• 485 comentarii

    117497 vizualizari

    Cine uita trecutul e condamnat sa il repete

    Atunci cand iesi din politica si te dedici afacerilor, precum in cazul meu, ai avantajul ca poti judeca altfel evenimente la care esti martor, direct sau indirect. Cu mai multa obiectivitate, cred, decat atunci cand esti in mijlocul lucrurilor. Una dintre observatiile pe care le fac tot mai des, in ultima vreme este, spre exemplu, cea legata de de obsesia anti-Basescu a clasei noastre politice. Unii nu mai prididesc sa il inalte in slavi, altii pare ca nu au altceva in cap decat cum sa il doboare. Zeul natiei pentru jumatate din clasa politica, raul absolut pentru cealalta. Si daca ambele parti gresesc, ai putea sa te intrebi? Daca unii se agata prea mult de omul-minune, in loc sa isi dezvolte propriile capacitati, iar ceilalti consuma prea multa energie contra unui om, in loc sa se ocupe de problemele reale ale tarii, ale societatii in ansamblu?
     
    Situatia de acum seamana, oarecum, cu cea din perioada cand am intrat ei in PDSR, in 1995. Atunci, toata Romania era, intr-un fel sau altul, obsedata de Ion Iliescu. PDSR era convins ca e suficient sa defileze cu el in fata ca sa cistige orice alegeri. In 1996 a constatat, pe propria piele, ca nu e asa. CDR si restul opozitiei nu aveau alt discurs decat ”Jos Iliescu”. A venit, insa, momentul mortii Seniorului Coposu, care le-a aratat ca, uneori, cu ochii in ograda altuia, nu vezi ce valori ai in propria curte si nu le apreciezi pe masura. Au invatat mult din lectia asta, au depasit obsesia fata de Iliescu, au cautat solutii si au castigat alegerile, dupa un an.
    Nu au dat satisfactie la guvernare, e drept, dar au cucerit alegatorii atunci cand trebuia, aratand si alt tip de discurs decat cel de pana atunci.
     
    Sa vedem cum stau lucrurile astazi si ce s-a invatat din aceste lectii, dupa 15 ani. Iau, bunaoara, fostul meu partid, PSD. In mod firesc, el ar trebui sa demonstreze ca nu este un partid anti-Basescu, ci un partid in favoarea Romaniei, cu solutii certe pentru tara si pe care sa le revendice cu forta si convingere.

    Din pacate, astazi sunt prea multe orgolii personale. Cand intalnesti un lider de partid, in primele minute vorbeste de Basescu si apoi, o buna perioada isi ataca “ rivalii” din partid sau se plange de lipsa de sprijin. Sunt chestiuni pe care electorii le stiu foarte bine, dar nu intereseaza pe nimeni. Lipseste fraternitatea, dorinta de a sta impreuna pentru un ideal, uitandu-se faptul ca orice responsabilitate este colectiva.

    Acea jumatate din Romania care este impotriva actualului presedinte merita mult mai mult decat crizele de orgoliu si vanitate.
    Este astazi PSD un partid capabil sa recunoasca si sa promoveze noi personalitati si in acelasi timp sa valorifice experienta celor mai vechi in politica ?

    Este astazi PSD condus de un lider sau  de niste lideri care constituie locomotivele alegerilor viitoare?
    Are astazi PSD in interiorul sau acele valori care vor fi candidatii care sa convinga electoratul sau are nevoie sa atraga permanent si alti posibili lideri ?

    Este in stare PSD, in afara de organizare politica interna, sa caute , sa recunoasca si sa promoveze energii care pot sa miste electoratul catre idei clare?

    Este Victor Ponta presedintele de partid care ofera speranta de schimbare, de creare de echipa si nu de “ gasti”, si care sa mearga spre victorie ? Eu cred sincer ca Victor este un tanar capabil, inteligent si matur, dar trebuie sa puna cat mai curand in dezbatere, in partid, principiile si valorile social-democratiei dupa care sa se ghideze viitoarele actiuni politice, altfel spus, sa puna oamenii la treaba, pentru ca timpul e tot mai scurt.

    Si mai cred ca raspunsurile la aceste intrebari, ca si la altele, trebuie sa contribuie la imaginea unui PSD in 2012 diferita de cea de astazi. Si mai cred, la fel de nestramutat, ca cine uita trecutul e condamnat sa il repete.

    Continuare

    Tag-uri: PSD, Ponta, Victor Ponta

  • 80 comentarii

    50969 vizualizari

    Anul marilor schimbari politice

    Anul marilor schimbari politice


    Am auzit multi specialisti spunind ca anul acesta va fi, din cauza crizei, unul al stagnarii politice, economice si sociale, ceea ce, in parte, va fi adevarat. Spun in parte pentru ca vor exista, totusi, si schimbari importante, si am sa ma ocup cu predilectie de cele politice, pentru ca cele economice le simte, deja, toata lumea, iar cele sociale sunt imprevizibile.

    Anul acesta vor avea loc schimbari importante in interiorul principalelor partide de la noi, PSD, PDL si PNL, iar criza va fi folosita ca un pretext pentru masuri interne, in speta retezarea unor capete si ridicarea unei noi generatii politice. La PSD si PNL situatiile sunt destul de asemanatoare: ultimele congrese au adus la putere, spectaculos, lideri considerati outsideri, tineri, energici, nu neaparat si foarte maturi politic. Tocmai constientizarea propriilor lipsuri, lipsa de siguranta, dorinta de a scapa de tutela celor mai mari, aflati in umbra, care i-au si ajutat, de altfel, sa urce in virf, ii va impinge pe acesti lideri sa taie multe capete din subordine si sa aduca, in loc, persoane fidele.

    E un proces care a inceput, deja, in teritoriu, si care va lua amploare in urmatoarele luni. Un proces care va fi usurat de faptul ca actuala criza loveste in popularitatea unor lideri care s-au perindat pe la guvernare, in ultimii ani, si vor fi facuti responsabili de catre electorat pentru situatia existenta. Remarc, in treacat, ca, pina nu demult, Calin Popescu Tariceanu beneficia de o aureola de premier care a creat o veritabila explozie a prosperitatii, dar a trebuit sa fie doar putin scuturata de praf istoria guvernarii ultimilor ani pentru a iesi la iveala ca am avut un ”boom” economic fals, bazat pe banii -multi - lasati in visterie de guvernul Nastase, pe stimularea exagerata a consumului si pe ”industria” capsunarilor, adica forta de munca necalificata exportata in UE pentru a face treburile pe care neamtul, italianul sau spaniolul nu concepeau sa le faca. Acum, legenda Tariceanu se face tandari sistematic, iar demitizarea va afecta si PNL.

    E probabil, cum spuneam – si am si informatii in acest sens – ca atit Ponta cit si Antonescu vor profita de situatie pentru a regla conturile cu anumite nume grele din vechea garda si a-si forma si promova propria echipa. Va fi o echipa compusa din oameni scoliti, care au facut ceva notabil in viata mai inainte de a se lansa in politica, asa cum e parcursul firesc, sau vom asista la ascensiunea unor indivizi mediocri, parasutati de conjuncturi favorabile ori de lachelism direct in functii de virf? Experienta ultimilor ani ma face sa inclin spre a doua varianta.

    O situatie asemanatoare, desi mai complicata, este si la PDL, partid unde urmeaza sa aiba loc alegeri interne la virf, desi deznodamintul se va amina un timp, din cauza crizei. Se vede cu ochiul liber, insa, ca taberele sunt tot mai clar conturate, iar munitia strinsa incepe sa fie folosita fatis. Traian Basescu a inceput asaltul final asupra ultimilor sai colegi din generatia ”de aur” a baronilor partidului, miza fiind eliminarea acestora si inlocuirea cu oameni devotati 100%. Presedintele e constient ca nu isi poate permite sa piarda conducerea PDL din mina; a vazut ce poate pati un fost sef de stat ramas fara protectie, ma refer la Ion Iliescu, si nu e dispus sa treaca prin aceleasi incercari dupa 2014. In plus, nu garanteaza nimeni ca finalul mandatului va fi si cel al carierei politice.  

    2010 va fi un an in care, asa cum am mai spus, cu ajutorul crizei economice,  citeva figuri grele ale politicii de altadata vor fi trase pe linie moarta pentru mult timp sau chiar definitiv, in cazul unora. E bine? E rau? Doar viitorul va oferi un raspuns corect...

    Continuare
  • 135 comentarii

    25594 vizualizari

    PSD are nevoie rapid de un candidat la presedintie

    PSD are nevoie rapid de un candidat la presedintie


    Opoziția actuală se confruntă, după părerea mea, cu o situație neobișnuită: două partide importante, PSD și PNL, au probleme legate de identitatea unui prezumtiv premier și a unui președinte, deși situația politică este suficient de complicată pentru a furniza surprize majore și răsturnări de situații.

    Astfel, dacă PNL stă relativ bine la capitolul candidat prezidențial, mă refer la Crin Antonescu, cel care a făcut o figură bună la ultimele alegeri, nu același lucru se poate spune de un eventual premier, unde nu prea se întrezărește nicio figură liberală marcantă. Necazul e că PNL ar avea mai degrabă nevoie de un lider bine văzut ca premier, unul capabil să transmită mesajele economice corecte către electoratul liberal, mai ales în condițiile în care măsurile care au adîncit criza economică în România nu aparțin unui partid de stînga, ci unuia de dreapta, am numit PDL.

    PNL poartă, deci, o dublă povară: trebuie să arate alegătorilor că merită încredrea lor, și trebuie să o facă împotriva ”curentului” de opinie, mai mult ca sigur anti-dreapta, care se va înregistra la viitoarele alegeri. Pe de altă parte, șansele ca PNL să dea președintele țării sunt mai mult decît reduse, deci un nou argument că nu îl ajută prea tare să aibă un candidat prezidențial redutabil.

    PSD, în schimb, e favoritul hîrtiei la prezidențiale, numai că al său candidat are o mică problemă: e sublim, dar lipsește cu desăvîrșire. Victor Ponta ezită să își asume această responsabilitate, și poate că nu greșește, avînd insuficientă experiență a competiției de vîrf. De altcineva nu se vorbește nici măcar teoretic. Iar timpul trece. După părerea mea, PSD trebuia să aibă deja conturată o opțiune pentru Cotroceni, așa cum a avut încă din 1992 pentru 1996, din 1997 pentru 2000, ori din 2000 pentru 2004. Chiar și în mandatul lui Geoană se știa că el își va asuma candidatura prezidențială; acum, însă, e liniște, sub acest aspect.

    Chiar dacă mai sunt patru ani, PSD, ca partid de opoziție, are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a-și promova un candidat, mai ales dacă el va fi reprezentantul noului val din politică. În plus, nu bagă nimeni mîna în foc că actualul președinte nu ar putea face, din nou, obiectul unei acțiuni de suspendare din funcție, care de această dată i-ar putea fi fatală, politic vorbind. PSD, ca mare partid, nu și-ar permite, în acest caz, să fie prins cu garda jos, fără un candidat prezidențial bine înfipt ca atare în mentalul colectiv. Tocmai de aceea, poate nu ar strica să se abordeze și să se clarifice această problemă în toamnă, la congresul extraordinar pe care aud că Victor Ponta vrea să îl convoce, pentru definitivarea statutului partidului.

    Continuare
  • 29 comentarii

    8454 vizualizari

    Cum stie Traian sa ii transforme pe toti in mateloti

    Cum stie Traian sa ii transforme pe toti in mateloti


    Văzută din miezul politicii, ultima ieșire a lui Traian Băsescu, de la B1TV, pare un atac în gol, care l-a transformat și mai rău în ținta loviturilor adversarilor. Văzută mai dinspre afară, așa cum o fac eu, bunăoară, situația pare un pic diferită.

    În fapt, cred că marinarul a mai repurtat o victorie, iar învinșii lui încă nici nu își dau seama că au pierdut. Poate chiar se împăunează cu felul cum l-au pus la punct. De ce cred eu că Băsescu a mai marcat un punct? Simplu: și-a obligat adversarii să se coboare la nivelul mahalalei ca să îi dea o chelfăneală, numai că, acolo, fostul marinar e de neînvins. Cînd spun mahala, mă refer, desigur, la cotele de limbaj atinse, la vulgaritatea replicilor.

    Pentru președinte, liderul PSD e o maimuță și un linge-preș, cel al PNL e un milog politic, afaceriștii Vîntu și Voiculescu sunt niște turnători bolnavi la cap, șeful Senatului e un om slab, un distins analist și un poet celebru sunt vulgari etc. Exprimările celui care reprezintă România în lume sunt jenante, dar cred că nu au fost rostite cîtuși de puțin la mînie, ori dezinteresat. Mult mai degrabă, cred că am asistat la o capcană întinsă oponenților săi, iar aceștia s-au grăbit să cadă în ea, în culmea fericirii. Crin Antonescu l-a etichetat drept ”securist, om corupt, hoţ care este prins la furat" și i-a lipit, suplimentar, eticheta de ”derbedeu” pe frunte. Victor Ponta  nu s-a lăsat nici el, făcîndu-l mincinos, mare escroc etc. Vîntu a declamat că se înconjoară de lichele și că terorizează țara. Astăzi, polițiștii i-au strigat președintelui ”javră ordinară”. Exemplele pot continua la nesfîrșit.

    Te uiți și nu poți crede că e adevărat, îți vine să te ciupești de braț. Va să zică, nu e de ajuns că avem un președinte care a coborît funcția pe care o deține cu o treaptă mai jos de bodega ”Cireșica”. Suntem obligați să vedem, peste asta, și cum se reped toți să îi urmeze exemplul și să coboare încă și mai jos, dacă se poate. Vorba aia, dacă-i bal, bal să fie...Niciunul dintre cei loviți sub centură de șeful statului nu s-a gîndit vreo clipă să facă o mișcare inteligentă și să îl lase în ofsaid, parînd atacul elegant și printr-o exprimare aleasă, tocmai pentru a pune o distanță cît mai mare între el și personaj. Pentru a evidenția diferențele de educație și civilizație. Pentru a arăta că nu toată lumea vorbește, în politică, la fel ca în manualul lustruitorului de punte. Ori pentru a arăta că îți poți expune un punct de vedere și fără să înjuri.

    Din păcate, oameni precum Ponta sau Antonescu sunt încă și mai afectați la capitolul imagine decît Băsescu, pentru că acesta din urmă, cel puțin, e știut ca atare și imunizat în ceea ce privește percepția în ochii opiniei publice. Ăsta e, nu ai ce îi face, îl iei sau îl lași, dar nu îl mai schimbi. Și, cum se vede, electoratul l-a ”luat” deja de 4-5 ori. De la unii adversari ai lui, te aștepți, însă, la ALTCEVA. Un altceva care nu mai vine. Mulți sociologi și politologi au avertizat de mult că, după era Băsescu, piața politicii va cere un personaj diametral opus, pentru că actualul președinte a epuizat modelul existent. Un personaj stilat, cult, vorbitor de limbi străine, politicos, răbădător. Prin ceea ce face, zi de zi, Traian Băsescu reușește, însă, cu brio, să îi aducă pe toți la nivelul lui, băgîndu-i, abil, într-un pat procustian, în care victimele se mai întind și cu plăcere. Cînd va fi sfîrșit de murdărit toată scena politică, Traian va putea rînji, în fine, fericit: ”cine spuneați că e vulgar?”. Și intuiesc că nu va mai fi nimeni să îi dea replica...





    Continuare
  • 101 comentarii

    9477 vizualizari

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen


    La o asemenea întrebare probabil cel mai convenabil și rapid răspuns ar fi o contra-întrebare: de ce am fi fost admiși? Asta pentru că, din păcate, aproape întreaga Românie, cu Traian Băsescu în frunte, s-a repezit ieri să arunce cu pietre în capul cancelariilor occidentale pentru ceea ce s-ar numi discriminare la adresa noastră, dar prea puțin au stat să judece dacă nu cumva or avea și oamenii ăia un pic de dreptate de partea lor.

    Personal, nu cred că există un motiv pentru care România nu va fi admisă prea curînd în Schengen, ci o listă întreagă de motive. Și mai cred că, de această dată, în loc de acuzații la adresa Vestului de care suntem deja plictisiți încă din regimul comunist, ar trebui să avem parte de căderea unor capete din guvern.
    Să vedem cîteva motive pentru care statele UE ar fi îndreptățite să fie sceptice vizavi de România, începînd cu absența unei liste de tip ”to do”, așa cum a avut guvernul PSD în pregătirea integării europene, conținînd toți pașii de făcut pentru realizarea obiectivului:
    În ciua avertismentelor repetate și severe privind infracționalitatea autohtonă, la noi nu doar că nu s-a făcut nimic pe această linie, dar, dimpotrivă, în ultimele săptămîni asistăm la o explozie de crime și răfuieli interlope. De asemenea, vesticii pot afla că în ministerul Internelor, corupția a ajuns la cote atît de înalte încît șpăgile se dau cu milioanele la ditamai secretarii de stat, iar capii poliției iau apărarea, fățiș, marilor infractori, iar generali din MApN sunt arestați pentru șmenuri.
    În problema integrării rromilor, cei care au îngrozit Franța, dar și alte state, singura măsură preconizată de guvernul Boc e schimbarea numelui lor în țigani. Punct. Cît despre opoziția lui Băsescu vizavi de această măsură, președintele se teme, probabil, că nu va mai fi primit la petrecerile țigănești cu care ne-a obișnuit.
    Mesajul discret transmis de cancelarul german Angela Merkel cu ocazia vizitei din octombrie, ”achitați-vă datoriile către comapaniile germane”, a fost, și el, ignorat. De ce să plătești nemții cînd sunt atîtea firme de casă pedeliste care au cotizat în campanie și așteaptă, cuminți, cu mîna întinsă la buget? Un afront peste care cancelariile vestice nu trec așa ușor.
    Nu are cum să nu conteze și decizia României de a cumpăra avioane multi-rol americane, deși au existat o serie de oferte europene cel puțin la fel de bune. Altfel spus, noi mergem în casa europeană, dar plătim biletul de intrare americanilor.
    Guvernul Boc a recurs la o manevră extrem de neinspirată, schimbînd ministrul de Interne, în condiții rămase oricum neelucidate pînă acum, (apropo, ce se mai aude cu celebrul raport al MAI despre mitingul polițiștilor din 24 septembrie, că s-a cam pus praful pe el?), exact în perioada în care Franța și Germania își cristalizau opinia despre admiterea noastră în Schengen. Vasile Blaga, de bine, de rău, stăpînea excelent subiectul, avea relații personale foarte bune cu Thomas de Maiziere, omologul german, și era o voce respectată în JAI – Consiliul Miniștrilor Europeni pentru Justiție și Afaceri Interne. În locul său a fost adus un outsider, Traian Igaș, care pare să nu înțeleagă mare lucru din ce e în jurul său.
    Cu toate semnalele cel puțin tăioase transmise de liderii europeni privind incorectitudinea strategiei băsesciene de introducere a moldovenilor în UE pe ușa din dos, șeful statului chiar a accelerat procedurile de acordare a cetățeniei pentru basarabeni. În acest fel, peste 100.000 de moldoveni vor deveni, anual, cetățeni cu drepturi depline ai UE, doar pentru că Traian Băsescu și PDL au nevoie de voturile lor, la viitoarele alegeri. Or fi ei frații noștri, nimic de zis, dar cînd te invită cineva la masă, nu te prezinți și cu rubedeniile din dotare, pe motiv că nu se face să destrami o familie.
    O altă problemă majoră a României este aceea că, de mai multă vreme, nu are ministru de Externe. Teoretic, există un ocupant al acestei funcții, în persoana lui Theodor Baconschi, altminteri un intelectual de mare valoare, dar, din primăvară, domnia sa e ocupat total cu lansarea și întreținerea Fundației Creștin-Democrate, cea care e programată să cîștige potul la congresul PDL de anul viitor, cînd dl.Baconschi ar putea fi propulsat și spre candidatura la Cotroceni. În aceste condiții, cine să se mai ocupe de fleacuri precum spațiul Schengen?
    În fine, să spunem cîteva cuvinte și despre lobbyul europarlamentar în problema integrării. Acum cîteva săptămîni, cînd deja se știa, pe canale discrete, care va fi poziția Franței și a Germaniei, cîțiva lideri ai PDL, cu Cristian Preda în frunte, l-au pus la zid pe Ponta că ar fi stimulat în secret, la Strasbourg, un lobby anti-românesc al socialiștilor europeni. Deși informația era falsă, ea a continuat să fie perpetuată, și  nu întîmplător, pentru că opoziția trebuia să fie culpabilizată pentru previzibilul eșec. Ieri, domnul Preda a scris pe blog că, încă de săptămîna trecută ”Aveam deja informații despre reținerea unor prieteni din PPE în chestiunea accesului nostru în Schengen și am sperat că acest semnal va fi reținut”. Vasăzică Ponta ”stimulează” socialiștii, dar reținerile le au popularii europeni, frații PDL? Aș fi curios ce contra-lobby a făcut, în acest caz, dl.Preda, pentru a schimba opinia colegilor săi, pentru că eu, unul, nu am auzit nimic în acest sens.

    Rămîne de văzut cine va deconta acest uriaș eșec al guvernării Băsescu-Boc, pentru că, deocamdată, în loc de țărînă în cap, asistăm la un spectacol aproape grotesc, în care elevii puturoși și chiulangii le bat obrazul profesorilor care și-au permis să nu le dea notă de trecere. O atitudine de care, cum spuneam, românii s-au săturat încă de pe vremea lui Ceaușescu, atunci cînd vina pentru galantarele goale și frigul din case aparținea imperialiștilor din vest și nu calamității numite comunism...Nu ar fi mai simplu, dacă tot punem problema astfel, să dăm vina, direct, pe Mircea Badea, și să spunem că emisiunile lui au enervat oficialii europeni pînă la bararea accesului în spațiul Schengen?
    În treacăt fie spus,, e foarte bună ideea Comisiei Europene de a implementa un funcționar european în cabinetul Boc, cu rang de ministru, pentru a verifica permanent activitatea executivului, dar eu aș merge mai departe: să îl pună direct în locul lui Boc!

    P.S. În sfîrșit vine o veste bună dinspre guvern: au apărut fisuri, la propriu, în clădirile Finanțelor. Poate se fisurează de tot și scăpăm de ei...

    Continuare
  • 129 comentarii

    9953 vizualizari

    In sfirsit, PSD are un lider caruia ii pasa de proprii oameni

    In sfirsit, PSD are un lider caruia ii pasa de proprii oameni

    În sfîrșit, PSD are un lider care a înțeles lupta politică și căruia îi pasă de proprii oameni. În sfîrșit, PSD-ul are un lider care pricepe bine jocul taberei adverse și iese la atac.

    Scandalul Nicolescu a evidențiat unul dintre puținele lucruri bune pe care le-am reamarcat, în ultima vreme, de pe margine, la opoziția autohtonă: faptul că, pentru prima oară după mulți ani, PSD are un președinte căruia îi pasă de oamenii săi. Prin atitudinea manifestată vizavi de abuzul la care a fost supus Constantin Nicolescu, Ponta a arătat ce anume a lipsit PSD după 2004.

    De fapt, s-a spus nu odată că anumiți lideri de după mandatul Năstase au ajuns la putere și s-au menținut tocmai în schimbul promisiunii către anumite structuri că vor pune batista pe țambal atunci cînd noul regim va asmuți procurorii și serviciile pe reprezentanții fostei guvernări.
    Nu știu dacă e sau nu așa, dar știu că, prea adesea, PSD nu doar că nu a mișcat un deget pentru a apăra social-democrații de atacurile noii puteri, dar chiar a lăsat impresia că preia inițitiva ”executării” acestora. Slugărnicie? Lașitate? Ticăloșie? Tradare? Incompetență?

    Sa nu uitam ca Ponta a fost procuror. Cine mai bine ca el știe aplicarea legii pentru o persoană cercetată? Ponta nu a sărit la atac pentru a se pronunța asupra nevinovăției lui Nicolaescu. Ceea ce el a remarcat, aidoma altor milioane de români, este felul complet arbitrar și abuziv în care funcționează sistemul arestărilor, la noi.
    Nicolescu nu a fost un pericol social timp ce cîțiva ani, cît a trecut de cînd a început ancheta în cazul său, în schimb a devenit periculos peste noapte, acum, cînd opoziția dă semne că se adună, iar puterea se prăbușește în sondaje.

    Fiul senatoarei PDL Plăcintă nu e un pericol social și e eliberat din arest după ce a încercat să treacă peste un cetățean cu mașina, sub influența unor droguri ușoare, din ce a relatat presa. Nu e pericol social nici deputatul PDL Dan Păsat, despre care procurorii spun că a pus cuțitul la gîtul unui om. După gratii nu stă nici deputatul PDL Cosmin Popescu, cel condamnat deja la închisoare, dar care poate vota liniștit pînă se definitivează recursul, probabil la Sf.Așteaptă. Nici Gheorghe Falcă nu trebuie deranjat cu vreun mandat, deși are dosare gîrlă, nici deputații Sorin Pandele ori Cristian Boureanu, nici primarul Poteraș, nici Monica Ridzi, nici mulți alți pedeliști aflați în diverse stadii de anchetă. Trebuia, în schimb, arestat un om sexagenar, cu sănătatea în piuneze, iar evenimentul să fie mediatizat la extrem, ca să afle toată țara că adevărații corupți sunt doar în rîndurile opoziției. Trebuia arestat un om care împiedica PDL în următoarele alegeri în Argeș.

    Acestea și nu altele sunt motivele pentru care noul președinte al PSD, secondat de lideri precum Ion Iliescu ori Adrian Năstase, merită toată aprecierea pentru felul cum s-a comportat în cazul Nicolescu, dînd un semnal clar că era distanțării lașe de pesediștii prigoniți a apus. PSD nu trebuie să facă scut împotriva justiției, dar trebuie să o facă împotriva abuzurilor puse la cale în numele zeiței Themis, al ideii de dreptate.

    Fără o reacție bărbătească, fermă, în fața oricaror feluri de abuzuri, rîndurile PSD vor continua să se subțieze, așa cum s-a întîmplat în ultimii șapte ani, iar disoluția va pune stăpînire pe cel mai mare partid al țării de altădată. Adică exact ceea ce se și urmărește, prin arestarea lui Nicolescu și celelalte care vor urma curînd, mai mult ca sigur in luna februarie asa cum am fost anuntati.

    Politica are multe încrengături, iar lupta pentru putere este nemiloasă și murdară. Ca fost politician știu bine asta și nu mă minunez cînd aud sau asist la anumite evenimente la noi sau în altă țară.Totuși, trebuie să remarc că atunci cînd drepturile omului sunt călcate în picioare, nu mai putem vorbi de un stat de drept, ci de o dictatură.




    Continuare
  • 125 comentarii

    18748 vizualizari

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor


    Puțini vor fi observat, prinși în vîltoarea evenimentelor din ultimele luni, de la alianțe născute peste noapte la arestări și scandaluri de partid fratricide, că politica românească se pregătește de o premieră, începînd cu anul viitor. Mai exact, e vorba de debutul unui ciclu electoral pe care l-aș putea numi, fără teama de a greși, drept nimicitor. Și care va produce, cred, mutații spectaculoase, în viitorul destul de apropiat.

    Mai exact, 2012 marchează startul unei perioade patru ani în care vom avea cel puțin șase rînduri de alegeri, fără a pune la socoteală un eventual referendum de suspendare a președintelui. Astfel, în 2012 avem alegeri locale și generale, în 2014 europarlamentare și prezidențiale, iar în 2016 din nou alegeri locale și generale.
    Practic, între fiecare doi ani electorali va exista un singur an tampon, în care alegătorii să își tragă sufletul, e vorba de 2013 și 2015. Marile cicluri electorale de pînă acum, 1992-96, 1996-2000 ori 2000-2004 au avut cîte patru ani tampon. Abia după 2007 lucrurile s-au mai precipitat, cu șase scrutine în trei ani consecutivi, iar rezultatul nu a fost deloc benefic nici pentru partide, nici pentru țară. Disoluția actuală a statului, corupția tot mai generalizată și schizofrenia socială sunt consecințe directe și ale acestor evenimente, mult prea dese. Iar lucrurile stau să se repete, curînd.

    Ce consecințe va avea această situație? Nu dintre cele mai benefice, aș spune. Campania pentru alegerile de anul viitor a început în forță de pe acum, și sunt semne că lucrurile se vor înfierbînta vertiginos, pentru că miza e uriașă. De-o parte avem un partid, PSD, care stă de prea mult timp în opoziție ca să-și mai permită iar tușa, și un PNL care abia așteaptă să revină la guvernare pentru a nu risca să piardă zestrea electorală greu agonisită pe vremea lui Tăriceanu. De cealaltă, un PDL care e pe spinarea tigrului: nu se simte prea grozav, dar gîndul că ar putea cădea îi dă frisoane reci.

    Tăvălugul multi-electoral de care vorbeam va supune, însă, absolut toate partidele unor eforturi supraomenești, pentru că cele șase campanii în doar patru ani vor înghiți uriașe resurse materiale și vor presupune mobilizări umane de excepție. Ca să ne facem o idee, trebuie spus că la ora asta avem formațiuni care nu și-au achitat, încă, nici măcar datoriile de la precedentele campanii. Criza, care va mai dura o perioadă, va face ca nici sponsorii să nu se mai înghesuie, ca altădată. Probabil spolierea banului public va lua proporții, din acest motiv, pentru că - nu-i așa? -, țîța bugetului rămîne veșnic cea mai generoasă.

    Să nu uităm, însă, că tot în perioada de care vorbim, România va atinge vîrful de returnare a datoriilor făcute la FMI și la alte organisme, ceea ce va îngreuna jongleriile cu bani publici. În consecință, e de așteptat să se găsească modalități noi, mai abile sau dimpotrivă, mai nesimțite, de a se deturna sume importante de bani, ceea ce nu e, oricum, o veste bună pentru alegători.

    Dincolo de aceste probleme, partidele politice se vor confrunta și cu tensiuni interne, pentru că forurile conducătoare vor avea șase hopuri de trecut în patru ani, iar oricare pas greșit poate aduce acuzații, congrese extraordinare și încercări de schimbare.

    Să luăm cazul PDL, spre exemplu: e greu de crezut că se va mai scinda acum, pentru că s-a dovedit că aripa reformiștilor nu e nici măcar fulgușor. Asta nu exclude posibilitatea ca Traian Băsescu să aștepte un rezultat slab al PDL în alegeri, anul viitor, pentru a forța preluarea partidului de către fidelii săi. Nici Ponta nu ar avea o viață ușoară dacă PSD nu scoate un scor foarte bun încă de la locale, vara viitoare. Și nici Crin Antonescu, al cărui mandat e de pe acum contestat de destui adversari. Chiar și UDMR ar putea avea probleme, pentru că atacă alegerile cu o echipă nouă, oarecum lipsită de experiență.
    Cît despre partide mai mici, precum PRM ori Partidul Poporului, va fi greu să facă față unei singure ”duble” de alegeri, darmite să o ia de la capăt după numai un an de pauză.

    Este foarte probabil ca scena politică de la noi să se comporte aidoma fotbalului britanic: din cauza prea multor partide de campionat și de ligă europeană, nu se mai dă randament la națională. Partidele de la noi vor dedica energii prea mari alegerilor multiple pentru a se mai ocupa cu maximă seriozitate și de problemele țării, iată o perspectivă pesimistă, dar mai mult decît îndreptățită, dacă ne gîndim cum evoluează lucrurile, de obicei, în politica autohtonă. În 2008 și 2009, PDL a făcut ravagii în finanțele țării pentru a-și asigura victoria sa și a lui Băsescu în alegeri; nu are sens să ne mai mirăm că azi ne chinuim cu măsuri anti-criză care trebuiau de mult luate.

    Din păcate, nu avem nicio garanție că viitoarea guvernare, indiferent care va fi ea, nu va adopta aceeași strategie, a sacrificării intereselor naționale pe altarul celor electorale. Pentru că, așa cum am spus, noua generație de lideri tineri, chiar bine intenționată, este supusă unor presiuni uriașe de jos în sus

    Tocmai din acest motiv, poate nu ar fi deloc o idee rea dacă s-ar lua decizia cuplării alegerilor locale cu cele parlamentare – europenele neputînd fi cuplate cu prezidențialele – pentru a elimina măcar o treime din scrutinele care ne așteaptă.
    Electoratul român pare, de pe acum, tot mai puțin dispus să se prezinte la vot, absenteismul fiind o realitate îngrijorătoare în ultimii ani.
    Iar un absenteism masiv înseamnă înlesnirea fraudei electorale și obținerea unor rezultate nereprezentantive la nivel național.

    Continuare
  • 146 comentarii

    17801 vizualizari

    Deschide-te, PSD!

    Deschide-te, PSD!


    A mai rămas un an pînă la alegeri și partidele de la noi dau semne că una dintre problemele cele mai spinoase dezbătute la congresele din ultimii doi rămîne în coadă de pește: deschiderea către noi membri, în special către valori care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, nu se hazardează să facă pasul către politică.


    Aproape nu a existat congres de partid în ultimii doi ani, la PNL, PDL, PSD sau UDMR, la care să nu se fi discutat o problemă majoră, care dă bătăi de cap formațiunilor autohtone în ultimii ani și care a fost sancționată de mult de către observatorii lucizi ai scenei politice. Mă refer la ”închiderea” partidelor față de noi membri. Într-adevăr, formațiunile autohtone au devenit de niște ani buni structuri închise, dacă nu chiar ”afaceri” locale de familie, în care diverși baroni decid numai ei cine intră și cine iese. Și, trebuie spus, mai mult se iese...Teama de concurență îi face pe mulți factori decidenți să bareze accesul unor noi membri de valoare, ori să elimine alții, iar pagubele se resimt exact cînd e mai greu, adică în anii electorali.
    Un exemplu foarte bun mi se pare cel al liderului PNL, Crin Antonescu, care a intrat rapid în conflict public cu unii dintre reprezentanții de mare calibru ai societății civile care s-au aflat în spatele său, ca susținători, la confruntările televizate din campanie.
    Și, atenție!, nici măcar nu apucaseră să intre în partid...

    Nici la PSD lucrurile nu stau mai bine, după epoca Geoană, care a avut, cred, drept unic obiectiv alungarea cît mai multor membri de valoare, fără a atrage mai nimic în loc. Cu excepția, desigur, a cîtorva cărători de geantă, a căror prestație a costat scump la ultimele alegeri.

    Cred că una dintre marile sarcini ale lui Victor Ponta va fi să repare ce a stricat predecesorul său și să deschidă grabnic partidul către figuri noi, de valoare, și asta, dacă se poate, nu cu trei zile înainte de alegeri.
    Un prim mare pas care ar trebui făcut, în opinia mea, este înființarea, în interiorul PSD, a unei structuri de legătură cu managerii români care activează peste hotare. O resursă cenușie de excepție, prea puțin exploatată de partidele de la noi.
    De cîțiva ani, exportul românesc de manageri a devenit de-a dreptul consistent; marile companii străine au început deja să înlocuiască managerii aduși special la post, în subsidiarele din România, cu specialiști autohtoni. Apoi, cei care dau satisfacție, sunt promovați și trimiși, ei înșiși, în alte țări, pe post de manageri străini. Media anuală este de 7-800 de executivi români trimiși afară, și e în creștere vertiginoasă, ajungînd să bată ”importurile”. Cîteva mii de români lucrează, în acest moment, pe post de manageri de top în companii din întreaga lume, inclusiv Africa.

    Din păcate, cînd se ajunge în acest punct, valoarea și experiența lor nu mai sunt în nicio formă utile țării natale, cel mai adesea pentru că nimeni nu se înghesuie să îi consulte în vreo problemă. Deși ar avea multe de spus.

    Personal, cunosc cîțiva asemenea manageri români care fac carieră peste hotare, vorbesc adesea cu ei și, în general, la mai toți se remarcă un soi de regret mut că nimeni din țară nu pare interesat de experiența lor. ”Aș veni, din cînd în cînd, în țară pe banii mei, numai să știu că sunt de folos în anumite chestiuni. Dar nu prea ne cheamă nimeni, nici măcar la simpozioane” îmi mărturisea unul dintre aceștia, zilele trecute.
    Nici nu e de mirare că, în timp, majoritatea se rup de tot de România și nu se mai uită la ce au lăsat în urmă.

    Dacă cel mai mare partid al țării, PSD, vrea să revină la valoarea și la forța care l-au consacrat, nu își mai poate permite luxul de a se dispensa de cel mai prețios bun al unei țări, aurul cenușiu, experiența oamenilor de mare valoare. Altfel spus, deschide-te, PSD, și alegătorii se vor deschide și ei spre tine.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 82 comentarii

    41899 vizualizari

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei

    Cind criza economica loveste democratia in inima ei


    Se schimbă lumea. Și nu neapărat în bine. Se întîmplă lucruri care par să ne dea înapoi, după ce atît amar de vreme ne-am obișnuit cu o singură direcție: înainte. Mai tîrîș, mai grăbiș, dar înainte. Cutremurul din finanțele mondiale, grevele din Grecia, recesiunea din SUA, dar și mișcările stradale de protest din Anglia, din vara lui 2011, fac să sune un clopot de alarmă asupra democrației în esența ei. Se vorbește de suveranități limitate, de Constituții modificate în spiritul crizei, de reducerea drepturilor cetățenești. Și asta e mai îngrijorător decît faptul că, din cauza recesiunii, americanii nu își mai pot schimba mașinile decît o data la trei ani, în loc de doi, sau că românii nu își mai pot lua plasme cu diagonale mai mari, o perioadă.


    Bunăoară, prin afirmația că, orice ar fi la alegeri, nu va ceda puterea actualei opoziții, președintele Băsescu, a transmis, în fapt, un gînd ascuns, a decartat o strategie pe care mizează. Marea problemă pentru el este cum poate obține, efectiv, un vot în plus față de USL în perspectiva lui 2012. Votul salvator, care îi poate menține echipa la putere. În cursul ultimilor ani, răspunsul la întrebarea de mai sus a fost dat prin metode, să le spunem, ”pragmatice”: cheltuind bani publici pentru a cumpăra bunăvoința alegătorilor, ca și pentru a răspunde necesităților susținătorilor financiari de campanie, aparent în favoarea votanților. Adică, regii asfaltului donează baban partidului în campanie, pentru pomeni electorale șamd, iar după alegeri primesc dreptul de a asfalta același drum de zece ori pe mandat, pe cheltuiala și spre binele contribuabilului. Logic, a cheltui înseamnă și a găsi resurse, de aici și obiceiul de a te împrumuta dintr-o direcție pentru a cheltui în alta. Practic, regula regimului Băsescu este de a impozita cu o mînă și de a cheltui cu cealaltă. Am spune că e vorba de clasicul anteriu al lui Arvinte, care tăia de la poale pentru a se cîrpi la coate, numai că  nu e același lucru. De tăiat, se taie mereu numai de la unii, pentru a se cîrpi, sistematic, doar alții.

    Dincolo de asta, ca o observație personală, din dezbaterea oficială asupra democrației a fost eliminat în ultimii ani orice model de ideal, de valoare intrinsecă. Nu mai există spațiu public pentru dezbateri privind valori morale, individuale sau colective, pentru idei novatoare, pentru planuri de viitor pe termen lung. Nu mai există priviri de ansamblu. România e un fotbalist mediocru, care joacă doar cu fruntea în pămînt. Marii jucători, se știe, nici nu se uită la minge, scrutează doar terenul.
     
    După intrarea noastră în UE, prin mesajele președintelui Băsescu nu am făcut decît să sugerăm, și să demonstrăm că România nu era pregătită, cu adevărat, să se integreze. Să ne mai mirăm că, astăzi, numai muncitorii români, altfel extrem de apreciați, sunt refuzați în anumite țări europene, în timp ce muncitorii altor nații au undă verde? Cînd semeni vînt, e firesc să culegi doar furtună.

    Astăzi, în România sunt trei partide importane, conduse de Ponta, Boc și Antonescu. Toți trei oameni tineri, din punct de vedere politic. Tineri, din generații comune și, totuși, atît de diferiți. Îmi pun întrebarea: în alegeri, tinerii se vor îndrepta către discursul de june activist comunist al lui Boc, sau către curățenia morală și pregătirea intelectuală a unor Antonescu și Ponta? Se vor lăsa seduși de promisiunile ferme, obiective, sau de demagogia găunoasă, aproape disperată? Nu am un răspuns, pot doar să sper că vor alege corect.

    În perspectiva vremurilor grele, poate foarte grele, care se anunță, cred că singura speranță a democrației este în politică, dar într-o politică de valoare. Numai cu această politică vom reuși să facem ca România să poată prospera, să nu devină o periferie a politicii și a vieții europene. Și mai cred în șansa tinerilor conducători politici de astăzi ai opoziției, care pot demonstra, într-adevăr, care sunt valorile social-democrației ori ale liberalismului, aplicate într-o țară care are nevoie de valori mai mult ca oricînd.

    Continuare
  • 320 comentarii

    29917 vizualizari

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Cum lucreaza puterea in folosul USL

    Mult comentatul sondaj de sfîrșit de an al IMAS vine mănușă, aparent, pentru cei de la putere, care au prins glas pe ultima sută de metri și s-au repezit să profețească, iar, moartea USL. În realitate, s-ar putea ca efectul să fie exact invers, iar sondajul să servească intereselor USL și nu celor ale adversarilor acesteia.

    Plasată sub cota psihologică de 50%, USL ar trebui, după mintea sforarilor PDL, să fie demobilizată, ba chiar să se întărească puternic curentul de opinie din interior care militează pentru separarea celor trei partide.

    Să trecem peste faptul că pedeliștii salută cu mare satisfacție datele prezentate de un institut, IMAS, pe care nu demult îl trînteau de toți pereții pe motiv că ar fi mașinăria de falsuri a lui Sorin Vîntu.

    Să trecem și peste altă ciudățenie, anume dezvăluirea directorului IMAS, Alin Teodorescu, făcută la B1TV cu puțin timp înaintea sondajului, potrivit căreia Băsescu a picat anul trecut la 7% încredere și de atunci nu se mai poate ridica, în timp ce respectiva cercetare sociologică îl dă la 12,9%, adică aproape dublu.

    Să luăm, deci, de bune datele sondajului și să ne imaginăm ce impact ar putea avea ele. Desigur, e posibil ca membri ai USL să fie amărîți de căderea în sondaje și chiar să dea tîrcoale partidelor din arcul puterii, considerînd că alianța nu mai are viitor.
    E posibil, deși mult mai improbabil, ca alți membri să facă presiuni asupra conducerilor de partid pentru destrămarea USL și promovarea unor candidaturi separate. Deocamdată, Antonescu și Ponta nu vor să audă de rupere și își strunesc partidele destul de bine.

    La fel de bine, însă, am putea asista la o mobilizare a membrilor PNL, PSD și PC tocmai din cauza scăderii în sondaje. Mult mai grav ar fi fost pentru alianță, credem noi, un sondaj măsluit care să scoată USL la 70%, mult peste zestrea reală; abia atunci s-ar fi putut vorbi de o demobilizare autentică, produsă de confortul cifrelor. Sociologii știu demult că cel mai mare risc e ca cifrele prea mari din sondaje să țină electoratul dur în casă, la vot, pe motiv că ”oricum cîștigăm”.
    În 2007, spre exemplu, suspendarea lui Băsescu nu a dus la risipirea alegătorilor PDL, ci, dimpotrivă, la mobilizarea lor nebănuită.

    Destinderea poate fi mult mai periculoasă decît disperarea.

    Pe de altă parte, majoritatea uslașilor știu un adevăr incontestabil: migrația spre putere înaintea alegerilor nu este accesibilă decît unui număr redus de oameni. Tot mai redus.

    UNPR, spre exemplu, care s-a dovedit casă bună pentru mulți oameni din USL, ar avea nevoie de minim 7% în alegeri doar ca să își mențină actualii parlamentari pe posturi. Or, formațiunea lui Oprea are cca.40% la nivel național, dar numai dacă stabilim procentul ca într-un banc celebru: 0,8% în Alba, 0,9% în Călărași și tot așa. În medie, însă, nu depășește 1%.

    Nici PDL nu își va putea menține toți parlamentarii actuali, și nici chiar UDMR, în condițiile apariției a două noi partide maghiare.
    Mai grav, Sulfina Barbu a anunțat oficial că noile colegii vor fi stabilite după rezultatele ultimului recensămînt, ceea ce va înseamnă un parlament mai subțire cu vreo 70 de aleși.

    Concluzia e aspră: mulți chemați, puțini aleși. Puterea nu are locuri nici măcar pentru actualii oameni, darmite să îi mai înghesuie și pe stranierii de la USL.

    Soluția, în acest caz, rămîne, cum spuneam, mobilizarea pe pozițiile actuale și readucerea USL la un scor corespunzător.





    Continuare

    Tag-uri:

  • Pagina:

    1 2
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii
  • viagra cialis comparison:

    Hey! This is my first visit to your blog! We are a group of volunteers and starting a new project in a community in the same nic...

  • EDF Contact Number:

    Because the title suggests Sky Sports activities is a gaggle of community that provides its clients with sports activities chann...

  • Elvis:

    Earlier than calling the Sky free cellphone number, the caller should have the authorization of the bill payer and should be mor...

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva