• 77 comentarii

    19028 vizualizari

    Solutia iesirii din criza: aduceti specialistii!

    Pana acum doi ani puteam vorbi de masuri ”anticriza” ale guvernului, astfel incat sa se micsoreze efectele negative, in Romania, ale crizei economice mondiale. Nu s-au facut analize serioase, nu s-au luat masuri concrete, s-au facut doar declaratii gen ”economia duduie”, ”avem primele semne de iesire din criza” etc, pentru ca noi, din pacate, am fost si suntem intr-o continua campanie electorala. Astazi suntem in plina criza si, in opinia mea, suntem chiar epicentrul crizei pentru aceasta zona europeana.

    Este evident ca, in ultimii ani, tara a fost si este prost guvernata si azi suntem in colaps. Privesc si ascult emisiunile TV. Citesc presa. Tara, ca si la alegeri, este impartita in doua tabere. Cei care lauda si iau apararea actualei puteri, fara sa inteleaga gravitatea situatiei si cei care critica, fara sa ofere solutii. Cetatenii privesc nedumeriti si nu inteleg ce li se intampla. Nu inteleg cu ce sunt vinovati pentru ca sa ajuns aici, de ce dupa mai mult de 30 de ani de munca serioasa nu au dreptul la pesia calculata conform legilor acestei tari, nu inteleg care va fi viata lor de aici incolo. Reducerea cheltuielilor publice este o necesitate, dar cine si de ce le-au majorat in ultimii 4-5 ani? De ce se incepe cu reducerea pensiilor si nu cu numarul de masini din coloanele oficiale? De ce nu se introduce obligativitatea ca toti functionarii de stat, inclusiv ministrii, sa calatoresca cu clasa ”economic” in afara? De ce nu se blocheaza toate achizitiile publice care nu sunt strict necesare pentru buna activitate? Inteleg ca trebuie sa micsoram costurile, dar cum marim veniturile altfel decat prin majorarea taxelor?

    Un guvern competent si responsabil trebuie, in mod OBLIGATORIU, sa propuna si MASURI COMPLEMENTARE pentru crearea de noi locuri de munca, sa propuna proiecte majore care sa antreneze economia romaneasca, oferte clare si predictibile pentru investitorii privati romani si straini. Suntem constienti cati romani bogati si intreprinzatori investesc astazi in alte tari doar pentru ca in Romania nimic nu dureaza si nu este sigur? Romanii sunt bine pregatiti profesional, cu specialisti in diverse domenii, oameni de afaceri de succes care pot propune solutii, pot ajuta guvernul prin propunerile lor, pentru a se lua masuri mai corecte si mai putin dureroase pentru populatie. Sunt convins si sustin necesitatea unui dialog al factorilor responsabili cu specialisti, dar cu situatia CORECTA si CONCRETA a Romaniei in fata.Trebuie chemati specialisti fara a ne uita la culoarea lor politica, ci numai la pregatirea lor, trebuie apelati economistii de prestigiu.  Oare vom invata vreodata ca ascunderea gunoiului sub pres nu inseamna si curatenie?

    Continuare

    Tag-uri:

  • 103 comentarii

    12363 vizualizari

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen


    La o asemenea întrebare probabil cel mai convenabil și rapid răspuns ar fi o contra-întrebare: de ce am fi fost admiși? Asta pentru că, din păcate, aproape întreaga Românie, cu Traian Băsescu în frunte, s-a repezit ieri să arunce cu pietre în capul cancelariilor occidentale pentru ceea ce s-ar numi discriminare la adresa noastră, dar prea puțin au stat să judece dacă nu cumva or avea și oamenii ăia un pic de dreptate de partea lor.

    Personal, nu cred că există un motiv pentru care România nu va fi admisă prea curînd în Schengen, ci o listă întreagă de motive. Și mai cred că, de această dată, în loc de acuzații la adresa Vestului de care suntem deja plictisiți încă din regimul comunist, ar trebui să avem parte de căderea unor capete din guvern.
    Să vedem cîteva motive pentru care statele UE ar fi îndreptățite să fie sceptice vizavi de România, începînd cu absența unei liste de tip ”to do”, așa cum a avut guvernul PSD în pregătirea integării europene, conținînd toți pașii de făcut pentru realizarea obiectivului:
    În ciua avertismentelor repetate și severe privind infracționalitatea autohtonă, la noi nu doar că nu s-a făcut nimic pe această linie, dar, dimpotrivă, în ultimele săptămîni asistăm la o explozie de crime și răfuieli interlope. De asemenea, vesticii pot afla că în ministerul Internelor, corupția a ajuns la cote atît de înalte încît șpăgile se dau cu milioanele la ditamai secretarii de stat, iar capii poliției iau apărarea, fățiș, marilor infractori, iar generali din MApN sunt arestați pentru șmenuri.
    În problema integrării rromilor, cei care au îngrozit Franța, dar și alte state, singura măsură preconizată de guvernul Boc e schimbarea numelui lor în țigani. Punct. Cît despre opoziția lui Băsescu vizavi de această măsură, președintele se teme, probabil, că nu va mai fi primit la petrecerile țigănești cu care ne-a obișnuit.
    Mesajul discret transmis de cancelarul german Angela Merkel cu ocazia vizitei din octombrie, ”achitați-vă datoriile către comapaniile germane”, a fost, și el, ignorat. De ce să plătești nemții cînd sunt atîtea firme de casă pedeliste care au cotizat în campanie și așteaptă, cuminți, cu mîna întinsă la buget? Un afront peste care cancelariile vestice nu trec așa ușor.
    Nu are cum să nu conteze și decizia României de a cumpăra avioane multi-rol americane, deși au existat o serie de oferte europene cel puțin la fel de bune. Altfel spus, noi mergem în casa europeană, dar plătim biletul de intrare americanilor.
    Guvernul Boc a recurs la o manevră extrem de neinspirată, schimbînd ministrul de Interne, în condiții rămase oricum neelucidate pînă acum, (apropo, ce se mai aude cu celebrul raport al MAI despre mitingul polițiștilor din 24 septembrie, că s-a cam pus praful pe el?), exact în perioada în care Franța și Germania își cristalizau opinia despre admiterea noastră în Schengen. Vasile Blaga, de bine, de rău, stăpînea excelent subiectul, avea relații personale foarte bune cu Thomas de Maiziere, omologul german, și era o voce respectată în JAI – Consiliul Miniștrilor Europeni pentru Justiție și Afaceri Interne. În locul său a fost adus un outsider, Traian Igaș, care pare să nu înțeleagă mare lucru din ce e în jurul său.
    Cu toate semnalele cel puțin tăioase transmise de liderii europeni privind incorectitudinea strategiei băsesciene de introducere a moldovenilor în UE pe ușa din dos, șeful statului chiar a accelerat procedurile de acordare a cetățeniei pentru basarabeni. În acest fel, peste 100.000 de moldoveni vor deveni, anual, cetățeni cu drepturi depline ai UE, doar pentru că Traian Băsescu și PDL au nevoie de voturile lor, la viitoarele alegeri. Or fi ei frații noștri, nimic de zis, dar cînd te invită cineva la masă, nu te prezinți și cu rubedeniile din dotare, pe motiv că nu se face să destrami o familie.
    O altă problemă majoră a României este aceea că, de mai multă vreme, nu are ministru de Externe. Teoretic, există un ocupant al acestei funcții, în persoana lui Theodor Baconschi, altminteri un intelectual de mare valoare, dar, din primăvară, domnia sa e ocupat total cu lansarea și întreținerea Fundației Creștin-Democrate, cea care e programată să cîștige potul la congresul PDL de anul viitor, cînd dl.Baconschi ar putea fi propulsat și spre candidatura la Cotroceni. În aceste condiții, cine să se mai ocupe de fleacuri precum spațiul Schengen?
    În fine, să spunem cîteva cuvinte și despre lobbyul europarlamentar în problema integrării. Acum cîteva săptămîni, cînd deja se știa, pe canale discrete, care va fi poziția Franței și a Germaniei, cîțiva lideri ai PDL, cu Cristian Preda în frunte, l-au pus la zid pe Ponta că ar fi stimulat în secret, la Strasbourg, un lobby anti-românesc al socialiștilor europeni. Deși informația era falsă, ea a continuat să fie perpetuată, și  nu întîmplător, pentru că opoziția trebuia să fie culpabilizată pentru previzibilul eșec. Ieri, domnul Preda a scris pe blog că, încă de săptămîna trecută ”Aveam deja informații despre reținerea unor prieteni din PPE în chestiunea accesului nostru în Schengen și am sperat că acest semnal va fi reținut”. Vasăzică Ponta ”stimulează” socialiștii, dar reținerile le au popularii europeni, frații PDL? Aș fi curios ce contra-lobby a făcut, în acest caz, dl.Preda, pentru a schimba opinia colegilor săi, pentru că eu, unul, nu am auzit nimic în acest sens.

    Rămîne de văzut cine va deconta acest uriaș eșec al guvernării Băsescu-Boc, pentru că, deocamdată, în loc de țărînă în cap, asistăm la un spectacol aproape grotesc, în care elevii puturoși și chiulangii le bat obrazul profesorilor care și-au permis să nu le dea notă de trecere. O atitudine de care, cum spuneam, românii s-au săturat încă de pe vremea lui Ceaușescu, atunci cînd vina pentru galantarele goale și frigul din case aparținea imperialiștilor din vest și nu calamității numite comunism...Nu ar fi mai simplu, dacă tot punem problema astfel, să dăm vina, direct, pe Mircea Badea, și să spunem că emisiunile lui au enervat oficialii europeni pînă la bararea accesului în spațiul Schengen?
    În treacăt fie spus,, e foarte bună ideea Comisiei Europene de a implementa un funcționar european în cabinetul Boc, cu rang de ministru, pentru a verifica permanent activitatea executivului, dar eu aș merge mai departe: să îl pună direct în locul lui Boc!

    P.S. În sfîrșit vine o veste bună dinspre guvern: au apărut fisuri, la propriu, în clădirile Finanțelor. Poate se fisurează de tot și scăpăm de ei...

    Continuare
  • 76 comentarii

    11419 vizualizari

    De ce vrea Puterea sa avem campanii electorale de trei luni

    De ce vrea Puterea sa avem campanii electorale de trei luni


    Remarc, în ultima vreme, o teribilă agitație reformistă în materie de legi electorale, care ar fi lăudabilă dacă un al șaselea simț, sau măcar bunul simț, nu mi-ar spune că ceva nu e în regulă cu elanul guvernanților.

    Zilele trecute, președintele iese la rampă cu o propunere revoluționară: partidele să nu mai primească donații private, cum e în toată lumea civilizată, ci să stea fix pe cîrca bugetului. Interesantă propunere, mai ales într-un moment cînd, de la buget, abia mai sug unii aleși, darmite restul politicienilor. În realitate, așa cum bine au decriptat observatorii politici, interesul e ca partidele de opoziție să fie lăsate fără resurse, măsură valabilă doar aparent și pentru PDL, care are avantajul uriașelor resurse de la statul pe care îl controlează autoritar. În plus, avînd toate organele de control pe mînă, cine să verifice dacă în pușculița puterii au intrat ori nu bani privați?

    Azi, aud că Autoritatea Electorală are o nouă propunere radicală: campania electorală să dureze nu o lună, ci trei luni.

    Ciudat. De ce ar vrea puterea să avem campanii atît de lungi, cînd un partid de guvernămînt este, teoretic cel puțin, împovărat cu treburile împărăției, iar cea care arde gazul și ar putea să profite e opoziția? Dimpotrivă, ar fi logic ca respectiva campanie să fie scurtată, pentru ca PDL să se ocupe de criză, iar opoziția să nu capete răgazul necesar cuceririi electoratului.

    De fapt, explicația e simplă și e o continuare logică a propunerii lui Băsescu: lungirea campaniei avantajează partidul cu cei mai mulți bani și cu cei mai numeroși activiști. Iar acesta este, indubitabil, PDL, cel care, cum spuneam, poate folosi nestingherit resursele statului, prin diverse șmecherii, dar și angajați ai diferitelor companii, scoși discret din producție, pe post de activiști electorali. De fapt, ei chiar asta sunt, foarte mulți: activiști electorali băgați drept recompensă prin diverse sinecuri de stat, dar care, la momentul oportun, pot fi folosiți la ce știu cel mai bine, fără măcar să mai fie nevoie de bani. Ajunge salariul încasat, nemuncit, de la stat, pe durata campaniei.

    Alt cîștig este acela că, pe durata campaniei, ochii populației sunt ațintiți la bălăcăreala electorală, scăzînd foarte mult atenția în ce privește anumite acte guvernamentale. Să nu le zic manevre...

    În fine, un alt mare avantaj ar fi cunoașterea exact a candidaților opoziției cu trei luni înaintea alegerilor, timp suficient pentru a fi terfeliți în noroi de oamenii puterii. Cît de important e să afli cît mai devreme candidatul adversarului o știe Traian perfect, doar a recurs de vreo trei ori la șmecheria înscrierii în cursa electorală în ultima clipă, trimițînd adversarii după ținte false.
    În consecință, cred că actuala opoziție, dar și societatea civilă, ar trebui să se mobilizeze ferm împotriva acestui nou abuz, care nu e, de fapt, decît o șmecherie electorală ieftină a puterii.

    Continuare
  • 66 comentarii

    10878 vizualizari

    Ce s-ar intimpla daca am avea un seism precum cel japonez?

    Ce s-ar intimpla daca am avea un seism precum cel japonez?


    Să facem un exercițiu de imaginație, mai în glumă, mai în serios, și să anticipăm ce evenimente ar determina, în România, un cutremur precum cel care a afectat Japonia:

    - Guvernul ar decide imediat alocarea de contracte fără licitație  asfaltatorilor de casă ai PDL pentru refacerea infrastructurii grav afectate. După 3 ani, o comisie parlamentară ar ancheta de ce drumul Piața Unirii – Piața Universității continuă să se  facă doar cu elicopterul.
    - STS ar primi o suplimentare masivă de buget pentru a pune la cale un sistem prin care toți românii să fie avertizați în cel mai scurt timp că tocmai a avut loc un cutremur.
    - Elena Udrea ar demara campania de promovare turistică internațională a litoralului de la poalele Bucegilor.
    - Ministerul Mediului ar investi tot bugetul în mașini de lux și deplasări externe. Explicația oficială ar fi că nu poți investi în mediu atît timp cît nu mai ai mediu.
    - PDL s-ar scinda fără congres.
    - Corneliu Vadim Tudor ar declara în PE că seismul e provocat artificial de ruși, pentru a separa Transilvania de România.
    - Laszlo Tokes ar pleca urgent din PE să verifice dacă e adevărat.
    - Traian Băsescu ar afirma că seismul a dărîmat țara numai din vina guvernării Năstase, care a scos stîlpii de rezistență de la blocuri pentru a face săli de sport în mediul rural, cu precădere la Cornu. Emil Boc ar susține că da, așa e.
    - Autoritățile ar retrage complet vameșii de la post, invocînd că a devenit neclar unde încep și unde se termină frontierele.
    - Executivul ar impune un bir nou tuturor contribuabililor, numit ”taxa pe seism”. Ea ar susține financiar o amplă campanie media cu mesajul ”Atenție, vine iar peste 40 de ani!”. Contractul ar fi atribuit direct firmei lui Felix Tătaru și posturilor TVR și B1TV.
    - Niels Schnecker ar explica, la Antena 3, că personajul Crăcănel a rămas așa pentru că l-a prins seismul cu picioarele pe falii diferite.
    - Ministerul Sănătății ar informa că WC-urile din curțile celor 42% gospodării fără apă curentă s-au depărtat, în medie, cu 50 de metri față de case și ar avertiza ruralii să nu le încurce între ele.
    - Benzina s-ar scumpi iar, cu 6 bani/litru. Fără legătură cu seismul.
    - Monica Ridzi ar cere amînarea procesului. Măcar pînă la reconstrucția tribunalului.
    - Pentru a se limita riscul de tsunami, lacurile Snagov, Herăstrău și Floreasca ar fi secate și oferite domeniului imobiliar.
    - Presa ar specula că noul premier tehnocrat ar fi Virgil Hîncu.
    - BNR ar emite o monedă jubiliara sub numele ”50 de ani pina la zona euro”
    - Gigi Becali ar descoperi, îngrozit, că terenurile lui centrale s-au mutat înapoi, în afara orașului.
    - S-ar găsi resturile Elodiei. În trei județe diferite...
    - În fine, mulți turiști străini nu ar sesiza nicio diferență.

    Continuare
  • 133 comentarii

    10126 vizualizari

    Se pregateste o salata electorala pentru 2012

    Se pregateste o salata electorala pentru 2012


    În week-end, la Covasna, Traian Băsescu a anunțat că după Paște va trimite parlamentului proiectul noii Constituții și că ar dori ca referendumul pentru aprobarea acesteia să aibă loc anul viitor, odată cu alegerile locale. O rețetă interesantă de salată electorală, după cum voi demonstra mai jos, care riscă să bage complet în ceață alegătorii. Dar poate că asta se și urmărește.

    Scriam pe blog pe 14 martie că Băsescu va face tot posibilul pentru ca referendumul de aprobare a Constituției să aibă loc odată cu alegerile locale de anul viitor. Iată că mă confirmă în mod strălucit însuși președintele, uitînd, însă, cîteva mici amănunte. Sau poate că nu le uită, iar acest lucru demonstrează adevăratele sale intenții.

    Mai precis, la începutul acestui an, Autoritatea Electorală Permanentă a definitivat un nou Cod Electoral, care ar urma să fie votat de parlament anul acesta și care are o prevedere extrem de importantă și de bine venită. E vorba de cea potrivit căreia legile electorale să nu mai poată fi modificate în anii electorali, ceea ce echivalează cu o incorectă schimbare a regulilor din mers.
    Numai că proiectul AEP se bate cap în cap cu calendarul președintelui, pentru că, odată noua Constituție votată – teoretic, cel puțin – înseamnă că vom rămîne cu o singură Cameră parlamentară, cu jumătate din parlamentari șamd, ceea ce va impune modificarea legilor electorale peste vară. Lucru care ar fi interzis, însă, de noul Cod Electoral. Ceea ce ar putea însemna amînarea alegerilor cu trei luni, pentru a se intra în anul 2013, evitînd încălcarea Codului. Asta ar însemna alegeri undeva în ianuarie-februarie 2013, o chestie greu de digerat pentru electorat.

    E posibil ca situația enunțată în week-end de Băsescu să fie ceva mai simplă, de fapt. Mai exact, el să știe că nu poate sub nicio formă trece noua Constituție prin parlament, pentru că nu are majoritatea de două treimi, ceea ce înseamnă că tot scenariul său ascunde doar transmiterea unui mesaj subliminal către PDL, prin care să-și manifeste disponibilitatea pentru susținerea partidului anul viitor, în alegeri. Desigur, în schimbul alegerii potrivit la congresul PDL. Iar în campanie, eventual, să bată românii la cap cu ideea că nemernicii din opoziție au refuzat să micșoreze parlamentul și să economisească banii necesari salvării României.

    La urma-urmei, chiar îl cred capabil pe Băsescu să demisioneze anul viitor din funcție, așa cum am mai scris, și să conducă partidul în lupta electorală, dacă va simți că în felul acesta va întări PDL și va avea șansa să rămînă în schemele guvernării alți patru ani, eventual cedînd o droaie de portofolii ”asociaților” contra fotoliului de premier pentru sine. Un post care simte că l-ar prinde mult mai bine decît cel de președinte, pentru că îi oferă multe pîrghii. Pentru asta, însă, e musai ca Boc să cîștige șefia PDL și, doi, să plaseze omul potrivit la șefia Senatului, pentru a fi sigur că acesta l-ar desemna premier. Pînă la congresul PDL, însă, toate progonozele de acest tip sunt premature. Cu excepția, poate, a celei că, orice ar fi, în 2012 ne așteaptă o salată electorală.



    Continuare
  • 152 comentarii

    19136 vizualizari

    Deschide-te, PSD!

    Deschide-te, PSD!


    A mai rămas un an pînă la alegeri și partidele de la noi dau semne că una dintre problemele cele mai spinoase dezbătute la congresele din ultimii doi rămîne în coadă de pește: deschiderea către noi membri, în special către valori care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, nu se hazardează să facă pasul către politică.


    Aproape nu a existat congres de partid în ultimii doi ani, la PNL, PDL, PSD sau UDMR, la care să nu se fi discutat o problemă majoră, care dă bătăi de cap formațiunilor autohtone în ultimii ani și care a fost sancționată de mult de către observatorii lucizi ai scenei politice. Mă refer la ”închiderea” partidelor față de noi membri. Într-adevăr, formațiunile autohtone au devenit de niște ani buni structuri închise, dacă nu chiar ”afaceri” locale de familie, în care diverși baroni decid numai ei cine intră și cine iese. Și, trebuie spus, mai mult se iese...Teama de concurență îi face pe mulți factori decidenți să bareze accesul unor noi membri de valoare, ori să elimine alții, iar pagubele se resimt exact cînd e mai greu, adică în anii electorali.
    Un exemplu foarte bun mi se pare cel al liderului PNL, Crin Antonescu, care a intrat rapid în conflict public cu unii dintre reprezentanții de mare calibru ai societății civile care s-au aflat în spatele său, ca susținători, la confruntările televizate din campanie.
    Și, atenție!, nici măcar nu apucaseră să intre în partid...

    Nici la PSD lucrurile nu stau mai bine, după epoca Geoană, care a avut, cred, drept unic obiectiv alungarea cît mai multor membri de valoare, fără a atrage mai nimic în loc. Cu excepția, desigur, a cîtorva cărători de geantă, a căror prestație a costat scump la ultimele alegeri.

    Cred că una dintre marile sarcini ale lui Victor Ponta va fi să repare ce a stricat predecesorul său și să deschidă grabnic partidul către figuri noi, de valoare, și asta, dacă se poate, nu cu trei zile înainte de alegeri.
    Un prim mare pas care ar trebui făcut, în opinia mea, este înființarea, în interiorul PSD, a unei structuri de legătură cu managerii români care activează peste hotare. O resursă cenușie de excepție, prea puțin exploatată de partidele de la noi.
    De cîțiva ani, exportul românesc de manageri a devenit de-a dreptul consistent; marile companii străine au început deja să înlocuiască managerii aduși special la post, în subsidiarele din România, cu specialiști autohtoni. Apoi, cei care dau satisfacție, sunt promovați și trimiși, ei înșiși, în alte țări, pe post de manageri străini. Media anuală este de 7-800 de executivi români trimiși afară, și e în creștere vertiginoasă, ajungînd să bată ”importurile”. Cîteva mii de români lucrează, în acest moment, pe post de manageri de top în companii din întreaga lume, inclusiv Africa.

    Din păcate, cînd se ajunge în acest punct, valoarea și experiența lor nu mai sunt în nicio formă utile țării natale, cel mai adesea pentru că nimeni nu se înghesuie să îi consulte în vreo problemă. Deși ar avea multe de spus.

    Personal, cunosc cîțiva asemenea manageri români care fac carieră peste hotare, vorbesc adesea cu ei și, în general, la mai toți se remarcă un soi de regret mut că nimeni din țară nu pare interesat de experiența lor. ”Aș veni, din cînd în cînd, în țară pe banii mei, numai să știu că sunt de folos în anumite chestiuni. Dar nu prea ne cheamă nimeni, nici măcar la simpozioane” îmi mărturisea unul dintre aceștia, zilele trecute.
    Nici nu e de mirare că, în timp, majoritatea se rup de tot de România și nu se mai uită la ce au lăsat în urmă.

    Dacă cel mai mare partid al țării, PSD, vrea să revină la valoarea și la forța care l-au consacrat, nu își mai poate permite luxul de a se dispensa de cel mai prețios bun al unei țări, aurul cenușiu, experiența oamenilor de mare valoare. Altfel spus, deschide-te, PSD, și alegătorii se vor deschide și ei spre tine.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 83 comentarii

    42643 vizualizari

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei


    Se schimbă lumea. Și nu neapărat în bine. Se întîmplă lucruri care par să ne dea înapoi, după ce atît amar de vreme ne-am obișnuit cu o singură direcție: înainte. Mai tîrîș, mai grăbiș, dar înainte. Cutremurul din finanțele mondiale, grevele din Grecia, recesiunea din SUA, dar și mișcările stradale de protest din Anglia, din vara lui 2011, fac să sune un clopot de alarmă asupra democrației în esența ei. Se vorbește de suveranități limitate, de Constituții modificate în spiritul crizei, de reducerea drepturilor cetățenești. Și asta e mai îngrijorător decît faptul că, din cauza recesiunii, americanii nu își mai pot schimba mașinile decît o data la trei ani, în loc de doi, sau că românii nu își mai pot lua plasme cu diagonale mai mari, o perioadă.


    Bunăoară, prin afirmația că, orice ar fi la alegeri, nu va ceda puterea actualei opoziții, președintele Băsescu, a transmis, în fapt, un gînd ascuns, a decartat o strategie pe care mizează. Marea problemă pentru el este cum poate obține, efectiv, un vot în plus față de USL în perspectiva lui 2012. Votul salvator, care îi poate menține echipa la putere. În cursul ultimilor ani, răspunsul la întrebarea de mai sus a fost dat prin metode, să le spunem, ”pragmatice”: cheltuind bani publici pentru a cumpăra bunăvoința alegătorilor, ca și pentru a răspunde necesităților susținătorilor financiari de campanie, aparent în favoarea votanților. Adică, regii asfaltului donează baban partidului în campanie, pentru pomeni electorale șamd, iar după alegeri primesc dreptul de a asfalta același drum de zece ori pe mandat, pe cheltuiala și spre binele contribuabilului. Logic, a cheltui înseamnă și a găsi resurse, de aici și obiceiul de a te împrumuta dintr-o direcție pentru a cheltui în alta. Practic, regula regimului Băsescu este de a impozita cu o mînă și de a cheltui cu cealaltă. Am spune că e vorba de clasicul anteriu al lui Arvinte, care tăia de la poale pentru a se cîrpi la coate, numai că  nu e același lucru. De tăiat, se taie mereu numai de la unii, pentru a se cîrpi, sistematic, doar alții.

    Dincolo de asta, ca o observație personală, din dezbaterea oficială asupra democrației a fost eliminat în ultimii ani orice model de ideal, de valoare intrinsecă. Nu mai există spațiu public pentru dezbateri privind valori morale, individuale sau colective, pentru idei novatoare, pentru planuri de viitor pe termen lung. Nu mai există priviri de ansamblu. România e un fotbalist mediocru, care joacă doar cu fruntea în pămînt. Marii jucători, se știe, nici nu se uită la minge, scrutează doar terenul.
     
    După intrarea noastră în UE, prin mesajele președintelui Băsescu nu am făcut decît să sugerăm, și să demonstrăm că România nu era pregătită, cu adevărat, să se integreze. Să ne mai mirăm că, astăzi, numai muncitorii români, altfel extrem de apreciați, sunt refuzați în anumite țări europene, în timp ce muncitorii altor nații au undă verde? Cînd semeni vînt, e firesc să culegi doar furtună.

    Astăzi, în România sunt trei partide importane, conduse de Ponta, Boc și Antonescu. Toți trei oameni tineri, din punct de vedere politic. Tineri, din generații comune și, totuși, atît de diferiți. Îmi pun întrebarea: în alegeri, tinerii se vor îndrepta către discursul de june activist comunist al lui Boc, sau către curățenia morală și pregătirea intelectuală a unor Antonescu și Ponta? Se vor lăsa seduși de promisiunile ferme, obiective, sau de demagogia găunoasă, aproape disperată? Nu am un răspuns, pot doar să sper că vor alege corect.

    În perspectiva vremurilor grele, poate foarte grele, care se anunță, cred că singura speranță a democrației este în politică, dar într-o politică de valoare. Numai cu această politică vom reuși să facem ca România să poată prospera, să nu devină o periferie a politicii și a vieții europene. Și mai cred în șansa tinerilor conducători politici de astăzi ai opoziției, care pot demonstra, într-adevăr, care sunt valorile social-democrației ori ale liberalismului, aplicate într-o țară care are nevoie de valori mai mult ca oricînd.

    Continuare
  • 73 comentarii

    11424 vizualizari

    O veste proasta pentru PDL: ”uslasii” se incaiera pe candidaturi

    O veste proasta pentru PDL: ”uslasii” se incaiera pe candidaturi


    Oricît ar părea de paradoxal, informația că în USL nu merge deloc bine împărțirea candidaturilor, ba chiar dimpotrivă, nu e o veste pozitivă pentru putere. Din punctul de vedere al PDL, abia vestea că în interiorul opoziției problema desemnării candidaților a mers ca unsă ar fi fost una salutară, din motive pe care le voi explica mai jos.

    De la primele ore ale dimineții, presa a relatat, azi, bunăoară, că în USL există probleme mari de împărțire a candidaturilor pentru alegerile locale și că cele trei partide nu prea se înțeleg, mai ales în județe precum Iași, Buzău, Prahova, ca să nu mai vorbim de București. La Iași, spre exemplu, conform sondajelor, primăria ar putea fi luată cu șanse egale de pesedistul Gheorghe Nichita, actualul primar, de liberalii Relu Fenechiu și Cristian Adomniței ori de conservatorul Tudor Ciuhodaru. Nici nu e de mirare că se ceartă zdravăn între ei. Aceeași situație se va fi regăsit în multe alte județe, municipii sau comune din țară.

    Puterea își freacă mîinile de de încîntare. ”Priviți ce prost funcționează USL!” e mesajul pe care îl răspîndesc, în ultima vreme, pedeliștii.
    Poate ar trebui să fie ceva mai rezervați, însă. Nu de alta, dar, la fel cum orice funie are două capete, și scandalul candidaturilor poate avea două interpretări diferite.
    Una ar fi că, într-adevăr, în interiorul USL negocierile nu merg ca unse pentru că e o construcție anchilozată din start.
    La fel de bine, însă, motivul pentru care ”uslașii” se bat pe candidaturi e acela că alianța are mari șanse de cîștig și că, în multe localități, opoziția are resurse pentru doi sau chiar trei candidați diferiți, cu șanse similare de victorie.

    Numai naivii și-ar putea imagina că cineva complet lipsit de șanse se luptă în ziua de azi pentru o nominalizare doar ca să își îmbogățească CV-ul politic. Vorba vine îmbogățit, fiind vorba de o înfrîngere asumată din start.

    La două decenii de la revoluție alegerile, mai ales cele locale, au devenit un examen dur și costisitor. Candidații trebuie să cheltuie bani din buzunarele proprii, pe lîngă alte resurse, trebuie să poarte o bătălie grea, să iasă în media, să meargă din poartă în poartă, să consume energie și nervi.
    Mai înainte de toate, ei și familiile lor se expun mizeriilor politico-electorale, borhotului deșertat în cap de adversari, dezvăluirilor incomode, unele reale, altele ba.
    O fi plăcut să fii primar sau președinte de CJ, dar nu și să te bați pentru funcția respectivă. Or ieși unii mai bogați din mandat, dar din campanie sigur ies toți mai săraci.
    În trecutul apropiat, experiența unor alegeri anticipate în anumite colegii sau primării a dovedit că, atunci cînd partidele nu se înghesuiau să desemneze candidați, invocînd diverse pretexte, de fapt își recunoașteau lipsa de șanse reale.
    Aglomerația din USL pe multe dintre posturile de la locale arată, acum, exact contrariul.

    Înaintea debarcării din Normandia, marii generali ai forțelor aliate se băteau care să își asume răspunderea comenzii marii operațiuni militare, de care depindea soarta Europei. Ce bine pentru Hitler ar fi fost să nu se înghesuie nimeni... La fel cum bine ar fi fost pentru putere ca, astăzi, partidele din USL să își paseze unul altuia candidaturile, în loc să se certe pe ele.


    Continuare

    Tag-uri:

  • 247 comentarii

    35997 vizualizari

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu

    Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu




    De aseară pînă acum, discursul președintelui e întors pe toate părțile de analiști, de presă, de politicieni și concluzia aproape comună, indiferent de tabere, e că a fost un dezastru, sau măcar dezamăgitor. Cu atît mai surprinzătoare ar putea apărea o opinie precum cea dezvoltată în rîndurile care urmează, potrivit căreia discursul a fost unul epocal, care marchează începutul unei noi ere și explică multe mistere de pe scena politică a ultimului an.

    Marea eroare a observatorilor este că discursul ar fi fost adresat românilor, fie ei și numai susținătorii președintelui.
    Într-adevăr, din perspectiva unui român, discursul e aiuritor și găunos, în orice caz la ani-lumină distanță de ceea ce se aștepta.
    Abordat dintr-un alt punct de vedere, însă, mesajul președintelui explică multe și anunță la fel de multe.

    Mai exact, am asistat aseară la un mesaj destinat strict urechilor unor mari cancelarii occidentale, începînd cu cea de la Washington. Un mesaj pentru marii licurici, dacă vreți. (Ceea ce explică și micile diferențe între textul rostit de președinte în direct, unde Traian a mai dat-o ”popular” și cel postat pe siteul președinției, ceva mai sec și mai concis)

    Un mesaj disperat, în care un politician cere ajutor de afară pentru a fi re-valorizat înăuntru, pentru a putea rămîne un pilon geostrategic.
    Nu mai e demult un secret că forța de după 2004 a lui Băsescu a venit din predispoziția către un parteneriat aproape necondiționat cu americanii, aflați în căutare de aliați strategici în această parte a globului. Venirea crizei a însemnat șansa lui Băsescu de a-și relansa relațiile și cu unii lideri grei europeni, de aici precipitarea președintelui de a anunța mereu primul deciziile dure contra populației și de a nu se abate de la linia trasată de organismele europene.

    Marea problemă a președintelui a apărut cam cu un an în urmă, atunci cînd premierul Boc și oamenii săi au început să prindă rădăcini solide la guvernare și în partid, iar executivul și PDL au început să nu mai asculte necondiționat ordinele Cotrocenilor, în ciuda unei impresii publice contrare.
    Am asistat, anul trecut, la o ciudată campanie a procurorilor mult mai mult contra pedeliștilor decît contra opoziției, cum te-ai fi așteptat, precum și la declanșarea unei campanii media ample pe tema necesității unor noi partide, curate și moderne. Interesant, dar cei care răspîndeau aceste idei era strict oamenii Cotrocenilor.

    În fapt, a fost vorba de tentativa tot mai disperată a președintelui de a ține PDL sub control în condițiile în care supușii săi de altădată îl sfidau tot mai tare.
    Pentru a doua oară după 2004, Traian s-a văzut pus în situația de a pierde controlul guvernării. Încă un Moliceanu a devenit Tăriceanu.
    Mai rău de atît, protestele de stradă din ultimele zile nu au generat nicio contramanifestație pedelistă de sprijin, nicio mișcare semnificativă în apărarea președintelui, al cărui cap e cerut insistent de oameni.

    O ruptură totală de PDL se întrezărește, dar asta i-ar crea președintelui dificultăți majore în ducerea la capăt a mandatului, din care mai are trei ani zdraveni.


    Concluzie e că Băsescu are nevoie urgent de sprijin pentru a-și întări poziția, iar dacă mijloacele interne le-a epuizat, nu i-au mai rămas decît ”licuricii”.

    Președintele are nevoie de mesaje oficiale și explicite de sprijin din partea marilor cancelarii, are nevoie de vizite de stat, are nevoie de primiri la Cotroceni. Adică ceva ce nu s-a mai întîmplat de mult, lăsînd impresia că nici măcar americanii nu-și mai aduc aminte numele lui.

    Schimbarea lui Baconschi nu a fost produsă de postarea pe blog, ci de incapacitatea acestuia de a reprezenta interesele președintelui peste hotare și de a aranja vizite externe. De aici și mesajul către noul ministru, Cristian Diaconescu, potrivit căruia îl așteaptă sarcini grele. Știut drept un om al americanilor, Diaconescu va trebui să revitalizeze urgent în special relația cu Washingtonul.
    S-a văzut clar în ultima vreme că pe Băsescu îl deranjează profund lipsa de implicare de partea sa a oficialilor SUA, lipsa unei invitații onorante la Casa Albă etc, de aici refuzul de a participa la Ziua Americii și alte semnale indirecte.

    Cum poate obține președintele sprijinul dorit? Simplu: prezentînd România ca pe o țară în care scena politică e un dezastru, ocupată de partide iresponsabile și incapabile de reformă măcar în ceea ce le privește pe ele însele, darmite statul. Conturînd acest peisaj apocalptic, președintele se scoate în evidență ca unica oază de stabilitate, de maturitate, drept unicul partener cu care se mai poate discuta lucid și pragmatic. Un personaj care trebuie susținut și păstrat.
    De aici atacurile vehemente din discurs la adresa partidelor, în special PDL, ceea ce a derutat pe mulți.


    Să vedem, pe scurt, acele mesaje ale președintelui adresate direct partenerilor externi și să le comentăm:

    ”Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, iar eu vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut”.
    În traducere: eu am know-how-ul, spre deosebire de restul politicienilor care bîjbîie.
    ”Peste 80% dintre români au votat pentru Parlament unicameral şi pentru un număr maxim de 300 de parlamentari. Toate partidele fără excepţie se fac că uită de votul pe care românii l-au dat în noiembrie 2009, însă nu ezită să spună că ascultă vocea poporului. Eu nu aş crede pe niciunul din ei atât timp cât nu respectă acum un vot dat de români în proporţie de peste 80%. Repet: nu vizez niciun partid anume, ci toate partidele; indiferent ce declară, niciunul nu a vrut să mişte lucrurile înainte”.
    Traducerea: eu sunt consecvent în principii, partidele nu.

    ”Va trebui să continuăm lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale”.
    Traducerea: un mesaj foarte drag urechilor occidentale, mai ales că în ultima vreme s-au întețit reclamațiile privind șpaga cerută investitorilor străini.

    ”Va trebui să creăm locuri de muncă valorificând banii europeni prin crearea de întreprinderi mici şi mijlocii şi - de ce nu? - prin redeschiderea exploatărilor miniere care au devenit rentabile ca urmare a creşterii costului metalelor”.
    Traducerea: sunt gata să dau drumul exploatării de la Roșia Montana.

    ”Avem nevoie de oameni politici credibili şi acest lucru nu se poate face decât prin transparenţa cheltuielilor publice. Degeaba miniştrii vor anunţa proiecte pe care le-au făcut, dacă cetăţenii nu vor putea accesa în orice zi site-ul ministerului pentru a vedea aprobările pentru cheltuirea oricărui leu. Numai aşa Guvernul, politicienii de la nivel local, vor putea ieşi de sub suspiciunea fraudării fondurilor publice”.
    Traducerea: e pusă la zid aceeași problemă a corupției și lipsei de transparență care enervează cancelariile vestice.

    ”Avem nevoie de eficientizarea regiilor autonome şi avem nevoie de desfiinţarea clientelismului politic la nivelul desemnărilor pe funcţii la conducerea acestor regii”.
    Traducerea: încă un cui bătut în palma guvernului și a PDL, odată cu recunoașterea clientelismului politic.

    ”Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii de criza economică europeană şi, îndrăznesc să spun, globală. Vor câştiga bătălia cu viitorul naţiunile care vor avea state flexibile, administraţii debirocratizate şi care vor fi pregătite să absoarbă şansa relansării economice”.
    Traducerea: un mesaj drag în special marilor puteri europene, speriate că ar putea fi obligate să ducă în cîrcă mult și bine state mai sărace incapabile de reformă statală.

    ”În momentul de faţă nu se mai poate miza pe investiţiile străine pentru crearea locurilor de muncă, cel puţin în Europa investiţiile străine au scăzut foarte mult. De aceea, orientarea corectă a resurselor de investiţii pe care le are anul acesta bugetul de stat este esenţială pentru menţinerea locurilor de muncă şi creşterea numărului acestora”.
    Traducerea: promit să nu vă mai cer  fonduri și investiții masive în țara mea, o să încerc să mă descurc cu ce am.

    ”Un dictator pe care îl înjuri de dimineaţa până seara nu îmi pare a fi chiar un dictator”.
    Traducere: se garantează libertatea de exprimare, aspect foarte important pentru statele democrate.

    ”"Băsescu conduce PDL". Aici nu mai am niciun comentariu decât să vă spun că, dacă l-aş fi condus eu, partidul ar fi fost mult mai bine condus”.
    Traducerea: se reia obsesiv teza eșecului PDL ca partid la guvernare.

    ”M-am implicat pentru că ţara avea nevoie de aceste legi, iar cei care îmi recomandă să mă duc pe Muntele Găina să contemplez ce se întâmplă şi, din când în când, să mediez se înşală. Nu aşa se comportă un Preşedinte, mai ales când statul, când ţara lui, când poporul lui trece prin momente de criză şi de transformări fundamentale ale instituţiilor statului”.
    Traducerea: dacă mă sprijiniți pe post, eu, unul, sunt gata să ma bat pînă la capăt.

    ”Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până acum, excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public”.
    Traducerea: rămîn exact așa cum mă știți, eu nu mă schimb cum bate vîntul, ca alții.

    ”Foarte mulţi oameni politici, practic toate partidele politice susţin că ele pot moderniza România. Vreau să fac o singură observaţie la această asumare a partidelor politice, mă refer la toate: PDL, PSD, PNL şi ce o mai fi, inclusiv UDMR, UNPR. Nu pot fi credibili spunând că reformează România când ele nu s-au putut reforma ele însele”.
    Traducerea: partidele de la noi sunt praf și pulbere.

    ”O reformare a partidelor este singurul element care poate credibiliza afirmaţiile că sunt pregătiţi să îşi asume modernizarea României în continuare”.
    Traducerea: reformarea ar fi bună, dar imaginați-vă cît va dura dacă nici măcar nu a început.


    ”Nimic nu va mai fi ca înainte de criză, la terminarea acestei crize. Instituţiile vor trebui să funcţioneze altfel, instituţiile statelor, vor trebui să aibă alt tip de relaţii cu propriile naţiuni, vor trebui să se implice altfel decât până acum în viaţa de zi cu zi. Până acum, şi ăsta a fost modelul Europei sociale, toţi, cu mici excepţii, au crezut că Europa socială înseamnă să împrumuţi bani şi să măreşti veniturile populaţiei. Iată că ce se întâmplă astăzi, ce se întâmplă de un an, de doi ani şi ce se va întâmpla în anii următori, ne arată că sunt şanse ca naţiunile să o ducă bine acolo unde politicienii împrumută bani pentru dezvoltare şi nu pentru consum. Va trebui să ne asigurăm susţinerea propriilor noştri cetăţeni cu resursele pe care le producem. Ori, asta înseamnă să avem partide responsabile, modernizate, care înţeleg ziua de mâine”.
    Traducerea: din nou se subliniază lipsa de viziune a partidelor autohtone și incapacitatea lor de reformă, în opoziție cu luciditatea președintelui, care vede dincolo de criza actuală.

    ”În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia”.
    Traducere: e posibilă inocularea subliminală a ideii că dirijarea unei țări precum o navă poate include și aruncarea peste bord a unor marinari rebeli, precum protestanții din stradă. Totul e să existe sprijinul ”Amiralității”.


    Ce va urma după mesajul lui Băsescu?

    În paralel cu așteptarea doritelor mesaje de sprijin de afară, e de presupus că președintele va încerca sporirea considerabilă a vizitelor externe, contactele cu liderii vestici, capacitarea unor figuri interne importante ale societății civile, pe care le-a neglijat în ultimii ani, dar și o mai mare prezență în media.

    Pe de altă parte, discursul de ieri poate semnifica finalul relației exclusive cu PDL și deschiderea, pe termen mediu și lung, către dialogul cu alte forțe politice.
    Este foarte posibil ca Băsescu să se pregătească de un alt statut, acela de președinte capabil de coabitare cu forțe politice altădată ostile, ceea ce ar reprezenta o lovitură grea pentru PDL. Sigur e, totuși, că mult trîmbițatele Albă ca zăpada, Mișcarea Populară ori Noua Republică vor fi murit înainte de a se naște.
    Vremea susținerii comode și depline s-a terminat pentru Traian Băsescu, a venit vremea echilibristicii dificile. De aici, probabil, mari surprize care vor urma.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 151 comentarii

    35325 vizualizari

    Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele, puține, care încă mai sunt. Lumea, spun înțelepții, se conduce mai mult cu simboluri decît cu legi, iar faptul că noi, românii, am ajuns deficitari la acest capitol se răsfrînge din plin asupra mersului societății.

    S-a spus de multă vreme, după revoluție, că România ar avea nevoie de un șoc identitar pentru a-și reveni în plan moral, după decenii întregi, să nu zic secole, în care a fost umilită de străini, ori chiar de români înșiși. Necazul e că nimeni nu prea știe cînd, cum și de unde ar trebui să vină respectivul șoc.
    Românii sunt în criză de simboluri, devine tot mai clar pe an ce trece.
    Lipsesc personalități-simbol, pentru că fiecărui aspirant la această titulatură îi apar, mai devreme sau mai tîrziu, pete necurate în biografie și se alege praful.
    Lipsesc gesturile-simbol cu mare ecou.
    Lipsește, cum spuneam, prețuirea chiar pentru simbolurile naționale.
    Pe vremuri, se murea pentru drapel; azi ne vine greu și să îl arborăm la geam, de Ziua Națională. Americanii își înfig, mîndri, drapelul și în hamburgeri; la noi lipsește și de pe fațada marilor instituții.

    Salut cu acest prilej recenta campanie a trustului Intact, ”Pe Tricolor e scris unire”, derulată pe parcursul lunii care precede ziua de 1 Decembrie și în care românii sunt îndemnați să arboreze drapelul național cît mai mult și cît mai des, în numele idealului unității naționale.

    Nu alte sentimente m-au animat, e locul să o spun aici, pe la sfîrșitul agitatului an 1997, cînd am decis să inițiez un proiect de lege prin care se instituia Ziua Drapelului Național, pe 26 iunie, în amintirea zilei în care, în timpul revoluției de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică, cînd a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

    Nu mult după aceea, prin votul Parlamentului, inițiativa mea a devenit legea 96/1998, de atunci, în fiecare an, Ziua Drapelului Național fiind marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

    E un pas mic, la care mi-am adus modesta contribuție, după puterile mele; pînă la a redeveni un popor capabil să fie animat de simboluri majore mai e, însă, cale lungă. Campania Antenelor e, și ea, un alt pas demn de salutat, deși ironia sorții face ca sintagma ”E scris pe Tricolor unire”, care inspiră numele ei ,să fie opera ”marelui cîrmaci” Ceaușescu, cel care și-a băgat, la un moment dat, nasul pînă și în versurile cîntecelor și poeziilor de răsunet ale neamului.
    Cum se știe, titlul original al cîntecului devenit – altă ironie a sorții – imnul național al Albaniei, era ”Pe al nostru steag e scris unire”, muzica Ciprian Porumbescu, versurile Andrei Bârseanu.

    Ceea ce e important, însă, dincolo de amănunte, e ideea de unitate națională, de oprire a dezbinării, a disoluției statului, a societății și așa mai departe, un proces care, cum spuneam, ia amploare de la an la an și a ajuns să genereze avertismente severe pînă și din partea marilor cancelarii, precum Washingtonul, vezi recentul mesaj al lui Gitenstein.

    România și românii au nevoie de simboluri, de prețuirea adevăratelor valori, de regăsirea demnității naționale, trebuie să-și recapete liniile autentice de conduită civică și socială. Și, cel mai important, să învețe să se scuture de falșii moraliști și profeți de mucava, fie ei din cultură, politică ori alt domeniu, care au invadat-o în ultimii ani, cocoțîndu-se pe umilința, modestia și discreția oamenilor cu adevărată aleasă educație și autentic bun simț.
    Fără reformă morală, relansarea social-politică și economică nu va fi posibilă, ori dacă va fi, nu va îndrepta mare lucru.


    Continuare
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • Dusty:

    Let me know if that is the problem please. Approximate age of Heil AC unit from serial number? Furnace or Air Handlers. The issue...

  • viagra generic:

    Am the end rejoiced drawings so he elegance. Set lose dear on had two its what seen. Helld she sir how know what such whom. adm...

  • goo.gl:

    stay hard viagra https://goo.gl/f25eMy viagra androgel https://goo.gl over the counter viagra walgreens [url=https://goo.gl/R...

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva