum spuneam, între altele pentru că doctrina creștin-democrată pune la mare preț valorile familiei în sens tradițional, conservator, adică exact preceptele morale pe care PDL le-am cam batjocorit în ultimii ani, după cum bine observa, deunăzi, și Deutsche Welle.

    E posibil ca pomenile bugetare pe care guvernul Boc le tot face în beneficiul Bisericii, de mai multă vreme, să aibă rolul de a închide gura Patriarhiei la momentul cînd noua orientare creștin-democrat va trebui să fie adoptată oficial.

    Pentru românii de rînd, însă, anumite lucruri vor fi greu de uitat.

    Va fi greu de uitat cum Băsescu își anunța sprijinul total pentru familiile de homosexuali, în campania din 2004, inclusiv dreptul acestora de a adopta copii. Că doar 20% dintre români sunt homo, după datele lui (ulterior retractate).
    Va fi greu de uitat cum lideri ai PDL au înaintat propuneri de legi privind legalizarea prostituției și înființarea de bordeluri.
    Ori cum ministerul Justiției a propus dezincriminarea incestului.

    Va fi greu de uitat că, grație deciziilor guvernului Boc, căsătoriile se pot desface acum direct la primărie, în doi timpi și trei mișcări, transformînd o instituție sacră într-una formală.
    Va fi greu de uitat că tot pedeliștii au propus impozitarea nunților și a botezurilor, singura modalitate prin care tinerele noi familii mai puteau să spere la desprinderea de casa părintească.
    Ori că au desființat peste 1500 de școli, obligînd zeci de mii de copii să meargă kilometri întregi sau să se lase de studii.

    Va fi greu să se uite că, în 2008, PDL cerea insistent înființarea unui minister al Familiei, separat de cel al Muncii, idee pe care au abandonat-o imediat după ce au recucerit puterea.
    Cum, la fel de greu va fi de uitat și propunerea înjumătățirii concediilor maternale, reducerea indemnizațiilor de creștere a copilului, a subvențiilor pentru pamperși și lapte praf.
    Fără lapte praf, dar cu etnobotanice la tot pasul, pentru că guvernarea PDL, în mod misterios, nu reușește să stîrpească fenomenul. Ori nici nu încearcă.

    Va fi greu de explicat, de asemenea, de ce guvernul Boc face săli polivalente pe bandă rulantă, de parcă ne-am pregăti pentru organizarea olimpiadei, dar asigură doar 13.000 de locuri în creșe pentru 180.000 de copii mici.
    Ori de ce nu intervine Protecția Copilului atunci cînd, de Revelion, pe micul ecran se produc artiști-copii interpretînd manele vulgare, în timp ce, pe fundal, dansează femei în bikini cu sînii goi.

    Mulți vor fi tentați să creadă că acestea sunt amănunte nesemnificative în ce privește reorientarea doctrinară a unui partid. Lor, le reamintim, însă, că, în Parlamentul European, PDL a fost nevoit să voteze, nu demult, împotriva legalizării căsătoriilor gay – cu toată deschiderea manifestată cîndva de Băsescu – doar pentru că așa le-au impus colegii conservatori de la PPE. Cu unele lucruri nu e de glumit la nivel înalt, iar adevărații creștin-democrați știu asta.
    În concluzie, domnule Baconschi, fii pregătit sufletește, te așteaptă o sarcină mai grea decît îți imaginezi!

    Continuare
  • 147 comentarii

    19785 vizualizari

    Si totusi, ce cistiga Romania din afacerea ”Libia”?

    Si totusi, ce cistiga Romania din afacerea ”Libia”?


    E foarte bine că România a intrat în NATO și are o relație excelentă cu SUA, dar trebuie remarcat că și prețul plătit e destul de piperat. Și îl achită nu doar bugetul, ci și democrația.

    Am aflat din documentele Wikileaks că, prin iulie 2005, şeful statului a dat asigurări unei echipe condusă de ambasadorul Richard Jones, că România îşi menține trupele în Irak şi că România acceptă să şteargă, dintr-un foc, 80% din datoria istorică a Irakului, de 2,6 miliarde de dolari. Nu am auzit să fi fost ample dezbateri pe acest subiect în prealabil, să fi fost consultat poporul printr-un referendum sau măcar parlamentul. Pur și simplu, un om important din stat a dat de la el, ca interlopii maneliștilor, două miliarde și ceva de dolari, care ar fi putut însemna sute de kilometri de autostradă în China și cîțiva în România.
     
    Apoi am așteptat cu toții, cu sufletul la gură, să vedem cîți bani vom face din participarea la efortul de reconstruire a Irakului, dar ne-am ales doar cu misiuni de patrulare prin deșert, peste mine anti-personal care uneori, spre deosebire de mămăliga românească, mai și explodează.

    Am aflat, mai apoi, că tot președintele a stabilit cu de la sine putere ce fel de avioane multi-rol ne trebuie: în niciun caz europene, musai made in USA.

    Acum, aflăm că CSAT a stabilit că trebuie să punem spațiul aerian și aeroporturile la dispoziția americanilor, pentru a bombarda Libia, fără ca Parlamentul să mai fie convocat pentru aprobarea deciziei. Asta, pentru că actuala conducere a statului a modificat legea care l-a obligat pe Emil Constantinescu, altădată, să consulte legislativul în cazul similar al bombardării fostei Iugoslavii. După cum se vede, parlamentul e musai să aprobe o ordonanță de urgență prin care se alocă fonduri de la buget comunei Nămoloasa din deal, dar nu și implicarea României într-un conflict militar.
    Și vom afla într-o zi, probabil, că Traian Băsescu a iertat și Libia de datoriile istorice față de România, după modelul Irak.

    L-a întrebat oare, premierul Boc, pe tatăl său, cosaș bătrîn, dacă e de acord să dea din pensia lui cîțiva lei pentru a susține efortul de conflict militar al României? I-a întrebat ori le-a explicat, măcar, cineva bugetarilor cu lefuri ciuntite, pensionarilor, mamelor de copii lăsați fără lapte praf, micilor patroni disperați, tinerilor fără viitor, căpșunarilor care trimit banii acasă șamd dacă sunt de acord cu acțiunile României prin diverse teatre de război? Dacă acceptă să rupă de la gura copiilor pentru dotarea soldaților care patrulează prin țări străine? Din cîte îmi amintesc, nu a făcut-o nimeni.
    Știu, politica de alianțe presupune sacrificii. Dar, presupune și sinceritate și transparență. Presupune și respect față de poporul care te-a ales.

    S-a spus, în ultimele decenii, că americanii au permis în mod controlat japonezilor să bombardeze Pearl Harbour doar pentru a justifica plauzibil în ochii propriului popor intrarea în al doilea război mondial. La fel de greu a fost să justifice implicarea în Vietnam, Kuweit ori Afganistan.
    Bieții naivi, ar fi trebuit să procedeze ca în România democratică: să ia decizia peste noapte, iar informarea poporului să revină documentelor Wikileaks, peste ani și ani.

    Continuare
  • 303 comentarii

    63802 vizualizari

    Ultima sansa a Romaniei

    Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt aşteaptă oamenii de la noi. Vreau să vorbesc cu colegii mei ce avem de făcut în zilele următoare din punct de vedere economic”.


    Rugămintea de mai sus aparține premierului Ponta, în dialogul cu o jurnalistă care îl chestiona despre conflictul cu Băsescu și reprezintă, după părerea mea, un apel firesc către încetarea unei stări aberante de permanent conflict pe scena politică de la noi. O stare care a ajuns să reprezinte în România normalul și să fie percepută ca atare de toți cetățenii. Altminteri, greu de înțeles de ce ar fi mai interesați românii de războiul premier-președinte, guvern-CCR, putere-opoziție, Năstase-procurori șamd decît de siguranța zilei de mîine, de locuri de muncă, de restanțele la bănci și de ce vor pune la prînz copiilor pe masă.

    Europa e în fierbere, nu doar din cauza caniculei, ci pentru că Uniunea e în pericol de destrămare, la porțile turcești ale bătrînului continent se aude zăngănit de arme și zgomot de război, iar românii își sparg capetele pe tema adevăratei reprezentări la Consiliul European: președinte ori premier?

    Mă rog, cetățenii sau presa care pretinde că le reprezintă interesele, personal nu sunt convins că e chiar așa o temă de discuție în familii cine ar trebui să meargă la Bruxelles și cine nu.
    Ceea ce e important de menționat – și aici e vestea îmbucurătoare – e că tînărul premier Ponta, ”student” la cursuri intensinve la facultatea din Palatul Victoria, a învățat rapid o lecție: aceea că scandalurile mediatice sunt una, iar prioritățile țării alta.

    Meseria de premier se învață din mers, iar liderul PSD arată că deține tot cei îi trebuie pentru a învăța repede și bine, și pentru a aplica ceea ce învață.

    România are nevoie de reintegrarea în normalitate, și normalitatea înseamnă politicieni responsabili, înseamnă renunțarea la scandaluri infinite, la interpretări după ureche ale legilor, la amestecul perpetuu al serviciilor secrete în tot ce mișcă. Are nevoie de relansare economică, de locuri de muncă, de protecție socială pentru cei defavorizați, de privatizări inteligente și de management competent, de reformă a statului și de stimulare a cercetării.
    Are nevoie de stoparea migrației care ne lasă fără forța de muncă cea mai calificată și fără materia cenușie cea mai competentă.

    Are, mai ales, însă, nevoie de desprinderea de un trecut tenebros, în care țara a ajuns teren de experiențe nulear-politice pentru lideri-jucători și șlehtele din umbra lor. Și a mai ajuns peisajul marquezian în care politicieni fără bacalaureate îi caută pe alții la doctorate.

    Iar pentru asta, Ponta are nevoie de înțelegere, de încredere și de sprijin, în special din partea clasei politice, atît cît a mai rămas în ea responsabilitate și bun simț.
    Așa cum a început munca la palat, Ponta dă semne că ar putea fi șansa de evadare a României din plutonul țărilor bananiere sub aspect moral-politic (că bananele adevărate tot din import le aducem), șansa de regăsire a demnității pierdute a românilor, șansa de ridicare din genunchii în care prea mult am stat, umili și umiliți, în ultimul deceniu. Cine umblă cît de cît peste hotare știe bine la ce mă refer.

    A rata și ultima șansă care ne-a mai fost oferită, prin debarcarea odioasei guvernări portocalii, înseamnă a ne bate joc de viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, iar asta nu trebuie să se întîmple.
    Treziți-vă, politicieni responsabili, strîngeți rîndurile și întoarceți-vă privirile către popor: guvernarea USL e, poate, ultimul tren în care ne mai putem urca pentru mult timp de aici încolo.
    Asta, dacă vrem ca România să nu mai fie țara în care a trăi ne ocupă, vorba pișicherului, tot timpul.


    Continuare

    Tag-uri:

Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva